Ea i-a mulțumit pentru „semnalul puternic de solidaritate cu milioane de belaruși neînfricați care luptă pașnic pentru libertatea lor."
Țihanovskaia se află în SUA încă din 18 iulie pentru a obține sprijin pentru mișcarea pro-democrație din țara sa, reprimată violent de autocratul Alexandr Lukașenko. Contestat de opoziție și de milioane de alegători, care-i impută că a fraudat alegerile prezidențiale din august trecut, acesta nu a dat vreun semn că ar intenționa să facă vreun pas înapoi.
Opozanta din Belarus a purtat discuții cu secretarul de stat Antony Blinken și cu subsecretarul de stat pentru afaceri politice Victoria Nuland, precum și cu consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan. Țihanovskaia a participat, de asemenea, la lansarea grupului Prietenilor Belarusului în Camera Reprezentanților, camera inferioară a Congresului American.
„A fost o vizită foarte reușită, s-a întâlnit cu secretarul de stat, consilierul NSC (Consiliul Național de Securitate), senatori cheie și cu reprezentanții presei. De asemenea, a fost înființat un grup de susținere pentru Belarus în Cameră", a transmis Ken Yalowitz, fost ambasador al SUA în Belarus în anii 1990, pentru pentru RFE / RL într-un mail.
În discuțiile sale de la Washington, Țihanovskaia a îndemnat Statele Unite să garanteze independența Belarusului. Ea a cerut, de asemenea, sancțiuni mai dure ale SUA pentru cei care-l finanțează pe Lukașenko, iar Wall Street Journal a scris că Washingtonul cere mai multe sancțiuni.
Statele Unite și Uniunea Europeană i-au sancționat deja pe Lukașenko, oficiali guvernamentali și prieteni ai acestora. Cea mai recentă din totalul de patru runde de sancțiuni, din iunie, a venit la o lună după ce Belarusul a forțat un zbor comercial să se îndrepte spre Minsk pentru a putea aresta un blogger, într-un incident descris de mulți ca „deturnare sponsorizată de stat”.
Limite de intervenție
Ce urmează? Unii analiști spun că, cel puțin deocamdată, Washingtonul are puține opțiuni să poată influența evenimentele din Belarus sau să pună presiune pe Lukașenko, considerat mai dependent decât oricând de Rusia vecină.
„Primul pas ar fi să-și modereze ambițiile și să înțeleagă că este extrem de limitat în ceea ce poate face, atât în ceea ce privește sprijinirea opoziției democratice din Belarus, cât și în a pune presiuni în constinuare asupra lui Lukașenko”, a declarat Chris Tooke, director asociat la GPW, o firmă de consultanță în domeniul riscurilor politice.
El spune că Belarusul nu pare să se fi aflat pe lista discuțiilor dintre Biden și președintele rus Vladimir Putin la summitul de la Geneva din 16 iunie.
Belarusul este scena unor confruntări violente între reprezentanții regimului Lukașenko și protestatarii care-i contestă autocratului victoria în alegerile din august trecut, despre care Opoziția spune că au fost fraudate.
Țihanovskaia, a cărei campanie este marcată de o susținere fără precedent a oamenilor care vor schimbarea, a obținut oficial doar 10% din voturi, dar niciun rând de alegeri, din 1994 de când este Lukașenko la putere în Belarus, nu au fost considerate libere, corecte și democratice de observatorii occidentali și de susținătorii ei, care spun că alegerile au fost fraudate masiv și câștigate, de fapt, de ea.
Au avut loc proteste în masă iar statul a răspuns cu o represiune extrem de dură. Peste 32.000 de persoane au fost reținute și mulți lideri de opoziție au fost închiși sau obligați să fugă, inclusiv Țihanovskaia, care a plecat în Lituania la o zi după alegerile din 9 august. Mass-media și ONG-urile au fost vizate - mai ales în ultimele săptămâni – cu percheziții și arestări, iar observatorii spun că regimul și-ar trăi ultimele sale clipe.
