Amenzile primite de Cărturești, Humanitas, Curtea Veche, Nemira, Publica și Asociația Editorilor din România sunt, cumulate, de 1,2 milioane de euro. Adică jumătate din întregul profit al celor șase organizații din 2023.
Bookster, compania pe care cele șase ar fi prejudiciat-o – conform Consiliului Concurenței – a avut în același an, singură, un profit similar: 1,1 milioane de euro.
Disputa dintre Bookster și cele șase organizații e mai veche, de cel puțin cinci ani, și scoate la iveală neclaritățile legislative din România în privința închirierii și împrumutului de carte.
Pe de o parte, editurile au acuzat Bookster – care cumpăra cărți de la ele și le punea la dispoziția corporatiștilor pentru o sumă de bani – că face concurență neloială.
Pe de altă parte, biblioteca s-a plâns Consiliului Concurenței că editurile s-au înțeles între ele pentru a nu-i mai vinde cărți.
Miza acestei dispute fără precedent de pe piața cărții din România este răspunsul neclar la câteva întrebări: Bookster închiriază sau împrumută corporatiștilor cărțile pe care le cumpără de la edituri? Respectă afacerea Bookster legea privind drepturile de autor? Are sau nu statutul unei biblioteci publice?
Cum a apărut Bookster
Firma Bookster Experience SRL este în prezent parte a grupului Octra, deținut de omul de afaceri Octavian Radu, fondatorul și proprietarul, până în 2022, al librăriilor Diverta.
Businessul Diverta intrase în insolvență în vara anului 2021, cam în același timp când afacerea Bookster a ajuns în portofoliul grupului de firme Octra.
Un an mai târziu, Octavian Radu vinde Diverta pe simbolica sumă de un leu.
Afacerea Bookster a început în 2013, când Asociația Educație pentru Toți Copiii – deschisă la Brașov de omul de afaceri Bogdan Georgescu și părinții săi – a deschis biblioteca Bookster 2.0.
Asociația a primit doar un aviz de funcționare de la Ministerul Culturii pentru bibliotecă, deși legea cere o „decizie”. Diferența dintre un „aviz” și o „decizie”, din punct de vedere juridic este, spun surse din domeniu, importantă. Avizul e acordat unei biblioteci care există deja, în timp ce decizia înseamnă înființarea de facto a bibliotecii.
În avizul de înființare semnat de ministrul Culturii de la acea vreme, Daniel Barbu, se aproba înființarea unei biblioteci, fără precizarea că ea este una publică. În România, bibliotecile publice beneficiază de anumite facilități, precum scutirea de taxe pentru drepturile de autor.
Fondatorul Bookster, Bogdan Georgescu, spune pentru Europa Liberă, că, pentru autorizare, asociația pe care o fondase împreună cu părinții săi a depus dosarul la Ministerul Culturii în 2012 și a trecut printr-o procedură de verificare făcută de Ministerul Culturii și Biblioteca Națională a României.
Abia anul următor a primit aviz.
Bookster a funcționat, la început, ca o bibliotecă cu serviciu online. Cititorul alegea cartea, o rezerva online și apoi o ridica de la sediul Bookster din București.
Tot la început, pentru un abonament de 3-5 euro/lună/cititor înscris pe platformă, Bookster transporta cărțile la locul de muncă al abonaților.
Modelul de business ar fi similar celui dezvoltat inițial de platforma de streaming Netflix – care închiria DVD-uri prin poștă.
Modelul de închiriere Netflix a funcționat până în 2023 doar în Statele Unite iar, în ultima perioadă, doar pentru filme de nișă care nu puteau fi găsite pe platformele de streaming. Titulatura sub care funcționa serviciul Netflix era cea de închiriere, nu de împrumut.
Bogdan Georgescu spune că a încercat să transpună modelul pe piața cărților și, prin înființarea propriei biblioteci, a dorit să liberalizeze piața cititului prin înființarea unei biblioteci funcționale, pe model clasic, dar care să fie atractivă pentru marele public.
Ce o făcea atractivă pentru marele public era accesul online către serviciul de împrumut. Cei 10 mii de abonați făceau rezervarea cărților online, apoi mergeau la sediul bibliotecii și le ridicau.
