Tot azi, 13 iunie 2023, președintele Iohannis l-a desemnat premier pe liderul PSD, Marcel Ciolacu. Nimic ilegal. Dar în cele trei decenii de la Marea Mineriadă, PSD, urmașul Frontului Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu, nu s-a dezis vreodată de violențele din 1990 contra protestatarilor pașnici.
Mai grav, la scară mai mică, violențele au fost reeditate la 10 august 2018, în vremea unei guvernării PSD Dragnea-Dăncilă, când forțele de ordine au intervenit din nou contra unor manifestanți pașnici.
Observatori, istorici și politologi sunt de acord că violențele din 13-15 iunie 1990, au izolat țara, au provocat un prim mare val al exodului și au amânat cu mulți ani reconectarea România cu democrațiile occidentale.
33 de ani după, marți, 13 iunie 2023, liderul PSD, Marcel Ciolacu a primit cuvinte de laudă și misiunea de a forma guvernul din partea președintelui Klaus Iohannis. Un președinte provenit din PNL, partid care ani de zile s-a luptat cu „ciuma roșie”, așa cum era numit PSD chiar de către actualul titular de la Palatul Cotroceni.
„Meandrele concretului”, ca să îl cităm pe ... Ion Iliescu. N-ar fi primele. Acești 33 de ani au cunoscut multe răsturnări de situație, salturi ideologice și răzgândiri.
De la „ciuma roșie” la „un nou model pentru România”
Președintele Iohannis a bătut recordurile: în cele două mandate a numit patru premieri de la PSD. Trei în timpul primului mandat - Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă - dar atunci PSD deținea majoritatea parlamentară, și unul în cel de-al doilea mandat - Marcel Ciolacu - deosebirea fiind că PSD fusese scos de la guvernare de fosta coaliție PNL-USR.
Spre comparație, președintele fondator al PSD, Ion Iliescu, a numit numai trei premieri de la propriul partid: Petre Roman, Teodor Stolojan și Nicolae Văcăroiu.
PSD este același partid despre care președintele Iohannis spunea nu mai departe de acum doi ani și jumătate, la alegerile parlamentare din 2020, că „şi-a bătut joc de ţară, şi-a bătut joc de justiție, şi-a bătut joc de investiții publice. Așa ceva nu ne mai dorim!”.
Declarațiile de acest fel abundă în perioada 2019-2020, ideea centrală fiind că PSD nu mai trebuie să ajungă niciodată la guvernare deoarece este un partid „antidemocratic, nereformat și iresponsabil”.
Astăzi, același președinte avea un aer extrem de mulțumit când l-a desemnat pe Marcel Ciolacu să formeze guvernul și a lăudat coaliția PSD-PNL ca fiind „un nou model pentru România”, care „a funcționat foarte bine și sunt încredințat că va funcționa în continuare”.
„Românilor li s-a promis stabilitate și au primit stabilitate”, a spus seful statului.
O stabilitate care a presupus o spectaculoasă schimbare de optică pentru principalii actori ai momentului, asta deoarece Marcel Ciolacu îi răspundea în trecut președintelui: Klaus Iohannis era numit „dictator”.
Dosarul „Mineriadei” încă așteaptă judecata
Evenimentele politice la zi au acoperit comemorarea mineriadei. Nu s-au auzit discursuri patetice și nici cuvinte care dau frumos din coadă.
Sunt 33 de ani de la intervenția brutală a minerilor împotriva protestatarilor din Piața Universității - Mineriada din 13-15 iunie 1990.
Manifestațiile împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naţionale şi împotriva preşedintelui Ion Iliescu au fost reprimate cu violență de forțele de ordine, cu ajutorul minerilor chemați din Valea Jiului. Au murit împușcați patru oameni, iar alți 1.388 au fost răniți.
Dosarul Mineriadei, în care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman şi fostul director al SRI Virgil Măgureanu au fost trimiși în judecată, în iunie 2017, pentru infracţiuni contra umanităţii a fost reluat de la zero. Toți înculpații pot răsufla ușurați pentru multă vreme.
Cronologia unei pagini negre
- Manifestaţia maraton din Piaţa Universității au început pe 22 aprilie 1990. Zeci de mii de oameni - intelectuali, studenţi, elevi, funcţionari, dar şi personalităţi culturale şi publice, au cerut instaurarea în România a unei democrații reale de tip occidental, și nu un regim hibrid, de tip perestroika, după modelul Moscovei.
- La 26 aprilie 1990, demonstranții de la București au citit o declarație care cuprindea revendicările lor. Cea mai importantă dintre ele era chiar Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara prin care se cerea ca foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive.
