Linkuri accesibilitate

Slăbiciunile presei românești. Cum vor politicienii să dreseze câinele de pază al democrației și cu ce efecte


Un raport internațional publicat în 2022 arată că libertatea presei era serios afectată în România, iar banii direcționați de partide în redacții afectau puternic credibilitatea informațiilor. (Imagine generică).

Principala problemă referitoare la mass-media din România, sesizată chiar de către profesioniștii din domeniu, este cea a finanțării, directe sau ascunse, de către politicieni. La rândul său, aceasta problemă majoră cauzează alte metehne.

Cititorii site-ului de știri ziaristii.com nu au știut, cel puțin în anul 2021, că atunci când citeau informații despre Partidul Național Liberal, acestea erau, de fapt, articole plătite printr-un contract generos, în valoare de 30.000 de euro, a dezvăluit Libertatea.

Este cel mai recent caz al finanțării ascunse de către partide, un fenomen care în ultimii ani a căpătat o amploare imensă.

Ca urmare a dezbaterii publice generate în ultimii ani pe marginea acestui subiect, susținute prin dezvăluirile publicate pe această temă de Europa Liberă, Autoritatea Electorală Permanentă a elaborat un proiect de lege care prevede ca partidele care primesc subvenție de la stat să nu poată cheltui mai mult de 30% din sumă pentru presă și propagandă. Proiectul a ajuns la finalul anului trecut la Guvern și se află în analiză.

Nicio problemă dacă articolele nu sunt marcate cu (P)

Site-ul ziaristii.com a fost lansat în 2018 de Grigore Cartianu și Laurențiu Ciocăzanu, acesta din urmă fiind în prezent șeful Știrilor TVR.

El a recunoscut că, în 2021, a scris articole prevăzute prin contract cu PNL pentru site-ul ziaristii.com, iar materialele au fost publicate fără a fi marcate ca publicitate politică.

În discuția cu ziarul Libertatea, Laurențiu Ciocăzanu a susținut că nu este lipsit de etică ca un ziarist să redacteze articole plătite de un partid politic și, în plus, nu vede vreo problemă în faptul că ele nu au fost etichetate ca fiind „publicitate”.

În schimb, organizația Active Watch a solicitat demiterea jurnalistului de la postul public de televiziune, deoarece Laurențiu Ciocăzanu „a încălcat deliberat şi asumat cele mai elementare norme ale deontologiei jurnalistice”.

„Dacă tu ești chelner și servești mâncarea clientului, că asta e treaba ta oricum, iar clientul îți dă și ție ceva bani, deși nu trebuie să-ți dea, cum se numește asta? Nu bacșiș?”

Ca răspuns, conducerea TVR a afirmat că activitatea vizată a avut loc înainte ca jurnalistul să se alăture redacției și că „nu există argumente pentru a-l suspecta de lipsă de obiectivitate sau de partizanat în exercitarea atribuţiilor de serviciu”, conform Pagina de Media.

De altfel, Petrișor Obae, cel care conduce site-ul cu informații despre media și comunicare, spune că răspunsul lui Ciocăzanu este tocmai definiția publicității: distribuirea de mesaje comerciale, politice, sociale ori de altă natură contra cost.

El descrie plastic situația: „Dacă tu ești chelner și servești mâncarea clientului, că asta e treaba ta oricum, iar clientul îți dă și ție ceva bani, deși nu trebuie să-ți dea, cum se numește asta, nu bacșiș?”

„Iar dacă clientul îți dă bacșiș, nu-i așa că nu-i mai scuipi în farfurie? Te uiți zâmbind la el”, spune Obae, într-o discuție cu Europa Liberă.

Partidele, marii investitori în media

Pentru Mircea Toma, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, principala problemă cu care se confruntă mass media din România o reprezintă „finanțările oculte din banii publici de către partide”.

Problema finanțării o identifică și Adrian Mihălțianu, coordonatorul PressOne. În acest sens, el atrage atenția cu privire la subfinanțarea cronică, adăugând pe listă finanțarea din surse netransparente și dependența presei locale de finanțările de la stat și de la partide.