În plus, asociația avea un alt serviciu pe care îl oferea companiilor, mai apropiat de modelul Netflix. Pentru angajații care se înscriau pe platformă, o firmă plătea între trei și cinci euro pe lună, iar cărțile erau livrate cu curierul la sediul companiei. Tot acolo, erau și restituite.
Suma pe care companiile o plăteau pentru cărțile oferite de Bookster fiecărui angajat se ridica la aproximativ 50 de euro/an.
Georgescu spune că asociația lui cumpăra cărți de la librării, nu direct de la edituri, și că ONG-ul comanda cantități mari de carte. „Mi-amintesc că atunci când s-a publicat cartea lui Michelle Obama, noi am comandat o mie de exemplare, chiar în prima zi.”
În 2017, au început să apară conflictele. Editurile au cerut instanței să se pronunțe cu privire la statutul bibliotecii – dacă este publică sau privată și, în consecință, dacă serviciul pe care îl oferă este unul de împrumut sau unul de închiriere.
Tot atunci, asociația care administra Bookster a negociat plata unei taxe pentru ceea ce numeau „servicii de împrumut” către două societăți de gestiune colectivă a drepturilor de autor – copyro.ro și operascrisă.ro. Sumele negociate de plată, spun surse din piață, s-au ridicat la 10.000 de euro.
Copyro.ro și operascrisă.ro gestionează drepturile de autor pentru operele scrise, conform unei decizii a Oficiului Român pentru Drepturile de autor (ORDA).
Ele colectează, conform legii, taxe de la tipografii, importatori și producători de imprimante, scannere, telefoane mobile, stickuri de memorie sau alte aparate de copiere, pe care trebuie să le distribuie către edituri și autori.
Ca autor, ca să primești bani de la ele, trebuie să te înscrii în baza de date a ORDA.
Închiriere vs. împrumut
Legea care prevede cum sunt reglementate drepturile de autor în România este 8/1996. Ea face distincția clară între închiriere și împrumut.
În cazul închirierii, legea spune că autorul permite utilizarea unui exemplar al operei sale, iar cel care închiriază se angajează să plătească o remunerație autorului. Nu există un cuantum stabilit de lege.
Ce înseamnă închiriere conform Legii drepturilor de autor
(1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită utilizarea, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraţie autorului pe perioada cât foloseşte acel exemplar al operei.
(2) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune.
(3) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de distribuire, dacă nu s-a convenit altfel.
Art. 64 din Legea 8/1996
În baza acestui articol de lege au dispărut o parte din businessurile sfârșitului anilor '90-începutul anilor 2000, cele de închiriere de casete video și DVD-uri. Proprietarii firmelor de închiriere puteau cumpăra copii ale filmelor pentru astfel de servicii cu prețuri de 7-8 ori mai mari decât cele de pe piața liberă.
Pentru împrumut, există alte prevederi. Împrumutul trebuie să se facă fără vreun avantaj economic și nu necesită autorizarea autorului.
O directivă a Uniunii Europene vorbește despre o sumă de bani pe care entitățile care împrumută cărți către publicul larg ar trebui să o plătească către edituri.
România nu a transpus însă această prevedere în legislația națională și a exceptat bibliotecile publice de la plata oricărei taxe. Surse de pe piața cărții au declarat pentru Europa Liberă că s-ar fi încercat negocierea unei sume de 10 bani/împrumut pe care să o plătească autoritățile locale către edituri, dar discuțiile nu au ajuns la niciun rezultat.
Pentru bibliotecile private, teoretic, ar exista obligația plății unei sume și în prezent. Nu e stabilit însă, din punct de vedere legal, un cuantum, ceea ce face ca legea să fie greu de pus în practică.
Ce însemnă împrumut conform Legii drepturilor de autor
(1) Prin împrumut se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.
(2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.
(3) Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituţiilor de învăţământ şi prin bibliotecile publice cu acces gratuit.
(4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei.
(5) Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piaţă, efectuat sau consimţit de titularul de drepturi.
Sursa: art. 18, Legea 8/1996
Procesul dintre Bookster și edituri a durat ani buni. În 2021, asociația a decis să renunțe la business. Georgescu spune că era deja într-un impas, pentru că distribuitorii de carte refuzau să îi mai vândă cărți, sub acuzația de concurență neloială.
