Linkuri accesibilitate

Justiția Română după MCV. Marile vulnerabilități nerezolvate ale sistemului


Sistemul judiciar din România are o mare problemă de credibilitate în ochii cetățenilor. Doar jumătate dintre locuitori au încredere în Justiție.
Sistemul judiciar din România are o mare problemă de credibilitate în ochii cetățenilor. Doar jumătate dintre locuitori au încredere în Justiție.

Ridicarea MCV a fost primită cu entuziasm la București, în special de politicieni, care văd în decizia Comisiei Europene numai partea plină a paharului. Justiția e departe de perfecțiune însă, atrag atenția atât oamenii din sistem, cât și societatea civilă.

Anunțul privind încetarea monitorizării justiției din România de către Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) nu înseamnă că toate problemele sistemului judiciar au fost rezolvate. Dimpotrivă.

O serie de probleme cu care se confruntă sistemul sunt menționate explicit și în ultimul raport MCV publicat de Comisie, însă multe altele – cel puțin la fel de importante – sunt evidențiate de reprezentanți ai societății civile sau de către cei din sistem.

Laura Ștefan, coordonator al activităților anticorupție la Expert Forum, atrage atenția asupra celor cu impact asupra noilor legi ale Justiției, și anume recomandările Comisiei de la Veneția de care autoritățile române ar trebui să țină cont.

„Au rămas în continuare de implementat recomandările primite de la Comisia de la Veneția în rapoartele sale succesive, inclusiv în ultimul său raport care a apărut, din păcate, după ce au fost adoptate legile”, spune Laura Ștefan.

Ea se referă la modul de promovare în funcții de conducere din magistratură sau instanțe, la posibilitatea procurorului general de a infirma toate soluțiile date de procurori sau la faptul că Poliția Judiciară ar trebui să rămână în subordinea procurorilor.

Recomandările Comisiei au venit după ce autoritățile române au adoptat noile legi ale justiției. Însă, multe dintre problemele din sistemul judiciar sunt mai vechi.

Europa Liberă a realizat un top al celor mai importante vulnerabilități cu care se confruntă, în prezent, Justiția din România.

Iată lista lor, pe scurt:

  • Lipsa de încredere a populației în Justiție;
  • Impredictibilitatea legislativă;
  • Preocuparea celor din sistem de propriile privilegii;
  • Lipsa de personal și volumul mare de dosare;
  • Luptele de putere din interiorul sistemului;

Lipsa de încredere a populației în Justiție

Unu din doi români nu are încredere în sistemul judiciar. Potrivit eurobarometrului din 2022, 51% din români spun că nu se pot baza pe justiție, procent similar cu cel privind încrederea populației în Poliție, o altă instituție care așteaptă reformarea.

„Susținerea mai scăzută din România vs media europeană poate fi cauzată de corupție, multe persoane considerând că aceasta afectează și instituțiile din Justiție”, se arată în Eurobarometrul din 2022.

Lipsa de încredere în actul de justiție nu cauzează doar o reticență din partea populației de a apela, atunci când are de ales, la sistemul judiciar, ci poate constitui și o vulnerabilitate gravă care să permită factorului politic să intervină.

„Lipsa de încredere în sistemul judiciar este o vulnerabilitate fantastică, poate cea mai mare dintre ele, pentru simplul fapt că ea tinde să creeze un cerc vicios care permite politicienilor să slăbească și mai tare sistemul de justiție”, spune Elena Calistru, de la organizația civică Funky Citizens.

Aceasta explică: „În momentul în care oamenii ajung să nu mai aibă încredere, e foarte ușor pentru unii politicieni rău intenționați să schimbe legislația, pentru că nimeni nu o să ia apărarea unor judecători și procurori care sunt percepuți ca fiind niște personaje care nu își fac treaba, se pensionează rapid, nu sunt interesați decât de beneficiile proprii.”

Despre încrederea în justiție a cetățenilor se amintește și în Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar, întocmită de Ministerul Justiției. În document se menționează că nivelul încrederii ar urma să crească cu 10% în următorii ani, odată cu implementarea unor măsuri privind reformarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Încrederea populației este erodată de durata mare de soluționare a unor dosare, dar și de modul greoi în care sunt redactate hotărârile.

