Cei trei bărbați au fost acuzați că ar fi ucis trei membri ai forțelor de securitate în timpul protestelor declanșate de moartea tinerei Mahsa Amini.
Aceasta a murit pe 16 septembrie 2022, când vizita Teheranul alături de familia sa. Ea a fost oprită de poliția moravurilor, înființată în 2006 pentru a implementa regulile privind portul islamic.
Amini a fost acuzată că nu ar fi purtat vălul islamic corespunzător și a fost arestată. Tânăra de 22 de ani a murit în custodia poliției, lucru care a declanșat proteste ce s-au răspândit în toată țara.
Dar guvernul de la Teheran nu avea să accepte nemulțumirea populației și a răspuns cu forța.
Principala armă a conducătorului Iranian, ayatollahul Ali Khamenei, este reprezentată de Basij, forțe auxiliare paramilitare cunoscute pentru loialitatea puternică față de liderul țării. Cu reprezentanțe locale răspândite în tot Iranul, Basij a putut să intervină împotriva protestatarilor cu ușurință.
Aceste forțe s-au remarcat printr-o violență deosebită împotriva protestatarilor, care a inclus folosirea forței letale, acte de tortură și arestări în masă.
Cei trei bărbați condamnați la moarte, Saleh Mirhashemi, Majid Kazemi și Saeed Yaghoubi, au fost acuzați de „vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”, a anunțat luni Mizan, agenția oficială de știri a sistemului judiciar iranian.
Această acuzație este, de fapt, felul în care statul arată societății că dispune de forță maximă pentru a-i pedepsi pe cei care se răzvrătesc împotriva conducerii, declară Ioana Constantin-Bercean, cercetător științific la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu”, pentru Europa Liberă.
„Conducerea susține că aceste proteste merg dincolo de nemulțumirea față de conducerea țării și sunt îndreptate înspre autoritatea supremă, spre Allah, ceea ce nu este deloc adevărat”, spune aceasta.
Ioana Constantin-Bercean mai spune că guvernul de la Teheran încearcă sub orice formă să inducă teamă în rândul populației, dar și că protestele mențin atenția internațională îndreptată înspre Iran, ceea ce nu convine deloc conducerii. „Probabil singurul factor care mai atenuează atenția internațională este invazia Rusiei în Ucraina.”
„Felul în care guvernul explică aceste sentințe ca fiind pedepse pentru că acești tineri s-au răzvrătit împotriva unei entități supreme este doar un discurs pentru cei care mai cred încă în așa ceva. Dar și acel procent al populației iraniene care este eminamente religios deja începe să pună sub semnul întrebării aceste decizii.”
Numărul celor condamnați la moarte în urma protestelor a ajuns la 17 persoane. Patru oameni au fost deja executați prin spânzurare, dintre care doi chiar la începutul acestui an, pe 7 ianuarie.
Deși sentințele nu sunt finale, iar acuzații pot să facă apel la Curtea Supremă, acest lucru nu oferă o perspectivă de succes pentru protestatari.
Amnesty International a descris procedurile din curțile de judecată iraniene drept „procese de fațadă”, care au ca scop intimidarea și descurajarea protestatarilor.
Mohammad Karami și Seyed Hosseini sunt numele celor doi bărbați executați săptămâna trecută. Și ei fuseseră acuzați de uciderea unui membru al forțelor de securitate.
Cei doi făcuseră apel la Curtea Supremă în decembrie, însă sentința a fost confirmată pe 3 ianuarie.
Apelul celor doi se bazase pe declarațiile acestora că mărturiile în care își recunoșteau vina au fost rezultatul torturii implementate de forțele de ordine.
Familia lui Karami, care avea doar 22 de ani, a mărturisit că nu i-a fost permis să îl vadă pe acesta înainte să fie executat.
Tatăl acestuia a postat o filmare pe rețelele de socializare în care s-a adresat celor din sistemul judiciar: „Rog respectuos sistemul judiciar, vă implor, vă rog... să retrageți pedeapsa cu moartea din procesul fiului meu”.
Rugămințile sale au fost însă în van, iar guvernul iranian l-a executat pe Karami alături de Hoesseini.
Numărul de oameni care au suferit de pe urma represiunii violente a protestelor variază, însă cel puțin 516 protestatari au murit, dintre care 70 copii, iar alți 19.262 au fost arestați, anunță BBC.
De asemenea, mai este estimat că 68 de membri ai forțelor de securitate au murit de când au început protestele.
Directorul organizației non-guvernamentale Iran Human Rights, Mahmood Amiry-Mogaddam, atrage atenția că în prezent, există 109 persoane care riscă să fie condamndate la moarte sau să fie executate.
Iranienii nu renunță
Pe lângă sentințele și condamnările la moarte publicate de Mizan, se răspândesc zvonuri conform cărora alți deținuți urmează să fie executați.
De exemplu, activiști pentru drepturile omului în Iran au anunțat că doi deținuți, Mohammad Ghobadlou și Mohammad Boroughani, au fost mutați în izolare, o acțiune care de multe ori prevestește o execuție.
Cei doi au fost acuzați că ar fi lovit un ofițer de poliție cu mașina în timpul protestelor în luna noiembrie a anului trecut.
Mama unuia dintre acuzați a declarat, însă, că fiul său nu fusese prezent la locul faptei atunci când ofițerul de poliție a murit.
