„Acordul nu ne interzice continuarea operațiunii militare [din Ucraina], distrugerea infrastructurii militare și a altor ținte militare”, a spus, luni, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, aflat în Congo. El a pretins că țintele vizate de atacul de sâmbătă s-ar fi aflat în partea militară a portului Odesa, transmite CNN. De altfel, Rusia insistă, în ciuda dovezilor, că nu ar viza altceva decât ținte militare.
De la Kiev, un oficial din Ministerul Agriculturii, a transmis, luni, că Ucraina speră totuși să reia zilele următoare exportul de cereale prin portul Odesa, în ciuda „incidentului” de sâmbătă. Turcia și Națiunile Unite s-au angajat să garanteze respectarea acordului, a amintit el.
Rusia și Ucraina nu au semnat, la Istanbul, un acord direct între ele, ci fiecare cu părțile implicate în negocieri – Turcia și ONU, prin ministrul Apărării din Rusia, Serghei Șoigu, și ministrul Infrastructurii din Ucraina, Oleksandr Kubrakov.
După atacul din Odesa, însă, Statele Unite au anunțat că lucrează cu Ucraina la un plan B pentru a exporta cerealele din țară, după cum a declarat directorul Agenției Internaționale de Dezvoltare a Statelor Unite, Samantha Power, citată de CNN.
În opinia istoricului Cosmin Popa, acordul era condamnat însă de la început. Scopul lui a fost ca Turcia și Rusia să arate că ele ar fi actorii principali în zona Mării Negre, a spus Popa în interviul acordat Europei Libere.
Europa Liberă: Va funcționa acordul de la Istanbul?
Cosmin Popa: Nu, pentru că el nu este făcut să funcționeze. El este făcut doar să dea niște pârghii de negociere atât Ankarei, cât și Moscovei. Nu are nicio treabă cu grâul ucrainean.
Ankara va negocia în interiorul NATO și în Siria, unde ea vrea să folosească ceea ce se întâmplă pentru a se extinde la graniță. Ankara își aduce Rusia îndeajuns de îndeaproape, astfel încât să îi scadă capacitatea de a se opune obiectivelor sale din Siria.
„Condominium ruso-turcesc în Marea Neagră”
Europa Liberă: Ce semnificație are acordul de la Istanbul? Cum ar trebui să privească Occidentul, și România în particular, înțelegerea?
Cosmin Popa: Este o înțelegere atipică, chiar dacă există o mediere, simbolică mai degrabă, a Organizației Națiunilor Unite (ONU), și una să spunem implicată, având în vedere natura duală a Turciei în această afacere.
Este o înțelegere atipică pentru că, în primul rând, are loc între două țări care se află în situație de război, chiar dacă nu declarat în mod oficial.
Rusia a atacat Ucraina, Ucraina se apără, este o situație de război. Ea vine în continuarea schimbărilor majore de registru din partea Moscovei, care încearcă să folosească, cât de bine poate și cu cât de multe avantaje este posibil, această pârtie a securității alimentare.
Este o pârghie pe care o folosește pentru a obține avantaje evidente politice, regionale foarte precis, pentru că în momentul de față Moscova nu este puternică atât prin armata ei, cât prin faptul că de atitudinea sa depinde securitatea alimentare a Orientului și a Africii, mai degrabă a Africii, și securitatea energetică a Europei.
Iar această acest acord încheiat între Turcia și Rusia trebuie să arate tuturor părților interesate că Turcia și Rusia sunt de fapt principali actori ai regiunii, de soi de condominium ruso-turcesc în Marea Neagră.
Europa Liberă: Care e miza concretă pe termen lung?
Cosmin Popa: Acordul subliniază, de fapt, importanța politică excepțională a celor două țări în regiunea Mării Negre. Aici nu este vorba clar despre rutele maritime comerciale.
Rusia este în plin proces de obturare a oricăror căi de comunicare comercială a țărilor din Asia Centrală cu Europa Occidentală.
Aici cu siguranță va fi și se va pune destul de curând problema traseelor maritime petroliere, iar ceea ce se întâmplă în Novorossiysk, cu terminalul aflat în proprietatea statului rus, prin intermediul căruia Kazahstanul își exportă mare parte dintre producția de petrol către Europa, în special către România, arată că Rusia este în plin proces de obturare a oricăror căi de comunicare ale țărilor din Asia Centrală de comunicare comercială cu Europa Occidentală.
Iar acest acord comercial către securitate a transporturilor de grâne este doar o primă fază a acestui demers pentru că implementarea, chiar dacă Lavrov a anunțat în Egipt că securitatea transporturi va fi asigurată nu doar de către Turcia și Rusia, dar și de către o altă țară, fără să menționeze țara, arată că există presiune în acest sens astfel încât acordul să fie deschis și către alți participanți pentru a face un presupus coș mai larg de țări care să garanteze securitatea transporturilor.
