„Devenim șomeri cu diplomă de medic specialist” și „Nu plecăm de acasă de plăcere”.
Acestea au fost principalele mesaje ale medicilor rezidenți cu care a discutat Europa Liberă după declarația din 10 februarie a premierului Bolojan privind o posibilă obligație a tinerilor absolvenți de Mecină de a profesa o perioadă în țară.
Dezbaterea a readus în atenția publică o problemă pe care, în ultimii ani, medicii rezidenți au ridicat-o adesea.
Unde se pot angaja după ce-și termină studiile și pregătirea, în condițiile în care numărul locurilor la rezidențiat a crescut constant în ultimii ani, dar cel al posturilor disponibile – nu?
Poarta de intrare în sistemul medical a unui absolvent de Medicină este rezidențiatul – adică un stagiu de pregătire de până la șase ani.
După facultate, absolventul poate alege fie să candideze pentru un post de rezident într-un spital, fie să candideze pe locurile generale de rezidențiat.
Dacă aplică pentru post, atunci viitorul absolvent este încadrat direct în organigrama spitalului, cu care încheie un contract.
Dacă alege varianta locurilor generale, rezidentul ajunge, după finalizarea stagiului, pe piața liberă și trebuie să își găsească loc în sistem. Adică fie se angajează într-un spital public sau privat, fie își deschide propria afacere.
Anual, la rezidențiat sunt scoase la concurs:
• un număr de locuri – stabilit de Ministerul Sănătății pe baza propunerilor venite de la marile centre universitare, în funcție de capacitatea de pregătire a acestora;
• un număr de posturi în spitalele din toată țara în funcție de nevoile pe care le au unitățile medicale respective.
După cum vedeți în graficul de mai sus, numărul de locuri pentru pregătirea rezidenților este mult mai mare decât cel al posturilor scoase la concurs de spitale.
Excepția: medicina de familie
Singura specialitate unde numărul de locuri din rezidențiat este corelat cu nevoia din sănătate și, implicit, cu nevoia populației este medicina de familie.
Ordonanța 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului prevede că stabilirea numărului de locuri la rezidențiat se face de către Ministerul Sănătății, cu consultarea universităților, în funcție de capacitatea de pregătire.
Începând cu 2022, numărul locurilor pentru medicii de familie a început să crescă:
Conf. dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie, secretarul general al Colegiului Medicilor din România și vicepreședinte la Societatea Națională a Medicină de Familie, spune însă că mulți dintre cei care termină rezidențiatul pe locurile generale nu au, ulterior, joburi.
De patru ani, Societatea Națională a Medicină de Familie trimite către minister necesarul de medici de familie – în funcție de numărul de medici de familie care vor ieși peste 6 ani la pensie (atunci când termină specializarea rezidenții actuali, de exemplu).
Însă, de cele mai multe ori, absolvenții de rezidențiat nu acceptă să meargă în localitățile mici sau în comune, unde e nevoie de medici de familie.
„În medicina de familie, cea mai mare problemă este că cele mai multe locuri le avem în mediul rural și în orașele care nu sunt centre universitare. De cele mai multe ori, absolvenții de medicină de familie nu acceptă să meargă în aceste localități, pentru că ies din sfera centrului universitar. Asta este cea mai mare provocare: care sunt mecanismele prin care să putem să atragem tinerii spre aceste zone rurale?”, spune Gindrovel Dumitra.
Spre deosebire de celelalte specialități, explică Dumitra, medicina de familie trebuie să fie cât mai aproape de domiciliul pacienților.
„Din punctul meu de vedere, consider că trebuie să există o abordare guvernamentală în care să nu fie implicat numai Ministerul Sănătății, ci și Ministerul de Interne, care să asigure condiții locale pentru ca oamenii aia să decidă să meargă acolo”, completează Gindrovel Dumitra.
De asemenea, tinerii rezidenți ar trebui să fie ajutați să atragă fonduri europene.
„Au fost aceste fonduri din PNRR pentru medicina de familie, dar medicii tineri nu au acces la ele. Ar trebui să fie o linie permanentă”.
Gindrovel Dumitra mai spune că, în ultimii ani, Societatea Națională de Medicină de Familie a contribuit la dublarea locurilor la rezidențiat pentru medicina de familie, în funcție de numărul de specialiști în domeniu care urmează să iasă la pensie după ce rezidenții termină pregătirea.
În prezent sunt peste 12.000 de familie înregistrați la Colegiul Medicilor.
„La medicină de familie erau între 70 și 300 de locuri de medici la rezidențiat dar, după ce am corelat cu nevoia reală de medici de familie, a crescut numărul de locuri la aproape 600 pe an”, explică Gindrovel Dumitra.
Ar fi nevoie, totuși, adaugă el, de 1.000 de medici de familie pe an, dar nu există o astfel capacitate de pregătire.
