Dacă ar fi să-și imagineze capacitățile sau calitățile gândirii umane ca fiind un munte pe care omul să-și dorească să urce ca să vadă lumea din vârf, adică să aibă o viziune largă asupra adevărului, asupra faptelor și realității, ar însemna că el trebuie să înceapă această călătorie de la bază, spune Oana Moraru:
„E nevoie să acceseze mai întâi operații de bază, operații ale gândirii de nivel jos și încet, încet să se miște odată cu școala, cu educația, cu relația cu lumea, către nivelurile superioare ale gândirii. Ca să ajung la perspectiva gândirii critice trebuie să urc muntele.”
Dă și exemplul unei lecții din școală, circuitul apei în natură: „Îl pun pe copil să compare cu alte tipuri de circuite, alte sisteme, îl pun să parafrazeze, să clasifice, să ordoneze, să vadă consecințele. Mă plimb cu gândirea cât mai departe de memorare, explicare, înțelegere, aplicare.”
Iar antrenamentul gândirii critice, explică Oana Moraru, se face punându-i zilnic întrebări copilului, în fiecare oră, fie că e română, fie că e vorba de matematică, istorie sau geografie:
„Doar așa va ajunge să evalueze el singur o situație, dacă eu, încă de la grădiniță, îl plimb către etajele superioare ale muntelui. Gândirea critică este vârful muntelui. Trebuie să îi învățăm pe copii de mici să facă distincția între fapt și opinie.”
Dacă nu pot gândi critic, spune Oana Moraru, oamenii vor experimenta emoții intense, vor lua decizii sau vor face alegeri bazate doar pe emoții: „Emoția le tulbură atât de mult logica, încât nu se uită la logica cuvintelor unei persoane. Sunt mânați de emoții, de păreri, de un sentiment de fustrare.”
Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
Lipsa sprijinului școlii în a instrui copiii în spiritul gândirii critice va duce la a metaboliza la nesfârșit emoții, fără a mai putea discerne între fapte și opinii, între adevăr, realitate și manipulare:
„Copiii și tinerii, dar și adulții apoi, nu vor mai fi în stare să știe să iasă din online, de exemplu. Nu-și vor da seama de ce ajung în depresie în câteva luni, nu vor ști de ce se uită obsesiv în oglindă și li se pare că e ceva în neregulă cu ei sau că nu arată ca filtrele puse de ceilalți.”
Vor vedea că asta îi influențează negativ, dar, la un moment dat, chimia creierului le va deveni atât de familiară, că se vor întoarce tot acolo, în starea de suferință și de tristețe, explică aceasta.
Grupurile de WhatsApp ale copiilor – cea mai mare nenorocire
Cum își explică profesoara Oana Moraru tensiunea și neînțelegerea din societatea românească? Școala nu e echitabilă, este una dintre cele mai netransformaționale școli din Europa, adică fără impact, răspunde ferm:
„Pe categoriile sociale din zonele nedezvoltate economic, școala n-are impact în România. Deloc. Nu formează nimic. Copiii trec ca gâsca prin apă pe acolo, intră cu deficite mari, ies cu deficite, ies cu ură, frustrare, furie și cu lipsa gândirii critice. Au o gândire de calitate foarte proastă, adică viziune de tunel, multă gândire mistică, deducții false.”
„Jumătate din Românie e lăsată în întuneric și pe mâna telefoanelor și a TikTok-ului”, spune Oana Moraru.
Aceasta critică și prezența copiilor pe grupuri de WhatsApp înainte de a ajunge în clasa a VI-a:
„Este cea mai mare nenorocire și toxicitate. Până la 12 ani, copiii abia navighează în straturile cele mai de jos ale relaționărilor sociale reale, fizice, în curtea școlii. Terenul lor de joc e plin de conflicte care trebuie tot timpul mediate, învățate, explicate.”
Prezenți în grupuri virtuale, de WhatsApp, copiii ajung să se respingă foarte mult, spune aceasta:
„Se scot reciproc unul pe celălalt din grupuri de WhatsApp. În mediul virtual, sentimentul că sunt respins dintr-un spațiu pe care nu-l văd, la care n-am acces, nu știu ce s-a discutat fără mine acolo, aruncă emoțiile copilului într-o panică extraordinară de la care nu mai poți construi nimic.”
Dependența de telefon. Părintele este pilotul, nu copilul
Cum să conving un copil de 12 ani, de exemplu, să mai lase telefonul din mână? Nu trebuie să convingem copilul, spune Oana Moraru:
„E ca și cum pilotul de avion, la un moment dat, te anunță: Dragi călători, ce ziceți, să fac o aterizare forțată, să nu o fac? Tu îi ceri copilului să decidă să renunțe la ceva adictiv sau tu ești pilotul?”.
De la ce vârstă recomandă părinților să le dea telefon copiilor și de la ce vârstă ar fi în regulă să aibă copilul acces la social media?
„La social media, de la 16 ani. Toate studiile arată că, până atunci, creierul e atât de fragil, în formare, atât de predispus la comparație și anxietatea comparației, a faptului că eu, ca tânăr în formare, mă uit întotdeauna la celălalt și văd că nu sunt niciodată ca celălalt, sunt întotdeauna mai puțin… Poți să-i dai telefon de la clasa a V-a, a VI-a, când pleacă singur pe drum, la școală, cu harta, cu GPS-ul, dar fără social media.”
În concluzie, la ce e bună gândirea critică?
„În primul rând, gândirea critică te învață să fii suspicios, sceptic. Ascult și imediat îmi pun toate întrebările. Nu mai sunt influențabil, nu îmi mai vine să mă duc în stradă să arunc cu cărămizi. Caut informația și realitatea”, spune Oana Moraru.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