Doar în ultimii doi ani, PSD și PNL au plătit din banii alocați de la buget peste 125 de milioane de lei, conform investigațiilor Europa Liberă.

Astfel, între 1 ianuarie 2021 și 30 septembrie 2022, ani fără campanii electorale, PSD a plătit 75 milioane de lei, iar PNL aproape 50 milioane de lei.

Chiar dacă banii către partide au venit prin legea de finanțare a partidelor, adică bani publici, cititorii nu au știut când au vizionat/citit materiale susținute cu acești bani, deoarece partidele au invocat secretul contractelor pentru lipsa de transparență.

Acest lucru este semnalat și în raportul realizat de Institutul Reuters și Universitatea Oxford, publicat anul trecut: „în mod clar, 2021 nu a fost un an bun pentru jurnalismul din România”, fiind amintite și alte probleme precum procese folosite pentru a împiedica relatările de interes public, o listă neagră a presei publicată de AUR și o televiziune publică sub conducere interimară.

Cenzura și presiuni politice

Prin această finanțare de către partide se explică și cenzura și autocenzura, consideră Stelian Muscalu, jurnalist independent.

„O problemă mare, peste care jurnalistul de trust media - singurul care contează - nu poate trece: imposibilitatea de spune și scrie, după caz, ceea ce gândește. Din cauza banilor care vin pe diverse căi de la partidele politice, adevărul este din ce în ce mai mic și mai puțin”, spune el.

Astfel, telefoanele la redacție din partea politicienilor au căpătat o altă formă de presiune politică: jurnaliștii sunt presați că din cauza lor redacțiile pierd bani.

Din această cauză, spune Stelian Muscalu, a apărut o a doua mare problemă: deprofesionalizarea media.

„Muncești de-ți sar capacele ca să scoți adevărul la lumină, după care vine un șef și îți spune 'asta nu dăm'. Majoritatea oamenilor buni și foarte buni au cam plecat din presa mare. Unii au încercat sau încă încearcă pe cont propriu, dar e greu să te faci auzit. Alții pur și simplu au schimbat domeniul de activitate”, spune jurnalistul.

El spune că din cauza primelor două probleme apare lipsa de credibilitate din partea publicului.

„Publicul este mai deștept decât și-l imaginează redactorii șefi ai marilor redacții, așa că publicul înțelege când adevărul este ascuns sau spus doar parțial”, subliniază Stelian Muscalu.

Sub protecția anonimatului, o jurnalistă de la o televiziune națională vorbește și ea despre riscurile privind pierderea credibilității.

„Jurnalistul universal - se vrea calitate, dar în același timp trebuie să știi tot ce mișcă. Or, nu ai cum. Pe lângă asta, trebuie sa ai cunoștințe de operator imagine, de editor, de montaj, de voice over. Din cauza faptului că se presupune să știi tot, oamenii își pierd credibilitatea în presă”, spune ea.

Mircea Toma: Au murit oameni din cauza dezinformărilor

Pe lângă aspectul privind pierderea credibilității, Mircea Toma atrage atenția și asupra educației media insuficiente.

„Asta face ca foarte multă lume să fie victima unor dezinformări crase (legate de Covid și vaccinare, n.red.). Anii trecuți au murit oameni din cauza asta”.

Iar atunci când jurnalistul poate să își facă treaba, apar alte forme de presiuni. „Insuficienta protecție a jurnaliștilor, vezi cazul Șercan”, spune Mircea Toma.

Jurnalista Emilia Șercan a acuzat amenințări cu moartea și o campanie de kompromat la adresa sa, după dezvăluirea mai multor plagiate ale unor persoane de importante din statul român, precum cel al premierului Nicolae Ciucă.

De asemenea, ziariștii redacției Libertatea au fost dați în judecată de către primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, cu cerința de eliminare de pe site a unor articole care ar fi fost defăimătoare la adresa lui.

Un alt caz cunoscut este cel al jurnalistului Alin Cristea, de la publicația debrăila.ro, care a fost anchetat de DIICOT pentru pornografie infantilă după ce a scris despre un astfel de caz, iar ulterior judecătorii au deființat rechizitoriul procurorilor, stabilind astfel nevinovăția acestuia.

