Deși schimbul de prizonieri ar fi fost aranjat între Biserica Ortodoxă Rusă și Ordinul Maltez, fără cunoștința autorităților ucrainene, cele maghiare neagă că ar fi fost implicate.
O nouă investigație Europa Liberă Ungaria, în colaborare cu Kyiv Independent, din surse ucrainene și maghiare, arată că statul maghiar a fost implicat direct în acest transfer de prizonieri.
Doar cinci dintre cei 11 soldați au ajuns înapoi în Ucraina și sunt acum la tratament pentru reabilitarea fizică și psihologică.
Potrivit lui Petro Yatsenko, purtător de cuvânt al Centrului de Coordonare pentru Tratamentul Prizonierilor de Război din Ucraina, aceștia au reușit să ia legătura cu Ministerul de Externe de la Kiev, care le-a organizat transferul cu mașina. Nu se cunoaște unde sunt ceilalți șase soldați.
Potrivit purtătorului de cuvânt al armatei ucrainene, Andrii Yusov, Biserica Ortodoxă Rusă plănuiește un al doilea transfer de prizonieri ucraineni către Ungaria. Budapesta ar fi acceptat, cu condiția ca aceștia să fie de etnie maghiară.
Un transfer cu multe semne de întrebare
Pe 8 iunie, Biserica Ortodoxă din Rusia a anunțat transferul celor 11 prizonieri, un gest de „cooperare interbisericească la cererea părții maghiare”.
Știrea a fost confirmată pe 9 iunie de către vicepremierul Zsolt Semjén, care a spus că a fost implicat personal în transfer și nu a clarificat dacă a lucrat cu statul rus sau cu biserica. Un transfer de prizonieri ar fi trebuit, însă, aprobat de armata rusă.
Transferul a ridicat semne de întrebare de partea maghiară: cât de implicat fusese statul?
Purtătorul de cuvânt al guvernului de la Budapesta, Zoltán Kovács, a declarat pe 9 iunie că transferul a fost coordonat de vicepremier „la cererea Ungariei” și că Ordinul Maltez „a participat la transport”.
Cu toate acestea, ministrul maghiar de Externe, Péter Szijjártó, a negat în fața Parlamentului European implicarea guvernului său. Acesta a spus că doar organizațiile religioase s-au ocupat de transfer, dar că guvernul maghiar „nu s-a opus”.
Potrivit surselor consultate de Europa Liberă Ungaria în iunie, nici ministrul de Externe și nici șeful biroului premierului nu erau conștienți de transfer.
Surse anonime afirmă pentru Europa Liberă și Kyiv Independent că transferul prizonierilor s-a făcut via Turcia, din moment ce nu mai există zboruri directe între Rusia și UE.
În zilele dinaintea anunțului despre transfer, nu a zburat nicio aeronavă de stat între Turcia și Ungaria. A zburat, însă, o aeronavă a unei companii malteze pe nume VistaJet, pe 7 iunie, de la Istanbul la Budapesta. Dacă prizonierii de război s-au aflat în această cursă, nu se știe însă când ar fi ajuns în Turcia.
Marea întrebare rămâne despre implicarea premierului maghiar, Viktor Orban. Premierul este un aliat apropiat al vicepremierului Semjén, amândoi fiind la conducerea celor două partide la guvernare.
„E greu de imaginat că liderii țării nu au știut despre această operațiune. Suntem siguri că știau și că au autorizat de la cel mai înalt nivel”, afirmă pentru Kyiv Independent purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe ucrainean, Oleg Nikolenko.
„Semjén este o extensie a lui Viktor Orban, mai ales în relația cu Rusia, mai ales pe probleme delicate precum transferul de prizonieri. N-ar fi făcut un pas sau n-ar fi zis nimic dacă nu i-ar fi permis Viktor [Orban, n.r.]”, consideră Dmytro Tushanskyi, director al think-tankului ucrainian „Institutul pentru Strategie Central Europeană”.
Premierul Ungariei nu a făcut niciun comentariu public despre transferul de prizonieri.