„Ei au zis că trebuia să cumpărăm cărți din librării. Noi cumpăram 20-30 de mii de cărți o dată. Nicio librărie din România nu are atâtea cărți. Nu puteam merge cu punga să cumpărăm cărți de la librării. Devenise foarte complicat”, a explicat Georgescu pentru Europa Liberă.
La o zi după perfectarea vânzării din 2021, pe fir a intrat și Consiliul Concurenței. Inspectorii au descins la mai multe firme care se ocupă de distribuția de carte și au percheziționat și sechestrat computere. În ele au găsit mailuri și alte tipuri de comunicări care ar demonstra realizarea unui cartel între anumiți distribuitori de carte de pe piață împotriva Bookster.
„Firme concurente, edituri, librării, și-au coordonat comportamentul față de Bookster, ca să-i limiteze accesul la carte. Noi nu spunem că, în conflictul lor comercial, are dreptate Bookster sau editurile, nu e treaba noastră. Noi nici nu spunem că cineva era obligat să lucreze cu Bookster. Dacă cineva nu vrea să lucreze cu Bookster, e dreptul editurilor să facă acest lucru. Noi spunem că e ilegal să îți coordonezi comportamentul să nu mai vândă cărți către Bookster”, a explicat pentru Europa Liberă Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Presupusa înțelegere dintre edituri – despre care Consiliul Concurenței spune că ar fi neconcurențială – a fost demonstrată cu discuții între reprezentanții editurilor, susține Bogdan Chirițoiu.
„Unii spuneau – «nu-i mai vindem cărți lui Bookster», și ceilalți spuneau, «bine, nici noi nu-i mai vindem cărți lui Bookster»”, explică Chirițoiu pe ce s-a bazat investigația Consiliului Concurenței.
Trei ani mai târziu de la descinderi, pe 21 august 2024, Consiliul Concurenței a amendat șase companii și Asociația Editorilor din România cu 5,9 milioane lei (aproximativ 1,2 milioane euro). Suma reprezintă jumătate din profitul ecomomic realizat în anul precedent.
- Librăriile Cărtureşti (firma Direct Client Services) – 3,8 milioane de lei;
- Librăriile Humanitas – 582.362 lei;
- Curtea Veche Publishing – 422.220 lei;
- Nemira Publishing House – 324.636 lei;
- Publica Com – 174.000 lei;
- Asociaţia Editorilor din România (AER) – 115.696 lei.
Librăriile amendate și Asociația Editorilor spun că vor contesta amenda în instanță. Ele au cerut încă de acum cinci ani statului și organismelor internaționale să clarifice statutul Bookster – mai exact dacă este o bibliotecă publică și, în baza acestui statut, beneficiază de facilități sau dacă este un business care ar trebui să plătească pentru serviciile de închiriere pe care le oferă.
Cum funcționează Bookster în prezent
Grupul Octra Holding are nouă linii de business în România, conform propriei prezentări, în diverse domenii: retail, logistică și transport, consultanță în business, imobiliare, IT software, agricultură, distribuție de plante/jucării/accesorii pentru birou/flori, online retail, servicii poștale și producție în industria auto.
Bogdan Georgescu spune că Octra a preluat doar brandul. Afacerea a organizat-o altfel.
Din grupul de firme Octra face parte și Pink Post, serviciul de curierat care asigura transportul cărților către beneficiari și încă de când Bookster era în portofoliul Asociației Educației pentru Toți Copiii.
Surse din piață au declarat, pentru Europa Liberă, că Pink Post ar fi fost transportatorul la care ar fi ajuns cea mai mare parte din banii plătiți pentru transportul cărților.
Bogdan Georgescu spune însă că a lucrat cu mai multe companii de curierat.
„Proporțiile au diferit în cei aproape nouă ani în care a funcționat biblioteca publică Bookster (2013-2022). În primii ani am lucrat mai mult cu Fan Curier. Apoi Cargus. Apoi TNT. În 2020, în timpul pandemiei, am lucrat și cu Pink Post pentru livrările făcute acasă la abonați”, a explicat acesta.
În prezent, Bookster nu mai are o bibliotecă proprie. Astfel, nu se mai poate vorbi despre o închiriere propriu-zisă.
