La 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989 și căderea comunismului, moment în care românii au cerut și au obținut libertatea în stradă, o nouă materie obligatorie, care va analiza dictatura care a durat în România aproape cinci decenii, își face loc în curriculă.
Din anul școlar 2025-2026, elevii de clasa a XII-a vor învăța în detaliu ce a însemnat regimul comunist din România și ce impact a avut asupra societății.
O idee binevenită, dar cam târzie, spun profesorii de istorie.
Tot la 35 de ani de la renașterea democrației, Europa Liberă i-a întrebat pe câțiva tineri născuți după 1989 ce știu despre evenimentele petrecute atunci, evenimente care au schimbat regimul dictatorial și istoria țării.
Acolo unde poveștile părinților au luat locul manualelor
La București, zona Teatrului Național, de lângă Universitate, este emblematică pentru cronologia Revoluției. A fost unul dintre primele locuri din Capitală unde s-a scandat „Jos Ceaușescu”, printre transportoarele blindate și sunetul gloanțelor care se pierdeau în mulțime.
Astăzi, graffiti-ul unui tricolor cu stema Republicii Socialiste decupată și mai multe plăcuțe memoriale amintesc de evenimentele care au pus capăt dictaturii. Aici am întâlnit-o pe Elena, în vârstă de 24 de ani.
„Știu că a fost foarte nașpa, se trăgea la Universitate, cam atât”, spune aceasta despre Revoluție.
Într-un alt loc simbolic, în preajma fostului sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR), actualul sediu al Ministerului Afacerilor Interne, clădire din balconul căreia a ținut unde Nicolae Ceaușescu ultima cuvântare publică, l-am cunoscut pe Paul (22 de ani).
„Despre Revoluție știu faptul că a început la Timișoara, a continuat apoi la București. Au fost și părinții mei, ei erau în facultate atunci când a început Revoluția, și mi-au povestit câte ceva, cum era haos peste tot, cum se trăgea atât în civili, cât și în oricare mașină care trecea”, spune el.
La câteva minute distanță, la Piața Romană, un punct de pe hartă în care manifestanții au îngenuncheat în fața scutierilor, am dat de Andrei, născut la trei ani după Revoluție. Știe că a fost un eveniment istoric în care oamenii au luptat pentru democrație.
Întrebat dacă mai ține minte ce a învățat la școală despre decembrie ‘89, Andrei spune că subiectul nu a primit foarte multă atenție.
„Nu cred că învățământul e axat neapărat pe chestia asta. Adică mie mi-a plăcut foarte mult istoria și am învățat foarte puține despre Revoluție. Sunt sigur că sunt mult, mult mai multe detalii”.
L-am întrebat și pe Edi, care are 22 de ani și care a terminat liceul mai recent, ce își amintește de la orele de istorie despre comunism și Revoluție. Răspunsul este unul asemănător.
„Eu am fost pe profil mate-info și aici nu prea se face istorie. Dar cât am făcut, pot să zic că eu nu am studiat istoria recentă a României și chiar îmi pare rău, pentru că aș fi vrut să știu mult mai multe chestii despre acest subiect, pe care eu am ales să-l documentez personal, acasă, cât am putut. Dar în schimb, la școală, nu l-am studiat”.
Despre Revoluția Română din decembrie 1989, a cărei a 35-a aniversare este în acest an, Europa Liberă a scris în nenumărate rânduri. Cronologia acelor zile o găsiți aici:
Nici Paul, nici Elena, nu își amintesc să fi studiat prea multe despre regimul comunist. Le-au fost oferite informații laconice: Nicolae Ceaușescu era liderul țării.
Informații despre comunism au aflat, în schimb, documentându-se în timpul liber sau discutând cu părinții, ori bunicii.
Când ne-a fost mai bine: atunci sau acum - versiunea GenZ
Tinerii din anii 2020 nu au trăit pe pielea lor experiența comunismului, însă au putut să-și formeze o opinie pe baza mărturiilor și amintirilor celor mai în vârstă. Într-o perioadă în care în spațiul public există un discurs de tipul „se trăia mai bine pe vremuri”, o mare parte a noii generații este de părere că prezentul este mai ofertant decât trecutul.
„Cred că e subiectivă treaba, dar având în vedere prin ce vremuri trecem cred că democrația nu e pentru toată lumea și atunci de aia poate mai auzi răspunsuri că a fost mai bine pe vremea Revoluției”, consideră Andrei.
Multitudinea de restricții, fie că e vorba despre cele de pe plan alimentar sau cultural, o fac pe Elena să se bucure că trăiește în prezent și nu în urmă cu mai bine de trei decenii.
„Era nașpa, a fost nașpa. Adică bunica mea zis «e mult mai bine, acum avem»”.