Liderii Ungariei au blocat continuu ajutoarele UE pentru Ucraina, ceea ce a dus la șubrezirea relațiilor diplomatice între Budapesta și Kiev.
Sursele intervievate anonim de către Kyiv Independent și Europa Liberă afirmă că transferul ar fi fost făcut cu intenția, atât de la Moscova cât și de la Budapesta, de a contura o imagine proastă a Ucrainei, care ar obliga soldații etnic maghiari să lupte pe front împotriva dorinței lor. Pentru Budapesta, este o ocazie de a se prezenta ca protector al etnicilor maghiari de pretutindeni.
Maghiari sau nu?
Soldații ar fi fost capturați în bătălia din Kupiansk, regiunea Harkov, a confirmat Europa Liberă Ungaria pe 15 iunie. Comisarul ucrainean pentru persoane dispărute a raportat pe 19 iunie că a reușit să afle numele de familie ale tuturor celor 11 soldați, la aproape două săptămâni după anunțul că au ajuns în Ungaria.
Sursele Europei Libere afirmă că toți cei 11 au vârste între 19 și 23 de ani și că „dispăruseră de peste un an”, timp în care s-ar fi aflat într-un centru de detenție rus.
Oficialii maghiari i-au numit pe cei 11 de fiecare dată “transcarpatici”, adică originari din regiunea Zakarpattia, la granița cu Ungaria, unde unul din zece locuitori este etnic maghiar.
Potrivit ambasadorului ucrainean la Budapesta, în jur de 400 de etnici maghiari sunt mobilizați în două unități din armata ucraineană și 34 au fost uciși în luptă.
Ideea că prizonierii ar fi etnici maghiari a fost, la început, mai degrabă o bănuială. Adevărul este altul.
Numele lor de familie sună maghiare, dar doar unul dintre ei vorbește maghiara și este cetățean al Ungariei; restul sunt membri ai comunității rutene.
Odată ajunși la Budapesta, li s-a pierdut urma; unele surse afirmă că ar fi fost cazați într-un cămin al Ordinului Maltez, dar presa nu a reușit să confirme informația.
Rudele spun că ar fi fost ținuți captivi chiar și acolo, că nu li s-a permis accesul la telefoane mobile sau la informație și că ungurii le-ar fi zis că, dacă se întorc în Ucraina, vor fi trimiși din nou pe front sau judecați ca trădători. Soldații ar fi fost presați să adopte cetățenia maghiară.
„Au fost supuși presiunii psihologice acolo, au primit informații distorsionate”, afirmă purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe ucrainean.
Deși nu dezvăluie detalii despre partea maghiară, ucrainenii sugerează că organizațiile religioase nu ar fi putut să pună astfel de presiune asupra prizonierilor, ci că autoritățile trebuie să fi fost implicate.
„Ori rușii i-au eliberat când i-au transferat Ungariei, ori i-au transferat Ungariei în calitate de prizonieri de război și Ungaria i-a eliberat”, afirmă Tamas Hoffmann, avocat în drept internațional.
În a doua variantă, statul maghiar ar fi avut control deplin asupra celor 11. În plus, statul rus nu a recunoscut transferul cetățenilor ucraineni către Ungaria.
Un gest al bisericii sau a statului rus?
Relația dintre Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse și președintele Vladimir Putin este cunoscută. Patriarhul Kirill a declarat în 2022 că „cei ce mor luptând în Ucraina vor fi curățați de păcate” și a susținut în deplinătate războiul.
Odată ce sunt capturați de armata rusă, prizonierii de război ucraineni se află sub controlul Ministerului Apărării din Moscova. Transferul prizonierilor trebuie să fi fost confirmat și de autorități, așadar, nu doar de biserică.
Avocatul Tamas Hoffman adaugă faptul că, din moment ce bisericile nu au dreptul de a ține prizonieri, este imposibil ca transferul să fi fost interbisericesc.
„Din punct de vedere legal, doar Rusia ar fi putut decide să transfere prizonierii de război”, explică avocatul pentru Europa Liberă.