Salarii mici și oameni puțini

Coordonatorul Pagina de Media, Petrișor Obae, enumeră pe scurt problemele - stres, nervi, bani puțini și presiuni - care duc la o schimbare a domeniului pentru foarte mulți dintre jurnaliști.

„Foarte mulți dintre jurnaliștii cu experiență au migrat în zona de PR sau în zona de comunicare. Ei sunt doriți acolo pentru relațiile și cunoștințele pe care le au. Am întâlnit departamente de comunicare mai puternice decât o redacție, pentru că erau acolo trei-patru ziariști cu experiență în presa bună”, spune el.

Traseul invers aproape că nu există: „Nu cunosc foarte multe cazuri în zona asta, odată trecut cineva în zona de comunicare să revină în presă”.

„Un jurnalist bun seamănă foarte mult cu un astronaut bun. Îl construiești în ani de zile și nu e ușor de înlocuit. Tu vii cu un bagaj uriaș de cunoștințe, de relații și de background, pe care n-ai cum să-l replici dacă pleci”, completează el.

La aceasta se adaugă salariile mici. „Dacă împart numărul de ore muncite la numărul de zile și ore legale, șoferii sunt mai bine plătiți”, spune jurnalista sub protecția anonimatului.

Iar Adrian Mihălțianu completează această situație cu „lipsa tinerilor talentați și dornici să învețe și să lucreze”.

Din această cauză, aproape toate redacțiile se află în criză de personal.

„Redacțiile sunt subdimensionate și reporterii își depășesc atribuțiile și numărul legal de ore”, mai spune jurnalista a cărei identitate nu a dorit să fie divulgată.

Jurnalist, consultant, politician

Un alt pericol, când vine vorba despre pierderea credibilității jurnalistului, este întretăierea profesiilor. Atunci când nu intră în politică, jurnaliștii aleg să ofere consultanță sau devin purtători de cuvânt.

Numai anul trecut au fost trei cazuri cunoscute de jurnaliști ajunși la vârful politicii, pentru ca mai apoi să se întoarcă în domeniu.

Petrișor Obae o dă ca cel mai recent exemplu pe Mădălina Dobrovolschi, fostă jurnalistă de radio și TV, care a activat ca purtătoare de cuvânt a președintelui Klaus Iohannis în anii 2016-2019, iar acum lucrează la TVR și Europa FM.

Ioana Constantin, absolventă de jurnalism și științe ale comunicării și fostă vicepreședintă PMP, a început în mai anul trecut să facă o emisiune la B1TV.

Pagina de Media îl menționează și pe Robert Turcescu, revenit la aceeași televiziune pentru o perioadă de șase luni, la opt ani după ce s-a deconspirat în direct, spunând că a fost agent sub acoperire în presă.

„S-au întors și jurnaliști din zona politicului. Acum am putea pune aceste întoarceri pe seama faptului că politica este destul de fluidă. Ca politician, poți avea o numire într-o instituție pentru o perioadă scurtă, la fel este și jurnalistul care lucrează pentru tine în calitate de consultant de comunicare”, spune Petrișor Obae.

În concluzie, jurnaliștii care fac circuitul complet între presă și politică, finanțarea de către partide sub orice formă, plecările de jurnaliști cu experiență din domeniu, dar și salariile mai mici au făcut ca, de-a lungul timpului, legitimitatea mass-mediei românești și a interesului pentru știri să fie extrem de afectate, încât se află „mult sub nivelul de dinaintea pandemiei”, conform aceluiași raport al Institutului Reuters.

  • 16x9 Image

    George Costiță

    George Costiță a intrat ca Senior Correspondent în echipa Europei Libere în ianuarie 2022, după o experiență de zece ani la Digi24 și Aleph News. Absolvent al Facultății de Jurnalism din Iași, a lucrat la edițiile online ale celor două redacții, pe zona de știri și evenimente la zi.

Unirea Principatelor. Iași 2023
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:00:38 0:00
XS
SM
MD
LG