Comuna Gogoșu, județul Dolj, 40 de km spre nord-vest de Craiova.
În 23 de ani, localitatea a pierdut două treimi din locuitori – de la aproape 1.400, câți erau în 1992, la 445 în 2025. Primarul comunei, Cristian Bărăgan, susține că în anii ‘60 în comună trăiau peste 3.600 de oameni. Adică de opt ori mai mult ca acum.
„Anul acesta a fost o singură nuntă în comună și s-au născut numai cinci copii”, spune primarul.
Dar comuna moare încetul cu încetul. La singura școală care mai funcționează în Gogoșu învață 35 de copii, în toate clasele – de la pregătitoare la clasa a VIII-a.
„Noi nu ne confruntăm cu problema plecării din comună către străinătate, ci cu o altă problemă”, explică edilul. În timpul comunismului, toți copiii care terminau școala generală în comună plecau mai departe la o formă de învățământ în diverse orașe. După ce terminau școala, își găseau și un loc de muncă, se căsătoreau, căpătau locuințe și rămâneau în orașe.
„La țară au rămas în urmă doar bătrânii, care, în timp, s-au prăpădit”, spune primarul. „Mai avem și tineri, dar puțini. Majoritatea fac naveta la Craiova. Acolo și-au găsit locuri de muncă”.
De ceva timp în comună s-au întors din cei plecați în tinerețe la muncă la oraș. „Au refăcut casele bătrânești, dar nu stau tot timpul aici”, spune primarul. Sunt doar case de vacanță.
Dar atât. La întrebarea dacă un investitor ar veni în comună și ar avea nevoie de forță de muncă, primarul răspunde încurcat: „ar găsi, dar cu greu”.
Nu și-a pierdut însă speranța că Gogoșu, o comună cu o așezare frumoasă, între păduri și dealuri, va deveni cândva atractivă și oameni tineri vor veni să se mute aici.
Povestea de la Gogoșu se repetă în mii de localități ale țării. Sunt doar puține exemple în care populația din 2025 e mai mare decât în 1992.
România 2025 = România 1965
Potrivit INS, la 1 ianuarie 2025 populația rezidentă a României era de 19 milioane de persoane, în scădere față de anii precedenți.
În 1965, populația României era tot de 19 milioane de locuitori. A urmat Decretul nr. 770 privind întreruperea cursului sarcinii, dat pe 1 octombrie 1966.
Decretul a determinat nu numai o creștere bruscă, dar temporară, a natalității imediat după adoptare – fenomen cunoscut sub numele de „generația decrețeilor”, ci și o creștere a numărului orfanilor și a mortalității în rândul femeilor.
În ciuda restricțiilor severe, natalitatea a început să scadă din nou în anii următori. În același timp, a crescut dramatic numărul de avorturi ilegale, făcute în condiții nesigure, ceea ce a făcut ca România să ajungă la cea mai mare rată a mortalității materne din Europa în anii 1970-1980.
Multe femei au fost forțate să ducă la termen sarcini nedorite, trăind sub presiunea controalelor ginecologice obligatorii și a sancțiunilor.
Numărul copiilor abandonați a crescut semnificativ și a dus la supraaglomerarea orfelinatelor. Pe termen lung, decretul a lăsat traume psihologice profunde și dezechilibre demografice care se resimt și astăzi în societatea românească.
Datele statistice arată că declinul acut al populației României din ultimii ani a apărut în condițiile în care, în ultimii doi ani, migrația internațională a fost pozitivă – mai mulți oameni au venit în România decât cei care au plecat din țară.
Proiecțiile Eurostat, citate în raportul Insitutului de Statistică, arată că România ar putea pierde peste 23% din populație până în anul 2100, adică aproximativ 4,4 milioane de locuitori, ajungând la doar 14,6 milioane de persoane.
Scăderea populaţiei României ar fi însoţită de modificarea structurii pe vârste a populaţiei, arată INS.