Opțiunea sancțiunilor
În timpul discuțiilor sale de la Washington, Țihanovskaia a spus că a înmânat oficialilor americani o listă de firme care au legături cu Lukașenko și cu „prietenii său”, pe care Washingtonul ar putea să-i sancționeze, printre care și Belaruskali (producător de îngrășăminte de potasiu din Belarus), precum și companii de exploatare a petrolului, lemnului, dar și întreprinderi siderurgice.
Cele mai recente sancțiuni ale UE au vizat secțiuni ale economiei din Belarus care au legătură cu regimului Lukașenko, lovind industriile bancare, petroliere, de tutun și de îngrășăminte. De asemenea, au fost afectați mai mulți oameni de afaceri care fie fac parte din cercul apropiaților lui Lukașanko, fie le oferă servicii de bază autorităților.
Restricțiile UE se aplică acum unui total de 166 de persoane - inclusiv Lukașenko - și 15 entități.
Între timp, ultima rundă de sancțiuni americane s-a concentrat în mare parte pe indivizi și entități suspectate de implicare în represiune.
Printre entitățile vizate de Departamentul Trezoreriei SUA s-au numărat principalul serviciu de securitate din Belarus, KGB, trupele Ministerului de Interne și Direcția principală pentru combaterea criminalității organizate și a corupției (GUBOPIK).
În aprilie, Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat că revocă o licență care a permis tranzacții cu nouă companii de stat sancționate din Belarus din 2015, inclusiv compania petrolieră Belneftekhim, care reprezintă 30% din producția industrială a Belarusului.
La Washington, Țihanovskaia a remarcat că ultimele sancțiuni aplicate de Uniunea Europeană au lovit extrem de puternic și că Statele Unite ar putea urma această politică „și, de asemenea, ar putea examina (posibilitatea) de a impune sancțiuni sectoriale Rusiei”.
Wall Street Journal a scris pe 25 iulie că administrația Biden are în vedere noi sancțiuni.
Franak Viacorka, consilier al Svetlanei Țihanovskaia, a declarat că oficialii Departamentului de Stat și-au arătat intenția de a impune noi sancțiuni, în special în sectoarele de producere a îngrășământului și țițeiului.
Funcționează sancțiunile?
Deși rundele de sancțiuni existente au trimis semnale puternice, unii observatori spun că este posibil ca acestea să nu fi fost suficient de dure.
„Toate sancțiunile dinainte de iunie 2021 au fost mai mult simbolice și au implicat în principal interdicții de călătorie pentru oficialii guvernamentali sau au vizat companii nesemnificative din punct de vedere macroeconomic. Sancțiunile din iunie 2021 sunt mai serioase, deși cu o întârziere a intrării lor în vigoare, vizând doar 20 la sută din exportul îngrășămintelor de potasiu și care se aplică doar contractelor viitoare”, a declarant Kateryna Bornukova, cercetătoare la Centrul de cercetare și extindere economică din Belarus (BEROC), din Minsk.
Analiștii din industrie de la banca rusă de investiții VTB Capital au declarat într-o notă citată de Reuters că „măsurile nu acoperă exportul cheie de potasiu din Belarus, clorura de potasiu, care ... reprezintă 80% din aprovizionarea țării către UE”.
Exporturile de potasiu, importante pentru îngrășăminte, sunt o sursă majoră de valută străină pentru Belarus, pentru că firma de stat Belaruskali produce 20 la sută din oferta mondială.
Îngrășământul cu potasiu este al doilea cel mai mare export al regimului după petrol rafinat, potrivit Observatorului Complexității Economice.
Agenția de statistică a UE a declarat că blocul comunitar a importat anul trecut produse chimice în valoare de 1,5 miliarde USD, inclusiv potasiu din Belarus, precum și țiței în valoare de peste 1,2 miliarde USD și produse conexe, cum ar fi combustibilul și lubrifianții.
Unii susțin că ultimele sancțiuni ar fi fost suficient de puternice pentru a-l convinge pe Lukașenko să-l transfere pe Roman Protasevici din închisoare în arest la domiciliu. Pratasevici a fost arestat după ce zborul Ryanair de la Atena la Vilnius a fost deturnat la Minsk pe 23 mai și arestat împreună cu prietena sa Sofia Sapega, cetățean rus.