Mai ales că, în caz contrar, el riscă să se blocheze foarte repede.
Indiferent de cordialitatea aparentă pe care au încercat să o arate atât Putin, cât și Erdogan, chiar și cu medierea venită din partea președintelui Iranului, relațiile dintre cele două țări sunt departe de-a fi senine.
O nouă diversiune propagandistică a regimului de la Kremlin.
Este de așteptat ca activitatea unui centru care să reunească doar Ucraina, Rusia și Turcia în această chestiune să se blocheze, de fapt, foarte repede, date fiind tot felul de cauze de ordin tehnic - cine, când, unde controlează, cum se va face control și așa mai departe, fie și pentru că teoretica posibilitate ca aceleași rute să fie folosite și pentru transportul de arme către Ucraina.
Europa Liberă: Este o invitație la schimbarea politicii unor state din jurul Mării Negre sau este doar un pretext din partea Rusiei?
Cosmin Popa: Sigur că Rusia încearcă să acceseze, cel puțin declarativ, dimensiunea să colaborativă, atragerea participării altor state. Dar, în primul rând, obiectivele pe care le urmărește Rusia în această chestiune sunt de ordin politic și de imagine.
Rusia nu este foarte interesantă de deschiderea exporturilor de grâu din Ucraina către Africa, este vital interesată să arate că poate fi o țară cu care se negociază.
Din punctul meu de vedere nu este decât o nouă diversiune propagandistică a regimului de la Kremlin.
În mod sigur, Rusia va continua continua bombardamentele în interiorul teritoriului Ucrainei, bombardamente ale căror scop este dezorganizarea oricărei activități, inclusiv cea economică în Ucraina.
Vom vedea că, pe măsură ce vom înainta în vară, bombardamentele se vor intensifica într-o manieră sau alta, astfel încât, practic, Ucraina să fie pusă în imposibilitatea de a implementa acest acord, ceea ce va face ca responsabilitatea Rusiei, în cazul în care jocul său de imagine va fi acceptat de ceilalți, să fie una foarte scăzută.
Un altfel de acord nu ar fi putut funcționa, teoretic, decât cu participarea deplină a tuturor țărilor cu deschidere la Marea Neagră.
Europa Liberă: Cum interpretați atacarea Odesei, chiar a doua zi după acord?
Cosmin Popa: Ca pe o continuare a planurilor militare care nu s-au modificat după semnarea acestui acord. Este exact ceea ce și-a propus Rusia și va continua să o facă, indiferent ce acorduri va semna.
Gândiți-vă că ele, ca instrumente diplomatice, sunt atipice, totuși aceste țări se află într-o situație de război. Este foarte greu de crezut că există încrederea politică necesară între semnatarele acestor acorduri ca ele se colaboreze, aflându-se într-o situație de război.
Europa Liberă: Ar trebui să reacționeze România, având în vedere poziția la Marea Neagră?
Cosmin Popa: România ar fi trebuit să reacționeze mai devreme, ca să putem cere să reacționeze acum.
A făcut împreună cu Polonia tot ceea ce ceea ce a crezut că poate face astfel încât să deschidă noi căi de comunicare cu Ucraina și piețele sale de export.
În momentul de față, o intervenție să-i spunem directă, declarativă, a României în această chestiune, atâta vreme cât ne aflăm încă într-o perioadă de lună miere a acestui acord, în care toată lumea declară sus și tare că are cele mai bune intenții să-l implementeze, ar putea părea neinspirată.
Dar, cu siguranță, în momentul în care se se vor așeza lucrurile, va fi nevoie de o intervenție declarativă, și poate nu numai, în această chestiune. Un altfel de acord nu ar fi putut funcționa, teoretic vorbind, decât cu participarea deplină a tuturor țărilor riverane la Marea Neagră, astfel încât să se creeze practic un spațiu de securitate.
Acest spațiu de securitate ar fi exclus la rândul său acțiunile de război. Deci, din acest punct de vedere, implicarea tuturor statelor riverane este chiar imposibilă, atâta vreme cât Rusia nu numai că pare, dar este evident decisă să continue acțiunile militare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât anunțata ofensivă ucraineană în Herson - care de fapt nu este atât o ofensivă, cât o încercare de a izola grupul rus din această zonă astfel încât, tăindu-i căile de aprovizionare să-i reducă în capacitate de rezistență - va pune din ce în ce mai acut problema războiului în zona de litoral a Mării Negre.
