Marian Trușcă are 24 de ani de experiență în procuratură. Spune că numărul de sesizări privind copiii abuzați sexual în Capitală crește de la un an la altul, dar, în opinia sa, cifrele nu arată neapărat numărul de abuzuri comise, ci, mai degrabă, crește încrederea în organele judiciare.
„Oamenii au încredere să dezvăluie, se îndreaptă către noi să aflăm adevărul și să protejăm în același timp și copilul.”
Dacă în urmă cu cinci, șase ani erau sub 200 de sesizări pe an în Capitală, în 2022 creșterea a fost vizibilă, 391 de cauze, iar în 2023 – peste 400 de cauze în care s-a sesizat o formă de abuz sexual contra minorilor.
Poți asculta podcastul SmartJob aici:
Sesizările vin în general de la persoane cărora copilul le face dezvăluirea. „Din fericire, am constatat în ultimul timp în București o creștere a numărului de sesizări venite de la profesioniști, medici, profesori, consilieri școlari, psihologi. E un semn bun.”
Ce ar ajuta și mai mult în aceste cazuri în care sunt implicați copiii?
Marian Trușcă vorbește despre proceduri care ar trebui revizuite, întrucât infracțiunile contra libertății și integrității sexuale sunt de competența organelor de urmărire penală de la baza sistemului – multe sunt investigate de polițiști nespecializați, de la secțiile de poliție, și soluționate de procurori, de asemenea, nespecializați.
Vizionați podcastul SmartJob pe pagina noastră de YouTube:
În cazul infracțiunilor de omor, explică acesta, investigația este realizată de un procuror de la parchetul de pe lângă tribunal, nu de polițist în mod direct.
Marian Trușcă se întreabă de ce, dacă un copil de zece ani se hotărăște, după un proces psihologic traumatizant, să dezvăluie că, în ultimii patru, cinci ani, tatăl vitreg l-a abuzat sexual, de ce trebuie să meargă la o secție de poliție, unde sesizarea este primită de un polițist nespecializat.
„Iar acest polițist nespecializat e sub supravegherea unui procuror nespecializat și de aici lucrurile merg într-un ritm extrem de lent”.
Procurorul subliniază „diferența de tratament” care pleacă de la modul în care e reglementată competența.
„Sunt convins că nici legiuitorul nu-și dă seama cât de complexe sunt aceste cauze. Aceste infracțiuni ar trebui aduse și ele în competența de soluționare măcar a parchetelor de pe lângă tribunal, să urcăm o treaptă, să mergem măcar la niște procurori mai experimentați”, susține acesta.
Încrederea copilului abuzat sexual în părinți
Audierea și interacțiunea cu copilul este fundamentală, este temelia întregii anchete, întrucât în cele mai multe situații posibilitățile probatorii sunt foarte limitate, explică Marian Trușcă – nu există martori oculari, nu există mijloace materiale de probă.
„Asta pentru că, de multe ori, faptele sunt sesizate la luni sau ani distanță de la momentul la care au fost sesizate. Și atunci singura sursă de probe directe este declarația copilului. Dacă ratăm această oportunitate, pur și simplu am compromis singura șansă care ne-a fost oferită de a afla adevărul.”
Cât de importantă este camera specială de audiere? În București, în cazurile de abuz sexual, începând din 2020, a fost interzisă complet audierea copiilor la secțiile de poliție, toți copiii fiind intervievați în camera specială, așa cum se întâmplă și în alte zone din țară, dar nu în toate, susține procurorul.
În Capitală, această cameră este la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar interviul este condus de un procuror sau un polițist specializat. Este un mediu primitor, prietenos pentru copil.
„Nu chemăm copilul printr-o citație. Avem un dialog cu părinții, cu minorul, le explicăm ce urmează să se întâmple, că vom avea un dialog, stabilim o dată și o oră. Nu există timp de așteptare.”
Cine face audierea, psihologul sau investigatorul? Fără dubii, investigatorul, răspunde Marian Trușcă. Audierea, fiind un procedeu probator, trebuie făcută de un investigator, polițist sau procuror specializat.
„Legiuitorul pare a sugera că un psiholog, doar prin simpla lui calitate, poate să vorbească cu un copil abuzat sexual și să obțină de la el informații. Nimic mai fals. El are, însă, un rol important în activitatea de evaluare, de consiliere. Ar fi necesară o modificare legislativă care să separe un pic apele și să creeze premisele ca procurorii și polițiștii să fie cu adevărat specializați în acest domeniu al interviului investigativ”, spune specialistul.
Ce reacție din partea părintelui l-ar ajuta pe copil să dezvăluie un abuz sexual? Încrederea în părinte, copilul are nevoie de o relație sudată, spune procurorul.
Victimele minore și profilul abuzatorului sexual
Marian Trușcă susține că minorii, în general, fac primele dezvăluiri unor persoane care nu sunt neapărat din familie, unor prieteni de aceeași vârstă, care nu reacționează așa cum ar trebui, în sensul că nu dezvăluie la rândul lor.
„Studii efectuate la nivel internațional arată că doar unul din trei copii care au suferit o formă de abuz ajunge să dezvăluie, unii dintre ei foarte târziu.
Agresorul este și o sursă de afecțiune, este și o sursă de de violență și asta îl împiedică pe copil să dezvăluie. De multe ori, copiii conștientizează repercusiunile, urmările, schimbarea percepției celorlalți, teama de consecințe și nu dezvăluie” , spune Marian Trușcă.
Cine sunt abuzatorii? Pare de necrezut, de regulă, când spui că cei mai mulți abuzatori sunt de pe lângă familie, dacă nu chiar din familie.
„Da. Asta este realitatea. Majoritatea abuzatorilor, în proporție de 70-80% aș spune, vin din proximitatea copilului, sunt persoane cunoscute.”
În general, abuzatorii sexuali, agresorii sexuali nu sunt persoane violente.
„Ei sunt preocupați de activitățile de care sunt preocupați copiii, se apropie de copil, manifestă interes pentru interesele copilului. Comportamentul sexual este introdus apoi gradual prin diverse manifestări, propuneri.”
Procurorul vorbește și de prejudecățile persoanelor din jurul copilului, care cred că nu s-a întâmplat abuzul, întrucât l-au văzut pe minor de mână cu agresorul sau pentru că acesta zâmbea cu agresorul.
Se întâmplă de multe ori ca părinții, dacă nu sunt ei înșiși abuzatorii, să nu creadă copilul, agresorul fiind unchiul sau fratele sau mătușa? „Da, se întâmplă de multe ori ca părinții să nu creadă copilul.”
Cel mai mic copil care a venit la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, într-o speță de abuz sexual, a avut patru ani de zile. Ce e nevoie să facem pentru a ne crede copiii atunci când prind curajul de a explica ce li s-a întâmplat?
Procurorul Marian Trușcă spune că, fără încredere părinte-copil, e greu să ajutăm un minor abuzat sexual și militează pentru comunicare, deschidere, apropiere, întrucât copilul care nu dezvăluie trauma trăită, un copil căruia nu i s-a acordat atenție și nu i s-a făcut dreptate, riscă să devină un adult disfuncțional.