„Trebuie să ne obișnuim cu ideea că ritmul de creștere demografică într-o societate democratică este diferit față de cel dintr-o societate totalitară”, spune pentru Europa Liberă, sociologul Dan Jurcan.
În prima situație, „individul este stăpân pe propriul corp și poate dispune liber de acesta, în timp ce, în cea de-a doua, statul poate limita sever aceste drepturi”, explică el.
Acest lucru s-a întâmplat în perioada comunistă, „prin interzicerea avortului și crearea artificială, nu organică, a unei întregi generații – așa-numiții «decreței»”, adaugă socologul.
Datele demografice din 2024 confirmă presiunea tot mai mare asupra echilibrului demografic.
Anul trecut s-au născut 142.600 de copii, iar rata totală a fertilității a fost de 1,4 copii pe femeie, mult sub pragul de 2,1 necesar pentru înlocuirea generațiilor.
În același timp, au fost 244.400 de decese, ceea ce a condus la un spor natural negativ în toate regiunile țării.
Cele mai mari pierderi s-au înregistrat în Sud-Muntenia și Sud-Est, regiuni care au pierdut împreună peste 38.000 de persoane într-un singur an.
De ce scade populația?
„Numărul nașterilor este semnificativ mai mic, iar exercitarea dreptului la liberă circulație în Uniunea Europeană a accentuat și mai mult acest declin. Totodată, odată cu dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai, modelul cultural al familiei s-a schimbat profund”, explică sociologul Dan Jurcan.
Modelul tradițional de familie e în plină transformare, adaugă el. „În prezent, majoritatea cuplurilor au unu sau cel mult doi copii, insuficient pentru asigurarea reproducerii populației”. Pentru mulți, cariera și calitatea timpului liber au devenit prioritare, iar întemeierea unei familii este amânată.
La acest fenomen se adaugă factorii economici, explică sociologul.
Iar un efect dramatic al scăderii populației pe termen lung este asupra pieții muncii, a numărului de oameni care pot munci.
România are tot mai puțină forță de muncă
Între 2015 și 2025, ponderea populației vârstnice de 65 de ani și peste a crescut de la 17% la peste 20%, în timp ce populația aflată la vârsta de muncă, între 15 și 64 de ani, s-a redus de la 67,5% la 64,1% din total, scrie în raportul INS.
În paralel, ponderea copiilor și tinerilor de 0–14 ani a rămas relativ stabilă, în jur de 15–16%, insuficientă însă pentru a compensa pierderile demografice.
INS avertizează că schimbarea numerică şi structurală a populaţiei şi îmbătrânirea demografică influenţează nivelul şi structura populaţiei active.
Populația activă - toate persoanele care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii.
Populația ocupată - persoanele care au un loc de muncă sau produc bunuri agricole destinate schimbului sau vânzării
În 2024, rata de ocupare a populației de 15-64 de ani a fost de 49,2%, una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, comparativ cu media UE de peste 70%. România se află alături de Grecia și Italia în partea inferioară a clasamentului, în ciuda unei ușoare creșteri față de anii anteriori.
Din punct de vedere al structurii pe vârste de ocupare, cea mai mare rată de ocupare o au persoanele în vârstă de 40-44 ani.
Rata de ocupare a tinerilor de 15-24 ani, în anul 2024, a fost de doar 19,2% şi a înregistrat o valoare mult mai ridicată în mediul rural (23,2%) faţă de mediul urban (14,9%).
„Dacă analizăm datele mai atent, vedem că mulți dintre acești tineri nu au studii superioare”, spune pentru Europa Liberă, Alexandra Colceriu, expert în piața muncii.
„Există un decalaj mare între ceea ce se învață în sistemul de educație și cerințele pieței muncii. Tinerii nu sunt suficient îndrumați spre cariere și specializări clare. În plus, există o diferență semnificativă între cerințele angajatorilor pentru poziții entry-level și competențele reale ale tinerilor”, explică ea.