Teoretic, conform legii, orice hotărâre ar trebui redactată în maximum 30 de zile, însă în realitate un sfert din ele sunt întocmite mai târziu – unele și cu câteva luni sau ani.

Impredictibilitatea legislativă

Neconcordanța dintre legislația penală și hotărârile Curții Constituționale este amintită inclusiv în ultimul raport MCV al Comisiei.

Sistemul judiciar a încasat o mare lovitură din această perspectivă acum câteva săptămâni, când Înalta Curte de Casație și Justiție a României a stabilit că o decizie a CCR care declara neconstituționalitatea unui articol privind prescrierea poate fi invocat de mii de suspecți sau inculpați cercetați sau judecați.

Efectul: posibile mii de dosare închise. DNA și DIICOT ar urma să închidă 1.162 de dosare din acest motiv, cu un prejudiciu total de 2,2 miliarde de euro. Lista poate fi completată cu alte câteva mii de pe rolul parchetelor din toată țara.

Caricatură realizată de Jup, după decizia privind prescrierea unor dosare penale.
Caricatură realizată de Jup, după decizia privind prescrierea unor dosare penale.

„Acum o să suportăm consecințele pasivității puterilor legislativă și executivă. Toate acestea se vor sparge în capul justiției”, spunea procurorul Daniel Horodniceanu, după decizie.

Situația privind „marea amnistie”, generată de prescrierea faptelor, nu este singulară.

România și-a modernizat legislația penală în 2014, însă multe dintre articole, fie din Codul Penal, fie din Codul de Procedură Penală, au fost declarate de-a lungul timpului neconstituționale de CCR.

Pentru nu mai apărea și alte situații precum cea privind prescrierea, politicienii ar trebui să promoveze și adopte soluții legislative care să „repare” respectivele articole.

„Finalizarea revizuirii celor două coduri face parte și din angajamentele asumate de România în planul său de redresare și reziliență – codurile urmând să fie adoptate până la sfârșitul anului 2022, iar Comisia va evalua îndeaproape codurile revizuite în conformitate cu procedurile specifice avute în vedere în contextul respectiv”, arată Comisia Europeană, care în raportul MCV amintește explicit de situația generată de articolul privind prescrierea.

Preocuparea pentru privilegii

Pe 28 octombrie, adică fix în ziua în care apărea informația că mii de dosare ar urma să fie închise din cauza prescrierii, reprezentații celor mai importante instanțe din țară, în frunte cu Înalte Curte de Casație și Justiție, adoptau o rezoluție prin care explicau de ce magistrații sunt îndreptățiți la pensii speciale.

Acum, pensia medie a unui fost procuror sau judecător în România este de peste 20.000 de lei.

Multe decizii ale Curții Constituționale au amendat articole din codul penal și de procedura penală, fără a fi tratate ulterior de excutiv sau legislativ.
Multe decizii ale Curții Constituționale au amendat articole din codul penal și de procedura penală, fără a fi tratate ulterior de excutiv sau legislativ.

„Atât vârsta de pensionare a magistraților, cât și cuantumul pensiei ocupaționale reprezintă, de fapt, o compensație parțială a condițiilor de muncă, a riscurilor și responsabilităților pe care le implică exercitarea acestor profesii, precum și a regimului de incompatibilități și interdicții care instituie limitări a unor categorii de drepturi fundamentale”, precizau judecătorii, într-un comunicat de presă.

Reacția venea pe fondul recomandărilor Băncii Mondiale și a Comisiei Europene ca România să reformeze „pensiile speciale”.

Chiar dacă o decizie politică în acest sens nu a fost luată încă, mulți magistrați au preferat să nu își asume niciun risc și au depus deja cereri de pensionare.

Sute au fost înregistrate deja pe rolul secțiilor de procurori sau judecători din CSM, iar valul de plecări va afecta un sistem care suferă și așa din cauza deficitului de personal.

Preocuparea intensă a magistraților pentru propriile lor beneficii este criticată de o bună parte a societății românești, sporind și mai mult lipsa încrederii populației în sistemul judiciar.

Lipsa de personal și volumul mare de dosare

Din interiorul sistemului judiciar, o problemă care este relatată frecvent este cea a lipsei de personal, coroborată cu volumul mare de dosare.

România ar trebui să aibă, teoretic, 5.000 de procurori și judecători, însă mai puțin de 80% din schema de pe hârtie era acoperită la finele anului trecut. Situația este dinamică, însă valul de pensionări recente nu poate decât să contribuie la adâncirea deficitului.

Anul acesta, numărul celor care au intrat în sistem a fost mai mic decât al celor care s-au pensionat, ceea ce face ca dorința Ministerului Justiției ca 95% din posturile de judecător și 80-85% din posturile de procuror să fie ocupate până în 2015 să fie una ambițioasă.

Sediul Direcției Naționale Anticorupție.
Sediul Direcției Naționale Anticorupție.

DNA, de pildă, ar trebui să aibă 195 de procurori, însă la finele lunii trecute avea un efectiv de doar 151, potrivit unui răspuns oferit Europei Libere.

„Gradul de ocupare care se menține scăzut, dar si fluctuația de personal în rândul procurorilor sunt de natură a afecta, în unele situații, durata urmării penale, având în vedere că, același volum de lucru este repartizat unui mai mic de procurori decât numărul prevăzut conform schemei complete de personal”, precizează DNA, pentru Europa Liberă.

La DIICOT, structură responsabilă cu lupta împotriva criminalității organizate, situația este similară. Gradul de ocupare este de aproximativ 80%, potrivit unui răspuns oferit de instituție Europei Libere.

Din cauza lipsei de personal, reprezentanții DIICOT ne-au transmis că procurorii și grefierii „depun un efort suplimentar, necesar însă, pentru un act de justiție de înaltă calitate”.

Probleme sunt și la parchetele locale, cele care soluționează majoritatea infracțiunilor de drept comun, dar și în instanțe. Toate instanțele din România soluționează, în medie, peste 2 milioane de dosare, cea mai mare încărcătură fiind la judecătorii și tribunale.

Potrivit celui mai recent raport privind starea justiției întocmit de Consiliul Superior al Magistraturii, cel aferent anului 2020 (an în care și justiția a fost afectată de pandemie), un judecător de tribunal a avut de soluționat, în medie, 640 de dosare, iar unul de judecătorie aproape 750.

Au fost și situații excepționale, cum a fost cea de la Judecătoria Oltenița, de pildă, unde încărcătura per judecător a fost de peste 2.000 de dosare pe an.

Luptele de putere din interiorul sistemului

La acest capitol, cele mai vizibile sunt disensiunile din interiorul Consiliului Superior al Magistraturii, instituție care, potrivit Constituției, este garant al independenței Justiției.

Lipsa de unitate din cadrul CSM a fost atât de evidentă în ultimii ani încât și Comisia amintește, în ultimul raport MCV, despre „diviziunile interne” din instituție.

Întrevedere a Consiliului Superior al Magistraturii.
Întrevedere a Consiliului Superior al Magistraturii.

„În pofida eforturilor de a ajunge la un compromis, diviziunile interne care afectează activitatea CSM din 2021 au continuat să fie problematice, reflectându-se negativ asupra numirilor în noua structură care înlocuiește SIIJ și asupra organizării alegerilor pentru desemnarea noilor membri ai CSM sau sub forma dezacordurilor publice dintre membrii CSM cu privire la legile justiției”, notează Comisia.

Actualul mandat al CSM expiră la sfârșitul anului 2022, iar procesul de alegere a noilor membri a fost lansat în februarie 2022.

Alegerea noilor membri ai CSM a făcut, la rândul său, obiectul criticilor, după ce desemnarea președintelui în exercițiu al CSM, Bogdan Mateescu, ca președinte interimar pentru 2022 a suscitat un nou val de reacții din partea membrilor CSM.

  • 16x9 Image

    Ionuț Benea

    A intrat în presă dintr-un pariu și a rămas aici din convingere. A debutat în jurnalism în 2008 și a trecut prin redacții locale sau naționale importante, precum Ziarul de Iași sau Adevărul. A fost implicat în mai multe proiecte editoriale independente coordonate de Freedom House și Centrul pentru Jurnalism Independent.

    S-a alăturat echipei în 2021 ca senior-correspondent, funcție pe care o ocupă și în prezent. Din iulie 2021 până în ianuarie 2023 a fost redactor-șef al Europei Libere România.

    Din ianuarie 2023 ocupă poziția de senior-correspondent.

XS
SM
MD
LG