Protasevici ar fi fost torturat în timpul detenției sale iar apoi autoritățile au defilat cu el la televiziunea de stat, în mod clar sub constrângere, lăudându-l pe Lukașenko și acțiunile sale din trecut.
Alți analiști, inclusiv Bornukova, nu sunt convinși.
„Cred că este prea devreme pentru a afla dacă sancțiunile funcționează, dar eliberarea lui Protasevici nu pare a fi una dintre consecințe. În schimb, vedem mai multă agresiune față de Occident prin fluxurile de migranți orchestrați în Lituania. Vedem, de asemenea, o represiune împotriva societății civile", a explicat Bornukova. „Deci, sancțiunile deranjează guvernul din Belarus, dar până acum reacția lor este să ofere mai multă agresiune în loc de concesii sau dialog”.
Autoritățile lituaniene au declarat pe 28 iulie că numărul persoanelor care trec ilegal granița din Belarus a trecut de 3.000 de la începutul anului în ceea ce consideră a fi o campanie coordonată de Lukașenko, care a amenințat că va inunda țările UE cu migranți și droguri ca răzbunare pentru ultima rundă de sancțiuni.
În cea mai recentă mișcare împotriva presei independente și a ONG-urilor din Belarus, Ministerul de Interne al Belarusului a desemnat pe 27 iulie Belsat, singurul canal de televiziune în limba belarusă cu sediul în Polonia, ca „organizație extremistă”.
Alte opțiuni ale Washingtonului
Pe lângă mai multe sancțiuni, ce alte opțiuni mai are Washingtonul?
Tooke a susținut că „dincolo de un anumit nivel de retorică, Belarusul nu este cu adevărat o prioritate pentru Biden, după cum arată lipsa de concentrare asupra problemei în timpul summitului său cu Putin”.
„Deci, SUA trebuie să fie sincere cu sine și să recunoască ceea ce sunt și ce nu sunt pregătite să facă atunci când vine vorba de presiuni, inclusiv cu privire la Rusia", a spus el în comentariile transmise redacției prin mail.
În loc să se concentreze asupra lui Lukașenko, „care își va găsi sprijinul financiar în Rusia”, Washingtonul și Bruxelles-ul ar trebui să se concentreze pe susținerea acelor forțe democratice din Belarus care se confruntă cu represiunea, a declarat Alesia Rudnik, un analist din Belarus cu sediul în Suedia.
„Prioritare sunt trei domenii pentru sprijin financiar: emigranții politici care au trebuit să fugă din țară (și primesc acum ajutorul finanțat colectiv prin BySol), ONG-urile și mass-media independente care au fost închise și vor pierde probabil accesul la conturile lor bancare și vor trebui să opereze din străinătate și online și forțele democratice din Belarus care lucrează cu diferite grupuri (studenți, muncitori din fabrici și familii de deținuți politici)", spune Rudnik.
Și profesorul Michael Kimmage, de la Universitatea Catolică a Americii, din Washington, a scris recent că „Statele Unite și Uniunea Europeană ar trebui să investească mai mult în oameni decât în schimbări pe care nu le poate oferi. Ar trebui încurajate politicile care facilitează călătoria și studiile belarușilor în Uniunea Europeană (…). Sprijinul sporit pentru forțele democratice va declanșa un răspuns de la Moscova, lucru pe care trebuie să-l ia în considerare atât Bruxellesul cât și Washingtonul”, a avertizat Tooke.
„Cu cât Washingtonul susține mai mult opoziția democratică, cu atât se alimentează temerile rusești asupra Occidentului care caută înlocuirea lui Lukașenko cu un regim pro-occidental, anti-rus. Și trebuie doar să ne uităm la Ucraina pentru a vedea cum răspunde Rusia la ceea ce consideră a fi o schimbare de regim impusă din exterior în așa-numita sa apropiere”, a scris el.
Lukașenko a răspuns și el Washingtonului, anunțând restricții asupra relațiilor diplomatice, cu măsuri care includ reducerea personalului din misiunea diplomatică a SUA, înăsprirea cerințelor de viză și restricționarea activității specialiștilor americani în Belarus. De asemenea, guvernul belarus a anulat autorizația pentru ca Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională să lucreze în Belarus.