Raportul de dependenţă economică de anul trecut arată că 1.000 de persoane ocupate au susţinut economic 1.413 persoane inactive şi în şomaj, în creștere faţă de anul 2015, când raportul a fost de 1.327 persoane.
Și chiar și în aceste condiții, cu un procent atât de mic de populație ocupată, cererea de pe piața muncii e mare și neacoperită de oferta internă.
Migrația internațională, singurul spor de populație
Migrația internațională devine un factor-cheie pentru menținerea populației active, scrie INS. După mai mulți ani de pierderi nete, România a intrat recent într-o fază de migrație pozitivă.
„După trei ani în care numărul imigranţilor l-a depăşit ușor pe cel al emigranţilor, România a devenit o ţară de imigrare”, notează INS.
Un rol important l-au avut refugiații din Ucraina, precum și lucrătorii extracomunitari, în special din Asia, spun specialiștii de la Statistică.
Guvernul a aprobat în anii trecuți un contingent anual de aproximativ 100.000 de muncitori străini, tocmai pentru a acoperi deficitul tot mai acut de forță de muncă din anumite sectoare economice. Contingentul de muncitori extra-comunitari aprobat pentru 2026 este de 90.000 de persoane.
Cum ar putea arăta piața muncii anul 2080
INS a făcut trei scenarii de evoluție – constant, mediu și optimist – pentru populația rezidentă, pentru următorii 55 de ani. În toate cele trei scenarii, populația va scădea până în 2080. În scenariul pesimist – până la 14,367 milioane de persoane, în cel optimist – la 17,11 milioane.
Iar scăderea populației și modificarea structurii sale pe grupe de vârstă vor avea un efect direct și asupra forței de muncă.
La nivel național, numărul persoanelor active ar scădea de la aproximativ 8,3 milioane de persoane în 2024 la 6-6,5 milioane de persoane în 2080. Ceea ce înseamnă o reducere între 21,3% și 27,4%, în funcție de variantă.
Scăderea proiectată de statisticieni e diferită pe regiuni – Sud-Vest Oltenia și Sud-Est ar urma să aibă cele mai accentuate scăderi, de peste 40%, în timp ce București-Ilfov, Nord-Est și Centru ar trebui să aibă o dinamică mai echilibrată (între 6 și 10%).
„Până la orizontul anului 2080, se conturează o accentuare a disparităților regionale, pe fondul menținerii concentrării populației active în regiunile mai dezvoltate economic și al declinului persistent în cele sudice și vestice ale țării”.
sursa: raport INS
Similar evoluției populației active, și populația ocupată urmează să scadă la nivel național: de la 7,8 milioane de persoane în 2024, la 5,7-6,2 milioane, în funcție de evoluția demografică, în anul 2080. Diminuarea este semnificativă, între -21,1% și -27,1%, în funcție de scenariul de proiecție.
Declinul cel mai accentuat va fi în regiunile Sud-Vest Oltenia (-40,6% până la -45,1%) și Sud-Est (-35,1% până la -40,6%), care pierd o parte importantă din forța de muncă ocupată.
În regiunile Sud-Muntenia și București-Ilfov, reducerea este moderată (între -18,9% și -35,9%), iar regiunile Nord-Vest, Centru și Nord-Est vor avea scăderi mai temperate, între -6,1% și -19,7%, în funcție de scenariu.
Sistemul de pensii e în pericol
Procesul accelerat de îmbătrânire demografică are efecte majore nu doar asupra pieței muncii și asupra sistemului de pensii.
„România nu este singura țară afectată, însă prezintă două particularități importante”, spune sociologul Dan Jurcan.