În ciuda măsurilor sumbre pe care Teheranul le ia împotriva protestatarilor, aceștia nu dau înapoi.
După ce a fost tras semnalul de alarmă, protestatarii s-au adunat în fața închisorii unde se află cei doi.
„Simplul fapt că oamenii protestează în fața acele închisori mă face să cred că protestatarii nu sunt atât de speriați pe cât ar vrea guvernul. Pentru protestatari probabil va fi și mai greu de acum înainte. Pentru că pe măsură ce aceste măsuri opresive continuă, ele vor antagoniza și mai mult societatea”, mai spune Ioana Constantin-Bercean.
Protestele care au închegat societatea
Protestele care s-au răspândit din septembrie 2022 până acum au adus diferite segemente ale populației mai aproape una față de cealaltă. Nu este vorba doar despre oamenii din diferite medii de viață și de lucru.
Aceste proteste au rezultat și într-o comuniune puternică între bărbați și femei. Bărbații s-au alăturat femeilor, declarând că le sunt alături în lupta lor împotriva opresiunii guvernamentale.
Însă cei care au fost condamnați până acum la moarte și executați au fost doar bărbații. Acest lucru se poate datora unor factori precum faptul că guvernul vrea să le portretizeze pe femei drept sexul slab, care, deși au participat la proteste, pot fi ignorate de Teheran, adaugă Ioana Constantin-Bercean.
„Pe lângă asta, poate să fie, presupun, și un semnal pentru restul bărbaților iranieni să nu se asocieze cu femeile, pentru că dacă o fac, ar putea să ajungă în fața unei condamnări la moarte. Putem să privim și din altă perspectivă. O condamnare la moarte a unor femei ar agrava și mai mult situația. Pentru că mai există un segment al femeilor profund religioase, care nu au fost întru totul de acord cu cererea neobligativității hijabului. Dar prin condamnarea unor altor femei la moarte, s-ar putea ca până și cele ultra-conservatoare, să ajungă să își pună niște semne de întrebare.”
Reacțiile internaționale
Ultimele știri din Iran au cauzat o reacție internațională puternică.
Statele Unite „condamnă puternic” deciziile de la Teheran, în timp ce ministrul britanic de externe, James Cleverly, a cerut Iranului să pună capăt „violenței împotriva propriilor oameni”.
Și Uniunea Europeană s-a declarat „îngrozită” de ceea ce se întâmplă.
Aflat la o conferință de presă la Geneva, Volker Turk, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, a declarat că pedeapsa cu moartea este folosită ca o armă de guvernul iranian, menită să sperie protestatarii.
Dar statele vestice nu au multe soluții la dispoziție, pentru că orice intervenție din exterior va agrava și mai mult relația deja fragilă dintre occident și Teheran, mai adaugă Ioana Constantin-Bercean.
„Conducerea de la Teheran știe foarte bine că statele occidentale nu au ce să facă de facto în această speță decât să impună noi sancțiuni. Pentru Iran sancțiunile reprezintă un fapt aproape nesemnificativ, pentru că țara este de aproape 43 de ani sub sancțiuni”, mai spune Ioana Constantin-Bercean.
Susținerea vine și la nivelul societății civile. În mai multe țări europene, oamenii au ieșit în stradă pentru a arăta că sunt alături de protestatarii iranieni.
La Londra, oamenii au scandat „femei, viață, libertate”, sloganul care a devenit reprezentativ pentru protestele din Iran.
În orașul francez Lyon, oamenii au protestat împotriva conducerii lui Khomeini.
De asemenea, aceștia s-au rugat pentru Mohammad Moradi, un iranian de 38 de ani care a murit în decembrie 2022 după ce s-a sinucis. Acesta postase o filmare în care critica guvernul țării sale și cerea statelor vestice să își arate solidaritatea față de poporul iranian.
Iranul continuă, totuși, să descrie protestele iraniene drept „revolte” și se prezintă ca o victimă a forțelor externe care s-au implicat pentru a susține protestatarii.
Viitorul Iranului
Viitorul țării este incert. Guvernul continuă să ia măsuri dure împotriva protestatarilor, însă aceștia din urmă nu renunță.
Totul pare să se îndrepte spre o luptă de uzură, însă schimbarea nu este imposibilă, declară Ioana Constantin-Bercean:
„Probabil că aceste proteste vor continua, sub o formă sau alta. Iar când guvernul va înțelege că nu mai are măsuri suficiente pentru a-și impune forța coercitivă asupra populației, probabil se vor face unele concesii. Dar nu vor exista schimbări majore ale codului vestimentar sau ale legislației în vigoare.
Rămâne de văzut dacă naționalismul de sorginte religioasă va fi locuit cu un naționalism persan sau dacă vor fi lideri cu o abordare mai democratică, așa cum o înțelegem noi, deși asta este puțin forțat.
Dar mandatul prezidențial al lui Raisi s-ar putea să fie ultimul sub forma pe care o cunoaștem.
Nu exclud posibilitatea ca următoarea formă de guvernare să fie tot una religioasă, dar poate nu concentrată în mâna unui singur lider suprem. Dar aceste schimbări vor avea loc pe termen mediu și lung, iar decembrie 2023 s-ar putea să ne găsească tot cu această formă de guvernare în Iran.”
