Cele 500 de zile sunt dificil de rezumat sau de esențializat. Au fost zile marcate de frică și moarte pentru ucraineni, de pierderi incalculabile ale infrastructurii, culturii și potențialului uman.
Zile marcate de teamă chiar și în restul Europei, în fața amenințărilor cu invazia: amenințări care sunau, mereu, prea reale pentru țările care au trecut prin experiența ocupării sovietice și resimt pericolul rusesc pe pielea lor.
Zile în care Rusia s-a transformat, dintr-un semn de întrebare, într-o declarație clară, opusă vestului.
Zile în care Europa și restul lumii s-au solidarizat pentru Ucraina într-un mod greu de prevăzut. Așa-numita operațiune militară specială a lui Vladimir Putin a fost contracarată de mobilizarea ucraineană și de ajutoarele internaționale.
500 de zile de război, în cifre
În acest timp, cel puțin 9.000 de civili au fost uciși și alți 16.000 răniți, o cifră estimativă, dată de ONU.
Conform datelor americane, care prezintă cifre mult mai mari decât o fac rușii sau ucrainenii, peste 354.000 de soldați au fost uciși sau răniți, majoritatea ruși, iar armata ucraineană a avut considerabil mai puține victime.
Peste 5,9 milioane de ucraineni sunt refugiați intern, adică rămân în țară dar au trebuit să-și părăsească regiunea în care locuiau. Alte 8 milioane de ucraineni sunt refugiați internațional, dintre care 1,3 milioane în Polonia.
Dacă cei care au ajuns în Polonia și-ar dori să rămână pe durată mai lungă, prin România au tranzitat 3,2 milioane de ucraineni, dar au rămas doar în jur de 100.000. Prin comparație, Republica Moldova găzduiește un număr similar de ucraineni.
Între 2,8 și 4,5 milioane de ucraineni au fost deportați în Rusia, dintre care cel puțin 17.000 de copii care au fost duși forțat în centre de plasament sau adoptați de familii ruse.
Schimbarea percepției asupra Ucrainei și Rusiei
Ucrainenii au avertizat, informați de propria istorie cu Imperiul Rus și Uniunea Sovietică, precum și cu războiul început în Donbas și Crimeea în 2014, că Rusia va lovi din nou. Prea puțini lideri din Occident i-au crezut.
„Puțini dintre noi am conștientizat importanța politică a obsesiei imperiale rusești, a obsesiei ucrainene rusești. Nu trebuie să ignorăm niciodată experiențele istorice, pentru că în pofida faptului că noi credem că tot ce s-a întâmplat în decursul istoriei este undeva în spate, foarte departe de noi, de fapt, cu cât ignorăm mai mult experiențele istorice, cu atât suntem mai puțin pregătiți să facem față provocărilor prezentului și mai puțini capabili să înțelegem direcția în care se îndreaptă lumea”, explică pentru Europa Liberă istoricul Cosmin Popa.
În afara ajutoarelor politice, economice și militare, cel mai mare impact al războiului din Ucraina s-a resimțit în rândul percepției asupra acestor țări.
Țara invadată
Ucraina a uimit prin reziliența sa în rândul populației la traume psihice, atacuri și lipsa de electricitate, prin diplomația sa remarcabilă, prin solidarizarea clasei interne și prin strategia sa militară, consideră istoricul Armand Goșu.
„Am remarcat capacitatea de mobilizare a acestei țări, capacitatea ei de rezistență, dorința ei de a se confirma față de ea însăși și pe plan internațional ca un stat nou, dar care își creează o identitate specială. După acest război, sper ca nimeni să nu mai poată să pună la îndoială statalitatea Ucrainei, limba și istoria ucraineană, capacitatea ei de a fi ceva diferit decât Rusia”, precizează Goșu pentru Europa Liberă.
„Aproape că nu există persoane care să nu fi auzit de cineva omorât, de cineva rănit, care să nu aibă în familie pe cineva invalid întors de pe front”, adaugă istoricul.
