Linkuri accesibilitate

Prietena lui Vitali Șișov: Nu s-ar fi putut sinucide, aveam planuri de viitor împreună


Vitali Șișov, lider al Casei Belaruse care ajută belaruși refugiați în Ucraina de persecuțiile regimului Lukașenko
Vitali Șișov, lider al Casei Belaruse care ajută belaruși refugiați în Ucraina de persecuțiile regimului Lukașenko

Bojina Joluț, iubita lui Vitali Șișov, șef al Casei Belaruse din Ucraina, reprezentant al disidenței belaruse în exil, care a fost găsit spânzurat la Kiev, după ce a dispărut în urmă cu o zi în timp ce făcea jogging, a relatat despre ultimele zile din viața băiatului.

Ea este din Rečyca, din regiunea Gomel din Belarus, și s-a mutat la Kiev, la fel ca Vitali după persecuția autorităților din Belarus.

„Vitali nu avea părinți sau familie - toată lumea a murit. A lucrat ca patriot independent. Nu se plângea că este urmărit. Dar, în ultima vreme, Vitali a devenit mai atent la mașini, la cine urca și cobora din ele. Nu au existat amenințări directe la adresa lui, dar avea un sentiment rău. El nu mi l-a exprimat, dar i-a scris unuia dintre cunoscuții noștri cu o săptămână înainte de tragedie: 'Am un sentiment urât, dacă e ceva, să ai grijă de Bojina.' Nu existau necunoscuți care să se apropie de Vitali. Cu toate acestea, într-o zi, niște oameni s-au apropiat de mine pe stradă, în centrul orașului m-au înregistrat și filmat”, a spus Bojina.

Potrivit fetei, Vitaly obișnuia să facă jogging atunci când avea chef și nu a observat nimic neobișnuit sau ciudat în comportamentul lui în ultima vreme.

„Am fost amândoi bolnavi o săptămână, am stat la pat, ne-am uitat la filme. Desigur, starea de spirit a omului bolnav nu e cea mai bună, dar Vitali nu avea gânduri rele. În niciun caz nu s-ar fi putut sinucide. Nu avea niciun motiv să facă asta. Și nu mi-ar fi putut face asta: aveam planuri de viitor împreună”, a adăugat fata.

Vitali Șișov, unul dintre fondatorii organizației Casa Belarusă, din Ucraina, a dispărut în dimineața zilei de 2 august.

Potrivit prietenilor, dimineață a plecat la jogging și nu s-a mai întors.

Bărbatul a păsărit Belarusul în toamna anului 2020 din cauza persecuției și s-a stabilit la Kiev.

Pe 3 august, a fost găsit spânzurat în parcul Sviatoșinski din Kiev, în apropiere de locuința sa.

„Vitali Șișov, cetățean al statului Belarus a dispărut ieri la Kiev și a fost găsit azi, spânzurat, într-un parc din Kiev, nu departe de locuința sa", a transmis, marți, poliția din capitala Ucrainei.

Șișov era cunoscut pentru sprijinul pe care îl acorda altor activiști din Belarus, prin intermediul organizației pe care o conducea.

El fusese dat dispărut de prietena sa, care a anunțat poliția că Șișov a plecat să alerge și nu s-a mai întors.

Organizația sa a postat, luni, pe contul de Telegram, un anunț în care preciza că încercările de a-l contacta telefonic au eșuat. Voluntari ai organizației l-au căutat, fără succes, și în zona în care Șișov obișnuia să alerge.

Ce e Casa Belarusă

Casa belarusă a funcționat inițial ca o inițiativă informală. A apărut imediat după alegerile prezidențiale din 2020 din Belarus și a reunit reprezentanți ai organizațiilor belaruse - care existau deja și care erau înregistrate anterior pe teritoriul ucrainean - și ai refugiaților din Belarus.

Inițiativa a fost susținută și de belarușii care erau de mulți ani în Ucraina și aveau deschisă propria afacere aici. De fapt, această inițiativă a fost prima care a răspuns nevoii de a-i ajuta pe refugiații din Belarus.

În toamna anului trecut, Serghei Korocici, fost cetățean al Belarusului și voluntar al batalionului Azov, venea la mitingurile care aveau loc aproape zilnic la Ambasada Belarusului la Kiev. Acum are cetățenie ucraineană și este implicat activ în organizațiile „Corpul Național” și „Echipele Naționale”, asociate cu fostul deputat Andrei Bilețchi, fost comandant al batalionului de voluntari „Azov”.

Mai târziu, fără acordul autorităților orașului, el a inițiat și instalat o cruce metalică în memoria celor reprimați în Belarus în timpul protestelor pașnice, demers care s-a soldat cu o notă de protest trimisă de diplomații belarusi Ministerului Afacerilor Externe din Ucraina. Printrei ei s-a aflat și pictorul Roman Bondarenko, 31 de ani, omorât de autoritățile belaruse la Minsk, după ce a fost arestat de poliție.

Crucea a rămas în picioare, în ciuda declarațiilor autorităților orașului despre necesitatea de a fi consultate înainte instalării oricăror monumente în capitală.

Serghei Korocici este un fost membru al organizațiilor neo-naziste din Belarus și Rusia, membru al mișcării ucrainene Azov, pe care Departamentul de Stat al SUA l-a numit „grup naționalist de ură”.

Korocici a decis să înregistreze o organizație numită Casa Belarusă din Ucraina. Având prieteni la nivelul cercurilor de putere de la Kiev, a reușit să pună în aplicare această idee foarte repede. Încă din 7 decembrie 2020, organizația a fost înregistrată oficial la Ministerul Justiției din Ucraina cu doi șefi: Vitali Șișov și Rațivon Batulin. Acesta din urmă nu este doar un aliat ideologic al lui Serghei Korocici. Presa ucraineană spune că este, de fapt, garda sa de corp și susține că împreună, în iulie 2019, au fost implicați în atacul asupra fostului președinte Petro Poroșenko, când a fost audiat de Biroul de Investigații de Stat din Ucraina.

Încă din primăvară, CBU a participat activ la majoritatea mitingurilor de sprijinire a protestelor din Belarus, la Kiev, iar pe 27 iulie a organizat un eveniment alternativ cu ocazia celei de-a 31-a aniversări a Declarației de suveranitate a statului din Belarus.

În același timp, Serghei Korocici a decis să-I ajute pe belaruși. Pe lângă participarea la acțiuni, CBU i-a ajutat pe emigranții belaruși, în special pe cei care nu aveau bani să-și găsească o locuință și să obțină un permis de ședere. Organizația a înregistrat scurte videoclipuri despre activitatea sa cu diaspora din Belarus.

În plus, activiștii CBU îi invita pe belaruși să urmeze o pregătire militară într-unul dintre cluburile sale din Kiev.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG