Sau, și mai bine, Parabola Orbilor a lui Breugel cel Bătrân în care orbul care-i conduce pe ceilalți orbi spre prăpastie are chipul lui Putin. Ar fi o temă de meditație nu doar pentru el ci și pentru întreaga Rusie.
Nu se știe cum își va aniversa Putin cei 70 de ani, e limpede însă că nu va mai merge la pescuit în Siberia cu loialul său ministru al apărării, Serghei Șoigu, ba chiar s-ar putea nici să nu întâlnească la Kremlin cu el. Ar avea toate motivele, fostul său camarad se apropie de dizgrație de când a început să fie arătat cu degetul drept vinovat pentru eșecurile armatei pe frontul din Ucraina. Tot mai multe și mai mediatizate.
Însuși șeful comisiei de apărare din Duma de Stat, general- colonelul în retragere Andrei Kartapolov, a cerut armatei să „înceteze să mai mintă” despre înfrângerile militare pe care evită să le recunoască în Ucraina. Iar cei care mint sunt conducătorii ei.
„Oamenii știu. Oamenii noștri nu sunt proști. Și ei văd că nu vrem să le spunem nici măcar o parte din adevăr. Acest lucru poate duce la pierderea credibilității".
Declarația a fost făcută chiar la emisiunea online a unuia dintre cei mai duri propagandiști al Kremlinului, Vladimir Soloviov. Cu nervii la pământ, însuși Soloviov a vituperat împotriva comandanților militari. „Vinovații trebuie pedepsiți, nu avem pedeapsa cu moartea, din păcate, deși pentru unii ar fi singura soluție. Nu au nici măcar simțul onoarei de ofițeri, pentru că nici măcar nu se împușcă singuri".
Într-adevăr, comandanții militari nu se împușcă singuri și nici nu cad pe geam, așa cum s-a întâmplat cu o serie întreagă de oligarhi în aceste ultime luni. Și nici nu sunt otrăviți cum pățesc opozanții lui Putin. Generalii de armată sau cei ai temutului serviciu de informații FSB plătesc cu funcția dezastrul de pe front. Ceea ce oricum nu prea a ajutat.
La Moscova domnește confuzia și exasperarea, e o totală lipsă de coordonare, scrie The Telegraph, citând surse apropriate Kremlinului. Nimeni nu explică nimănui nimic și este neclar dacă Putin mai ascultă de cineva. Nu-și mai ascultă consilierii, așa cum făcea înainte, ia și deciziile politice, și cele militare, de strategie pe cont propriu.
„Oficialii ruși sunt deseori la fel de puțin informați cu privire la intențiile sale ca și restul lumii”, a declarat Tatiana Stanovaya, un analist politic rus, potrivit The Times.
„Există o lipsă totală de coordonare. Este un dezastru. Putin spune fiecăruia lucruri diferite”, susține o sursă apropiată guvernului pentru Farida Rustamova, o jurnalistă independentă de investigație.
Semnele dezastrului, cele care ar trebui să-i otrăvească lui Putin jubileul celor 70 de ani, se văd la tot pasul. Anexarea celor patru regiuni, Herson, Zaporojie, Donețk și Luhansk, rămâne cu fiecare zi care trece doar pe hârtie. Contraofensiva ucraineană a venit ca o lovitură de ciocan pentru aspirațiile expansioniste ale liderului de la Kremlin.
În Herson, armata ucraineană a eliberat aproximativ 500 de kilometri pătrați și multe orașe, iar Hersonul este poarta spre Crimeea, adăpostul pentru flota rusă de la Marea Neagră. O perspectivă ademenitoare, la care președintele Zelenski se referă în fiecare fiscurs. La est, ucrainenii au făcut progrese semnificative în Donețk și Luhansk, controlul și „denazificarea” Donbasului fiind deja o pretenție ridicolă.
Imaginile cu rușii retrăgându-se în dezordine, predându-se și abandonând tehnica militară, au făcut înconjurul internetului și au stârnit furia în rândul liniei dure pro-război. Care însă nu arată cu degetul spre Putin, ci spre comandanții militari, cei care, susține presa occidentală, nu au curajul să-i spună adevărul despre proasta evoluție a situației de pe front.
Așa cum nu au avut nici serviciile de informații curajul să-i prezinte realitatea despre Ucraina înaintea invaziei din 24 februarie, lăsându-l pe Putin să creadă că va fi un blitzkrieg și în câteva zile Kievul și întreaga Ucraină îi vor fi la picioare, iar „armata eliberatoare” va fi întâmpinată cu pâine și sare. Se caută un țap ispășitor, dar acela nu e Putin, ci generalii de armată. Deocamdată.