Galerie foto. 500 de zile de război:
500 de zile de război împotriva Ucrainei, în fotografii
Într-adevăr, conform unui studiu al Institutului internațional de sociologie de la Kiev, 78% dintre ucraineni au rude apropiate sau prieteni răniți sau uciși în cursul războiului. Dintre ucrainenii care au apropiați răniți, ei cunosc în medie 5 persoane care au suferit răni în urma atacurilor ruse. Dintre ucrainenii care au apropiați uciși de atacurile ruse, fiecare are, în medie, trei prieteni sau membrii ai familiei uciși.
Istoricul Cosmin Popa reflectă asupra modului în care războiul a schimbat percepția despre democrație și diplomație.
„Am învățat că lumea nu s-a schimbat foarte mult și că mai există țări și oameni care trăiesc potrivit regulilor secolului al XX-lea. Însă singura modalitate de a preveni războiul este, de fapt, consolidarea democrației, indiferent de cât de greu, plictisitor și cronofag este acest proces”, explică istoricul pentru Europa Liberă.
Viitorul statului agresor
Viitorul Ucrainei pare deja definit în termeni clari: calea este una occidentală, europeană, de integrare în UE și NATO. Procedurile se vor intensifica odată cu sfârșitul războiului, din moment ce ambele sunt blocate de prezența conflictului armat activ pe teritoriul Ucrainei.
Neclară rămâne, însă, soarta Rusiei, statul agresor.
Există un segment de populație pro-Occident în Rusia, înclinat spre reforme democratice. Există, însă, mulți ruși care cred mesajul Kremlinului și se retrag în cochilia oferită spre protecție de conducerea Rusiei.
Viitorul va depinde de modul în care se va sfârși războiul și de puterea fiecărei facțiuni de a se impune.
Rusia, de sute de ani, se află pe o muchie unică ei: nu chiar europeană, nu chiar asiatică, ceva între. Un statut intrigant și greu de înțeles pentru occidentali, care au subestimat-o sau supraestimat-o.
Percepția a devenit ceva mai clară după ce publicul larg a fost pus față în față cu crimele de război ale Rusiei.
„Atitudinea s-a schimbat după evenimentele înfiorătoare precum Bucea și Irpin, bombardarea teatrului din Mariupol. Impactul emoțional al acelor imagini a fost atât de mare încât a dus la mobilizarea opiniei publice occidentale, care a pus presiune pe guverne”, explică istoricul Armand Goșu. Conform istoricului, publicul vede situația în alb și negru, în bine și rău, iar diferența dintre agresorii ruși și apărătorii ucraineni este foarte bine consolidată în percepția publică.
Pata pe reputația Rusiei va avea efecte îndelungate, dar nu înseamnă că va izola complet Rusia de lumea occidentală.
„Cred că, un timp, e greu de crezut că aceste crime abominabile vor fi uitate, dar nu înseamnă că opinia publică din Occident vrea să izoleze Rusia. Depinde doar de Rusia”, consideră Goșu.
Cert este că Rusia se nu va mai putea juca cu aceeași ușurință, de acum încolo, în relația cu Occidentul. Relațiile cu majoritatea țărilor europene au fost compromise, iar Rusia a demonstrat că încă nu a depășit opinia sovietică conform căreia „între granița Rusiei și a Germaniei nu există țări care ar putea avea personalitate politică autonomă”, punctează Cosmin Popa.
Principala dilemă, conform istoricului, rămâne transformarea Rusiei.
„Mi-e teamă că Rusia este atât de mare teritorial și de diversă civilizațional încât este aproape imposibil să-mi închipui democrația pe întreg teritoriul țării. Cred că rușii vor fi puși în fața acestei dileme a redimensionării geografice și naționale”, preconizează Popa.
Istoricul punctează că acest teritoriu atât de vast și divers a fost ținut în frâu, până acum, doar prin dictatură. Mulți ruși au ajuns să considere că țara lor nu poate fi guvernată decât absolutist.
Europa Liberă România e pe Google News. Vă puteți abona AICI.