Cărțile care ajung la cititori vin de la alte biblioteci private, recunoscute de stat ca fiind „de interes public”. Este vorba Biblioteca Booklover a Asociației Iubitorilor de Carte, Biblioteca Prometeu a Asociației Prometeu Educație și Dezvoltare Personală sau Biblioteca Bookuriei a fundației cu același nume sau Biblioteca Fundatiei „Îmi pasă”.
Toate au legături directe sau prin intermediari cu omul de afaceri Octavian Radu.
Octavian Radu a fost și cel care a deținut librăriile Diverta, afacere la care a renunțat în 2021.
Europa Liberă l-a contactat pe omul de afaceri pentru un punct de vedere legat de afacerea Bookster, dar acesta a refuzat politicos.
„O temă frumoasă, dar suprapusă pe agitația cu Consiliul Concurentei ar crea doar confuzie”, ne-a transmis Radu. În 2004, timp de trei luni, Octavian Radu a fost parlamentar din partea Partidului Democrat.
Firma care administrează Bookster – Bookster Experience SRL – a avut, în 2021, o cifră de afaceri de 14 milioane de lei și un profit de 3,5 milioane de lei. În 2022, cifra de afaceri a fost de 18,4 milioane de lei (profit 4,7 milioane de lei). Anul trecut: cifra de afaceri – 22 de milioane de lei, profitul – 5,45 de milioane de lei.
Un business unic în lume
Businessul românesc de împrumut de cărți cu taxarea transportului, la modă printre corporatiști, este unic în lume.
Bogdan Georgescu, fondatorul asociației inițiale care a conceput Bookster, spune că nu știe ca modelul românesc să fi fost preluat și în străinătate.
Surse de pe piața editorilor spun că, de fapt, modelul de business încalcă legislațiile privind drepturile de autor din mai multe state. În comunicatul Asociației Editurilor se susține același lucru. AER a cerut chiar clarificări la nivel european și internațional.
„Funcţionarea Bookster (care foloseşte mai multe nume: Asociaţia Educaţie pentru Toţi Copiii, Development Consulting SRL, TCE Delivering Happiness SRL, Bookster Experience SRL, Asociaţia Prometeu – Educaţie şi Dezvoltare Personală, Biblioteca Booklover – Asociaţia Iubitorilor de Carte, Biblioteca Prometeu – Asociaţia Prometeu Educaţie şi Dezvoltare Personală, Biblioteca Bookuriei – Fundaţia Biblioteca Bookuriei, Biblioteca Fundaţiei „Îmi pasă”, ca să enumerăm doar câteva dintre ele) a fost adusă deja în atenţia organismelor internaţionale, cu consecinţe pe care sperăm să le vedem cât mai curând”, a transmis AER.
Conform asociaţiei, pe 18 iunie 2024, premierul Marcel Ciolacu şi trei miniştri din cabinetul său ar fi primit un mesaj scris din partea Federaţiei Internaţionale a Organismelor de Gestiune Colectivă prin care erau îndemnaţi să „ia măsuri urgente în chestiunea nerespectării de către Bookster” a legislaţiei privind dreptul de împrumut public.
Directiva Uniunii Europene care reglementează închirierea și împrumutul face o distincție clară între cele două și arată că, atâta vreme cât există un pofit economic, nu se poate vorbi de înprumut, ci de închiriere.
Surse din piață au declarat, pentru Europa Liberă, că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor ar fi comunicat autorităților internaționale din domeniu că verifică legalitatea Bookster.
Bookster, în actuala formulă, nu ia însă bani de pe urma împrumutului, ci a transportului.
Piața cărții
În România, piața de carte se ridică la 60 de milioane de euro – vânzări anuale. Cu tot cu manuale și auxiliare, ajunge la 100 de milioane de euro. În același timp, România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la achiziția de carte și la citit.
Bibliotecile au devenit neatractive în ultimii 30 de ani, mai ales din cauza unui fond de carte învechit. Deși legea obligă autoritățile să investească în fondul de carte, achiziția de volume nu este o prioritate.
Legea bibliotecilor impune o normă de achiziție anuală de 50 de cărți la mia de locuitori. Respectarea acesteia ar dubla sumele investite în piața de carte.