Semnele sunt proaste și în ce privește mobilizarea decretată de Putin, cea care a adus de facto războiul în casele rușilor. Mobilizarea a declanșat proteste furioase, mai ales în Daghestan, regiune din Caucazul de Nord, dar tensiunea a atins întreaga societate, devenită conștientă că războiul este ceva dincolo de propaganda media controlată de stat și poate aduce moartea în propriile familii.
„Situația, din câte îmi dau seama, s-a schimbat radical”, a spus Lev Gudkov, sociolog la agenția independentă de sondaje Levada Center, pentru RFE/RL, sugerând că mobilizarea militară decretată de Putin pe 21 septembrie ar fi putut modifica atmosfera ireversibil.
Un sondaj făcut săptămâna trecută de Levada arată că 60% dintre ruși sunt speriați, neliniștiți, exaperați sau mânioși din cauza mobilizării. Doar 53% ( față de 73% în luna mai) cred că așa numita „operațiune specială” merge conform planului. Cu toate acestea, ratingul de aprobare față de Putin rămâne mare, în august cifra a fost de 83%, în septembrie a scăzut la 77%.
„După mobilizare, cred că situația se va schimba rapid”, a subliniat Gudkov.
Până atunci însă, oamenii se feresc cum pot de războiul declanșat de Putin, peste 700.000 de persoane au fugit din Rusia în ultimele săptămâni, disperarea împingându-i la gesturi extreme.
„Greșelile” mobilizării, cum le-a numit însuși Putin, au lovit în categorii de oameni care, teoretic, ar fi trebui să fie scutiți și au fost „îndreptate” prin trimiterea unora acasă. Iar dincolo de toate, echipamentul primit de noii recruți este vechi, mâncarea proastă, condițiile de cazare și igienă mizerabile. Plângerile și revolta au umplut Internetul, ceea ce nu face decât să crească starea de nemulțumire.
Fostul ofițer KGB, născut în 1952 la Sankt Petersburg, care se autodefinea în copilărie drept „golan” și spunea că s-a apucat de arte marțiale în școală pentru a-și afirma poziția în „haită”, a schimbat însă de-a lungul timpului paradigma.
Captiv al eurasianismului, exceptionalismului și mesianismului rusesc, promotor feroce al conservatorismului cultural, Putin trăișeste într-o lume plină de misticism, o lume patetică și melodramatică, împănată de viziuni escatologice grandioase, inspirată din filosofii săi preferați. La loc de cinste: Ivan Ilyin, cel care spunea că „fascismul este un fenomen sănătos, necear și inevitabil” și că „Rusia este o cetate asediată” care trebuie să reziste în fața unui Occident „putred”.
Ecouri ale acestor concepții s-au făcut auzite de nenumărate ori în discursurile lui Putin. Cel din ziua anunțului anexării celor patru teritorii ucrainene a atins însă agresivitatea maximă. Putin s-a declarat un dușman al Occidentului, zugrăvit, în termeni de „serpi”, „satanism fățiș”, acuzat că vrea să transforme Rusia într-o „colonie” și pe ruși în „sclavi”.
Dar cea care îngrijorează cu adevărat este retorica sa nucleară, amenințările fiind acum fățișe. A avertizat deja că acestea nu sunt un bluf și că trebuie să fie luate în serios. Faptul că în discursul de la ceremonia anexării a făcut referiri amenințătoare la „precedentul ” din 1945, când Statele Unite au aruncat bombe atomice la Hiroshima și Nagasaki, este un mesaj care ar justifica folosirea bombelor nucleare de către Rusia.
Prin anexarea ilegală, teritoriile ucrainene devin parte a Federației Ruse, care poate astfel considera că este atacată de Ucraina și, indirect, de Occident. Punctul central de forță al mesajului transmis de Putin este că Rusia se află, de fapt, în război cu Occidentul. Este ceea ce, crede el, înflăcărează inimile și mințile rușilor, pe modelul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mitologia a fost întreținută de propaganda regimului Putin, a cărei agresivitate a atins apogeul de la invazie încoace. Cu toate acestea, experții în spațiul rusesc susțin că perspectiva nucleară este respinsă de majoritatea populației. Mai mult, că elitele conducătoare încep să vadă regimul Putin intrat în faza lui finală.
„Există o înțelegere, sau o dorință, că el nu va mai conduce statul poate în viitorul apropiat”, a declarat o sursă apropiată Kremlinului pentru Meduza, un site de opoziție.
Este însă oare capabil Putin, la cei 70 de ani ai săi, cu probleme de sănătate, izolat, slăbit de acest război care îi aduce numai înfrângeri și probleme de credibilitate în ochii propriului popor, să treacă această linie roșie? Este întrebarea la care nimeni nu are un răspuns, dar pe care toată lumea o ia în serios.