„În primul rând, după 1989, aproape patru milioane de români au emigrat pentru a munci în străinătate. În al doilea rând, România resimte astăzi efectele politicilor de stimulare demografică din perioada comunistă: generația decrețeilor, născuți după 1965, urmează să iasă din rândul contributorilor la bugetul de stat și la sistemele de asigurări sociale și de sănătate, devenind beneficiari”, explică el dinamica următorilor ani.
În condițiile în care sistemul se află deja sub presiune, este evident că, în lipsa unor măsuri coerente, acesta riscă să intre în colaps în următorii ani, crede sociologul.
Ce e de făcut
„Tendința generală rămâne una de reducere progresivă a populației ocupate, ceea ce indică necesitatea unor politici active de stimulare a participării pe piața muncii și de atragere a forței de muncă în regiunile cu declin pronunțat”, spun specialiștii de la Institutul Național de Statistică.
Proiecțiile demografice sunt esențiale, deoarece oferă repere importante pentru planificarea politicilor publice, a strategiilor economice și sociale și permit anticiparea schimbărilor în structura populației și adaptarea resurselor la nevoile viitoare ale societății, spun statisticienii.
„Este necesară implementarea unor politici de stimulare a natalității”, crede sociologul Dan Jurcan.
Unele state au înțeles deja acest lucru. În Ungaria și Polonia, de exemplu, familiile cu mai mulți copii beneficiază de facilități fiscale semnificative, spune el. „În România, astfel de politici nu au fost tratate ca o prioritate, fiind adesea percepute drept o risipă bugetară”.
O altă soluție, în opinia sa, „este stimularea imigrației pe piața muncii, pentru a acoperi deficitul de forță de muncă generat de pensionarea decrețeilor și pentru a crește baza de contribuție la bugetul de stat”.
Strict din perspectiva pieței muncii, sunt câteva direcții importante, spune pentru Europa Liberă Alexandra Colceriu, expert în piața muncii:
„În primul rând, trebuie să ajutăm tinerii să se integreze mai ușor pe piața muncii. Există încă un decalaj foarte mare între ceea ce învață în școală și realitatea unui job de zi cu zi”.
Apoi, adaugă expertul, „angajatorii ar trebui să fie mai deschiși, pentru că vedem frecvent anunțuri de angajare pentru poziții entry-level care cer experiență de senior. Generațiile tinere trebuie privite ca o resursă care poate fi crescută și formată, astfel încât să devină productivă și valoroasă pentru companii. În acest fel, îi și păstrăm în țară”.
În al treilea rând, este foarte important să fie încurajată angajarea persoanelor de peste 45-55 de ani, adaugă specialista în piața muncii.
„Există încă dificultăți majore pentru această categorie de vârstă în găsirea unui loc de muncă, deși sunt specialiști care aduc clar valoare. Integrarea și menținerea lor cât mai mult timp pe piața muncii sunt esențiale”, spune Alexandra Colceriu.
Aducerea de forță de muncă străină în România e o altă direcție în care se poate merge pentru ca proiecțiile făcute de INS să nu se îndeplinească.
„Este o soluție reală și deja se întâmplă, mai ales în domenii precum HoReCa și construcții, unde lipsa forței de muncă este acută. Importul de forță de muncă este o variantă normală”, spune expertul.
Iar concluzia specialistului: „e clar că este nevoie de un mix de politici: integrare, retenție a angajaților, politici sociale și economice care să facă piața muncii din România atractivă. Aceste lucruri trebuie gândite într-o strategie națională coerentă. Importul de forță de muncă este o soluție bună, mai ales pentru sectoarele deficitare”, spune Alexandra Colceriu.
Este esențial ca guvernul să susțină dezvoltarea economică, concluzionează și sociologul Dan Jurcan, „ca să existe resurse suficiente pentru politici de redistribuire eficiente. De asemenea, nu este exclus ca România să fie nevoită, pe termen mediu, să crească vârsta de pensionare, așa cum se întâmplă deja în alte state europene, în contextul creșterii speranței de viață”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