„În medicina de familie există numerus clausus, adică există o formulă de calcul în funcție de datele de la Statistică – de câți medici e nevoie la 1.800 de locuitori”, spune Gindrovel Dumitra.
Datele statistice din 2024 aratau că 4.000 de medici de familie din cei 11.000 care au contract cu Casa de asigurări au ieșit la pensie.
Pentru celelalte specializări, numărul de locuri e stabilit de către Ministerul Sănătății, în funcție de capacitatea de pregătire din centrele universitare.
În România, sunt șase mari centre universitare de medicină: București, Cluj-Napoca, Iași, Târgu Mureș, Timișoara și Craiova. Facultăți de medicină există și la Arad, Brașov, Constanța, Galați, Oradea, Sibiu.
Universitățile propun numărul de locuri în funcție de specializările și capacitatea lor
Rectorul UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, prof.dr. Anca Buzoianu, spune că universitățile propun locurile la rezidențiat, dar Ministerul Sănătății decide în final numărul de rezidenți distribuit pe universitate.
„Specializările le solicităm după consultarea coordonatorilor de rezidențiat și corelat cu negocierile cu Ministerul Sănătății. Din păcate, numărul de rezidenți se alocă de către minister doar în funcție de numărul de studenți.
Noi nu luăm studenți la capacitate maximă pentru că ținem foarte mult la calitatea pregătirii, astfel că și numărul de rezidenți este mai mic”, spune Anca Buzoianu.
UMF Cluj-Napoca are în jur de 2.880 de rezidenți anual.
„Putem pregăti în aproape toate specialitățile, cu excepția neurologiei pediatrice și a medicinei nucleare, unde nu avem coordonatori”, spune Anca Buzoianu.
Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș pregătește 600 de rezidenți pe an, în principal în medicină de familie și ATI, precizează rectorul Leonard Azamfirei.
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași sunt pregătiți 3.500 de rezidenți în fiecare an.
„Cei mai mulți îi pregătim în ATI, medicină de familie, pediatrie, cardiologie și chirurgie generală, în principal. În funcție de capacitatea unui coordonator de a conduce rezidențiatul. Cadrele didactice au în norma didactică pregătirea rezidenților. Și, astfel, avem un număr de locuri pe fiecare specialitate”, arată rectorul Viorel Scripcaru.
Clara Matei, director executiv la Asociația Medicilor Rezidenți, spune că rezidenții care au devenit specialiști aleg, în lipsa posturilor suficiente din spitalele de stat, să mergă în sistemul privat de sănătate.
„O parte din medicii rezidenți care au dat concurs de post rămân pe poziția pe care au concurat; alții aleg să nu mai rămână pe post și mai dau încă o dată rezidențiatul (renunță la ce au stuadiat, dau un nou concurs pentru rezidențiat, la o altă specializare -n.r.) și returnează un mic procent din banii pe care i-au câștigat. Cei care au posturi în orașe mari rămân de obicei pe post”, afirmă Clara Matei.
În privința locurilor pe care termină rezidenții, spune Clara Matei, „un procent de 60% se duc în privat, pentru că locurile la stat sunt puține. Sau unii dintre ei își fac cabinete proprii.”
„Cei care aleg să plece din țară – pleacă de regulă din timpul rezidențiatului, apoi revin să își dea examenul de specialitate și apoi pleacă din nou. La noi, sistemul privat s-a dezvoltat foarte mult și mulți dintre rezidenții care termină aleg să lucreze la clinicile private. Iar mulți dintre ei aleg să rămână medici specialiști”.
Pregătirea unui medic în România presupune:
- șase ani de studiu la facultate;
- șase ani de rezidențiat.
Inițial, studentul dă examen la una din facultățile de medicină, unde concurența a crescut în ultimii ani progresiv - ajungând la 10/loc. Apoi, după susținerea licenței, absolventul un alt concurs – de admitere la rezidențiat. Urmează alți șase ani de studiu, în urma cărora absolventul devine medic specialist.
Europa Liberă a solicitat Ministerului Sănătății numărul medicilor care au terminat rezidențiatul în ultimii cinci ani și care s-au angajat în sistemul public de sănătate, precum și date despre criteriile alegerii numărului de locuri pe specialitățile medicale scoase la concurs.
Încă nu am primit un răspuns.
Cât costă pregătirea unui medic în România
În România, în sistemul universitar de la buget, pregătirea unui viitor medic înseamnă șase ani de medicină și până la șase de rezidențiat. Un an de studii costă în jur de 19.000 lei (aproximativ 3.800 euro).
La rezidenți, pe lângă salariu (care remunereaza activitatea viitorul medic – până la 8.000 de lei), statul plătește în timpul rezidențiatului pregătirea viitorului doctor: spitalului pentru practică și universității pentru cursuri. Această sumă variază între 6.000 și 8.000 lei/an( adică între 1.200 și 1.600 euro/an), în funcție de specializare.
Astfel, costul pentru pregătirea unui viitor medic ajunge la aproximativ 30.000 euro.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