La fel se poziționează și Edi, care vede mai multe minusuri decât plusuri la perioada comunistă.
„Nu, nu a fost mai bine atunci. Adică ok, toată lumea avea casă, avea masă. Dar nu e de ajuns. Vorbim de sfinții închisorilor, vorbim de atâtea femei care au murit din situații de avort sau probleme medicale, de care n-avem cum să trecem cu vederea”.
Iar Andrei se bucură că cenzura nu mai este prezentă și că poate să se exprime liber, ceea ce nu ar fi putut să facă înainte de 1989.
„Aveau foarte multe subiecte tabu pe atunci. Cu siguranță e mult mai bine acum”.
De ce e relevantă noua materie în contextul actual?
O experiență poate fi prevenită printr-o prezență civică consistentă, prin implicare și printr-un interes acordat cunoașterii felului în care funcționează instituțiile statului – aceasta este cea mai importantă lecție pe care ne-a oferit-o comunismul, explică profesorul de istorie Marcel Bartic.
El este de părere că noua materie – istoria comunismului – putea fi introdusă în programa școlară în urmă cu 20-25 de ani, tocmai pentru că era important ca elevii să aibă posibilitatea de a cunoaște o perspectivă obiectivă asupra ceea ce a însemnat experiența totalitară pe care România a trăit-o în doua jumătate a secolului XX.
„E bine că se întâmplă lucrul ăsta și acum, și mizez pe responsabilitatea și discernământul profesorilor de istorie, pentru a înțelege cât de important este să nu tratăm acest subiect ca pe o lecție de istorie oarecare”.
„Când vorbim de comunism, nu e ca și cum am vorbit despre piramidele din Egipt. E o temă, e foarte adevărat, una sensibilă, dar în contextul pe care îl traversăm acum, unul foarte tensionat, este foarte clar că tânăra generație are nevoie nu doar să înțeleagă ce a însemnat regimul comunist, dar și să o echipăm cu instrumentarul necesar unui cetățean responsabil”, spune Bartic.
Luând contact cu evenimentele întâmplate și fiind educați să observe realitatea din jur, elevii își pot forma și dezvolta gândirea critică, spune Matei Gheboianu, conferențiar universitar și decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.
Cu alte cuvinte, ei ar putea identifica unele amenințări din prezent pe baza trecutului istoric.
„Atunci când astăzi mesajele populiste ne arată «calea cea corectă» trebuie să avem anticorpii să ne dăm seama care este o minciună. Că astfel de mesaje ne pot duce doar spre o dictatură, nu o să ne ducă neapărat spre ceva mai bun.”
„Toate aceste chestiuni - că «statul vine și rezolvă tot» - asta făcea statul comunist. Cetățeanul nu mai exista. Statul era cel care îi rezolva și programa viața. Nu cred că un tânăr, dacă ar ști cu adevărat lucrurile astea, va aștepta ca statul să-i dea casă și serviciu, pentru că nimeni nu-ți dă gratuit. Tu efectiv te vei încolona în direcția în care statul vrea să ne ducă”.
Și Matei Gheboianu consideră că o materie dedicată istoriei comunismului și-ar fi avut locul în orar mai devreme, la fel cum ar fi fost utilă și o discuție despre regimurile totalitare din spațiul românesc din ultima sută de ani.
„Timp de 45 de ani a dominat regimul comunist, el este cel care a pus controlul pe România, dar așa s-a întâmplat și cu extrema dreaptă. Ele trebuie puse și într-o succesiune de evenimente, trebuie comparate”.
Profesorul Matei Gheboianu mai consideră că, dacă o astfel de oră ar fi introdusă în școli la începutul anilor 2000, țara ar fi avut o cu totul altă direcție. Dar asta a fost imposibil, susține el, din cauză că trecutul comunist al unor politicieni care încă își practicau meseria ar fi fost studiat.
„Să nu uităm că România nu a fost capabilă să adopte o lege a lustrației. Și atunci era foarte greu să studiezi, în anii ‘90 sau 2000, regimul comunist, ca un regim dictatorial, în condițiile în care foști nomeclaturiști aveau diverse poziții. În aproape toate partidele politice”.
De anul viitor, elevii de liceu, din an terminal, vor avea o oră de Istoria comunismului pe săptămână. Conținutul materiei este organizat cronologic și împărțit în 13 domenii diferite, se arată într-un comunicat al Ministerului Educației.
Printre altele, se vor studia începuturile regimurilor comuniste, instituțiile de stat din România, dar și politicile represive, respectiv formele de opoziție, relațiile internaționale, aspecte ce țin de economie, politici publice din educație, sănătate și cultură. La final, se va discuta despre Revoluția din decembrie 1989 și memoria regimului.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
