Pentru Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, apropiatul scrutin este crucial, date fiind alegatiile de coruptie, formulate împotriva sa. Fără acestea, observatorii politici apreciau că Netanyanhu avea șanse mari de victorie. Acum însa, premierul israelian se vede în situația de a lupta pentru supravietuirea sa politică si poate si pentru propria libertate. El se va afla in aceasta săptamână la Washington, unde va rosti o alocutiune în fața influentului grup de lobby Comitetul America Israel pentru Relaiți Publice, va fi gazduit la Blair House, reședința folosită de obicei de Casa Alba pentru vizite de stat și se va întreține cu președintele Trump, care îl susține, mai mult sau mai puțin voalat. Tot la reuniunea Comitetului America Israel pentru Relații Publice, agențiile internaționale de presă au remarcat anunțul premierului Romaniei, Viorica Dăncilă, care a spus ca ambasada Romaniei in Israel va fi mutată la Ierusalim, o decizie aflată in contradicție cu poziția Uniunii Europene și a președintelui român. Aceasta este o chestiune spinoasă care a generat discuții aprinse și în România. O distincție se cere făcută între semnificația istorică si geo-strategică, pe de o parte si motivațiile politice ale unor astfel de gesturi, pe de alta parte. După cum se știe, președintele Statelor Unite a mutat ambasada americană de la Tel Aviv la Ierusalim. Săptămâna trecută, Trump a mai facut un pas, recunoscând suveranitatea israeliană asupra Podișului Golan, pe care din 1967 încoace, Israelul il controlează parțial.
Mutarea are riscuri geopolitice majore și a stârnit mânie în cercurile apropiate Siriei, dar se înscrie într-o logică politică a administrației americane, care vizeaza o reașezare majoră în regiune, având de o parte țări arabe sunite, dar și Israelul si de cealalta, Iranul si aliații săi regionali, între care și Siria. În America, opiniiile sunt împărțite dacă gesturile administratiei sunt cu-adevarat folositoare, pe termen lung, Israelului și dacă sprijinul lui Trump este real. Motivația electorală este însă ușor de înțeles; nu doar comunitatea evreiască, dar și dreapta evanghelică sprijină Israelul, ori aceasta din urma este o componenta importantă a bazei electorale a presedintelui. Și în România există un context. Este binecunoscut faptul că sute de mii de locuitori ai Israelului provin, ei sau familiile lor din România. Relația dintre cele doua tari a fost – inclusiv în anii dictatorii și dupa aceea – una speciala. Dar cei care își aduc aminte de primii ani de dupa revolutie stiu ca regimul Iliescu considera asa numitul lobby evreiesc ca fiind cheia acceptarii sale de catre Statele Unite, indiferent de comportamentul intern sau de trecut.
Și atunci ca și acum, regimurile politice din Romania, de la FSN la PSD – și-ar dori ca lucruile să evolueze în așa fel încât comunitatea internationala să închidă ochii la serioasele abuzuri interne. În anii de după revoluție, astfel de viclenii strategice nu au obtinut însă ca, in capitale importante, intre care si Statele Unite sa fie date uitarii incalcari ale statului de drept, corupție și proasta administrare a țării. S-au obtinut vizite, protocol si impact de imagine, nimic altceva de care sa beneficieze țara. Ideea că un anumit lobby extern este capabil să șteargă cu buretele abuzurile interne pornește de la prejudecăți false – inclusiv teorii ale conspirației, unele având conotații antisemite - cu privire la influența lobbyului evreiesc, moralitatea lui si maniera în care sistemul politic American functionează. Credibilitatea reală se câștigă în interiorul țării, nu prin jocuri de culise.