- Protestele din Piața Universității au loc continuu, dar mai ales seara, până pe 13 iunie, când în urma unei diversiuni televizate, minerii din Valea Jiului, mințiți, năvălesc în centrul Capitalei. Vreme de săptămâni, oamenii veniți din toată țara au strigat: „Libertate”, „Timişoara”, „Jos Iliescu”, „Jos comunismul”, „Iliescu nu dezbina ţara”, „Proclamaţia de la Timişoara, lege pentru toată ţara”, „Apel din Timişoara, trezeşte, Doamne, ţara”, „Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush!”, „Cine-a tras în noi, 16-22?”, „Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, „Treziţi-vă, români, aveţi din nou stăpâni”, „Iliescu pentru noi este Ceauşescu II”, „Cine-a tras în noi, 16-22”, „Cine-a tras în noi, după 22” etc.
- La 27 mai 1990, o parte dintre organizaţiile care au coordonat protestele (Grupul Independent pentru Democraţie, Liga Studenţilor) s-au retras din Piaţă, în timp ce altele au rămas, alăturându-li-se celor aflaţi în greva foamei (Consiliul Naţional pentru Alianţa Poporului, Mişcarea Independentă, Asociaţia "16-21" Decembrie), conform volumului „Istoria României în date”.
- 11 iunie 1990 – Fostul președinte Ion Iliescu se întâlnește la Palatul Victoria cu prim-ministrul Petre Roman, vicepremierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne, Mihai Chițac, directorul Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, șeful Marelui Stat Major, Vasile Ionel și procurorul general, Gheorghe Robu, pentru a discuta despre îndepărtarea tuturor demonstranților din Piața Universității.
- 13 iunie 1990 – Ziua în care poliţia intervine în forţă în Piaţa Universităţii:
În jurul orei 5 dimineața, forțele de ordine distrug corturile manifestanților aflate în Piața Universității și fac arestări printre manifestanți. Stârnesc mânia protestatarilor. Unii rup cordoanele polițiștilor.
La ora 9, muncitorii de la IMGB se alătură polițiștilor. Sunt scandate lozinci de tipul „IMGB face ordine!”, „Moarte intelectualilor!” sau „Noi muncim, nu gândim!”.
La ora 16 - câteva autobuze ale forțelor de ordine sunt incendiate. Printre manifestanți sunt mulți provocatori.
La ora 18 - mai mulți oameni se îndreaptă spre Calea Dorobanților și spre Televiziunea Română.
La ora 20 - TVR își întrerupe emisia – iar crainica anunță că o face din motive ce țin de manifestanții turbulenți.
- În zilele de 14 şi 15 iunie – Minerii din Valea Jiului au venit la Bucureşti. Dis-de-dimineață, aflați în Piața Victoriei, au fost primiți cu un discurs ținut de la balconul Guvernului de președintele țării. Ion Iliescu i-a îndemnat să meargă, să ocupe şi să cureţe Piaţa Univesităţii.
- Manifestanţii au fost bătuţi de mineri. Au fost devastate Universitatea din București, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare şi reviste independente: „România Liberă”, „Dreptatea”, „Baricada”. Sediile partidelor istorice PNL și PNŢCD au fost și ele luate cu asalt de mineri. Mai grav, s-au înregistrat morți. Neoficial, în jur de o sută de persoane. Mormintele, fără însemne de identificare, se află în cimitirul Străulești II.
- Represiunea manifestanților de la București a ajuns în presa internațională. Liderii din întreaga lume și opinia publică internaţională au cerut conducerii de la Bucureşti să pună capăt represiunii din Piaţă.
Pe 14 iunie, Ion Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru restabilirea ordinii în Capitală: „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiintă civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Și de astă dată ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică ați simțit momentul dificil și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata să fiți solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastraă a fost plin de îmbărbătare pentru toți cei de bine, care doresc progresul societății românești. Vreau să vă mulțumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-ați demonstrat în aceste zile”.
- 15 iunie 1990 - Comitetul Militar Superior al Ministerului Apărării Naţionale a cerut desfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), invocând faptul că a făcut jocul unor forţe politice care urmăresc destabilizarea vieţii social-politice, mai scrie sursa citată.
- 16 iunie 1990 - Are loc o ședință de guvern în care a fost examinată derularea evenimentelor violente din 13-15 iunie. La finalul ședinței, Guvernul a dat un comunicat de presă în care se vorbeşte despre „scenariul destabilizării de stat”, o situaţie limită în care preşedintele ales şi guvernul au cerut intervenţia armată şi sprijinul populaţiei.
- 18 iunie 1990 – Se înființează Comisia parlamentară de anchetă instituită în vederea cercetării evenimentelor petrecute în zilele de 13-15 iunie 1990. Lucrările Comisiei s-au finalizat în ianuarie 1991 şi s-au concretizat în documentul intitulat „Raportul Opoziţiei anticomuniste din comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (raport finalizat la 15 ianuarie 1991). Opinie separată”, potrivit site-ului mineriade.iiccmer.ro.
- septembrie 2010 - Asociaţia „21 Decembrie 1989”, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (ICCMER), a publicat „Raportul-Rechizitoriu despre Fratricidul din 13-15 iunie 1990”, în baza documentelor din Dosarul Mineriadei, conform mineriade.iiccmer.ro.
