Vineri seară, pe 27 octombrie, la fix o săptămână după ce publicase pe site proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) și pentru modificarea legii privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naţionale, MApN a anunțat retragerea de pe fluxul de avizare.
Motivul invocat? „Observațiile primite” după postarea proiectului.
Lipsa unui control civil real, spune pentru Europa Liberă directorul executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, Bogdan Manolea. Armata vrea să se extindă în afaceri, declară Cristian Ghinea, coordonatorul Departamentului de Politici Publice al Uniunii Salvați România (USR), principalul partid de opoziție.
Europa Liberă a discutat și cu doi foști miniștri ai Apărării, ambii de la PSD: DGIA și-ar armoniza munca cu SRI, spune Mihai Fifor (ministru în guvernele Tudose și Dăncilă), iar Vasile Dîncu (ministru în guvernul Ciucă) e de părere că proiectul nu ar schimba cu nimic activitatea pe care deja o face DGIA.
Proiectul postat pe 20 octombrie prevedea reorganizarea serviciului secret al MApN, cel de informații. Prin noua lege, serviciul secret al Armatei ar fi fost reglementat printr-o lege separată, specială, nu printr-un simplu capitol la Legea de funcționare a MApN, cum este în prezent.
Principalele prevederi ale proiectului retras:
- Serviciul secret al Armatei ar fi beneficiat de același statut ca Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE), ambele reglementate prin legi proprii.
- Direcția Generală de Informații ar fi avut personalitate juridică proprie. Adică, mai multă autonomie în MApN, inclusiv financiară.
- Înființarea propriilor firme, pe model SRI - este una dintre chestiunile controversate și interpretate diferit de specialiști și presă. MApN a negat că aceste prevederi ar permite Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) să-și înființeze propriile companii.
Proiectul nu a fost primit bine nici de presă, nici de principala voce a Opoziției, USR, care a criticat prevederea conform căreia DGIA ar putea cere orice fel de informații utile în activitatea de spionaj, atât de la instituții publice, cât și de la persoane fizice.
USR a reclamat și că Direcția Generală de Informații a Armatei ar putea primi dreptul prin lege proprie să aibă spioni la vedere și sub acoperire oriunde ar vrea.
Proiectul de lege nu făcea disticția între colaborarea cu instituții și persoane din țară și cele din străinătate.
În expunerea de motive a proiectului privind spionajul militar, MApN susține că amenințările actuale, inclusiv cele hibrid, de tip cyber, legislația incompletă și neadaptată la rolul României în NATO impun ca DGIA să fie organizată după o lege proprie.
Tot printre schimbările propuse în proiectul postat de MApN la 20 octombrie erau și: posibilitatea de a a face achiziții - de la computere și până la arme și muniție - „prin structuri specializate proprii”; extinderea echipei de conducere cu un prim-adjunct și doi adjuncți; recrutarea șefilor doar din rândul angajaților DGIA și nu ca acum, dintre toți militarii MApN.
Proiectul de lege retras mai dădea posibilitatea Armatei de a avea spioni infiltrați.
Astfel, se arăta în document, „se propune […] desfăşurarea activităţii deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul apărării naționale”.
Proiectul Ministerului Apărării prevedea că Direcția Generală de Informații a Armatei (DGIA), prin ministrul Apărării Naționale, urma să prezinte Parlamentului un raport anual sau ori de câte ori o cere Legislativul, la fel ca SRI și SIE.
Totodată, DGIA urma să fie supusă controlului Parlamentului, prin comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Nu în ultimul rând, spionii deconspirați în misiuni ar fi urmat – conform proiectul de lege retras – să fie menținuți ca angajați ai DGIA.
Argumentele MApN, din varianta draft a proiectului:
- „contextul geopolitic turbulent și impredictibil”, în care amenințările actuale sunt tot mai complexe și mai dinamice;
- actori statali și non-statali acționează „atât prin mijloace militare, cât și prin mijloace mascate de agresiune (practici subversive, de război informațional, psihologic, cibernetic)” iar asta ar impune o „recalibrare” a activității de informații;
- sistemul de informații militare se confruntă „cu un deficit alarmant de personal” și are nevoie de o „regenerare imediată a resursei umane, în vederea îndeplinirii cantitative şi calitative a misiunilor și obiectivelor pe dimensiunea informații, contrainformații și securitate, cerute de contextul de instabilitate actual.”
Ar fi putut serviciul secret al Armatei să-și înființeze firme?
În proiectul de lege se arăta că „unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează, în condiţiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi”.
Textul continua cu propunerea ca DGIA să poată achiziţiona „prin structuri specializate proprii și alte categorii de produse, servicii şi lucrări, inclusiv armament, muniție, tehnică de luptă necesare îndeplinirii misiunilor”.
Europa Liberă a întrebat Ministerul Apărării Naționale dacă aceste prevederi ar putea permite spionajului militar să-și înființeze propriile firme comerciale, așa cum s-a întâmplat la SRI.
Surse oficiale din MApN susțin că „nici gând de așa ceva” și că scopul acestor propuneri este scurtarea timpului de cumpărături, prin eliminarea din circuitul de achiziții a structurilor Ministerului Apărării, care sunt „multe și greoaie”.
Legea achizițiilor publice prevede, de exemplu, organizarea de licitații și dă posibilitatea contestării lor, ceea ce uneori face ca o procedură să dureze și peste un an.
„Prin structuri specializate proprii se înțelege propriile birouri de achiziții, cum are orice unitate sau orice instituție”, a explicat oficialul MApN pentru Europa Liberă.
Acesta a adăugat că formularea „structuri specializate proprii” care să cumpere bunuri apare și în legislația actuală.
Este vorba despre legea privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării din anul 2006 (art. 15, alineat 4): „unele categorii de tehnică și bunuri specifice se achiziționează, în condițiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi”.
Cu alte cuvinte, proiectul de lege privind organizarea DGIA ar fi putut stabili ca serviciul secret al Armatei să-și poată cumpăra direct ce considera că are nevoie, și nu prin structurile de achiziții ale MApN.
Numai că la articolul 21, proiectul de lege prevedea că „finanţarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării se realizează din fonduri bugetare aprobate cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite”.
Proiectul nu explică ce înseamnă „alte surse legal constituite”.
Un aspect important: în proiectul de lege se prevedea că „activitatea de informații pentru apărare a Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării are caracter secret de stat”.
Cu alte cuvinte, informațiile, inclusiv cele privind achizițiile, sunt secrete, deci nu ar fi putut deveni publice.
Cum ar fi vrut să spioneze DGIA
În proiectul de lege privind organizarea serviciului secret al Armatei, Ministerul Apărării prevedea, pentru a-și exercita misiunile, DGIA urma să coopereze „cu structuri de informaţii ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte, cu autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, cu asociații și organizații neguvernamentale, precum și cu persoanele fizice și juridice, în limitele legii.”
Nu este definit termenul „cooperează”.
Dar, de exemplu, în ceea ce privește felul în care instituțiile publice cu atribuții în domeniul securității naționale pot spiona, limitele sunt precizate în Legea 51 din 1991 privind securitatea națională a României.
De altfel, proiectul de Lege retras făcea trimitere explicită la articolele care reglementează spionajul legal.
Iar acele articole - din legea 51/1991 - prevăd că autorităție cu atribuții în domeniul securității naționale pot face interceptări, căuta și reține date, filaje și multe altele, dar cu mandat de la judecător.
Proiectul mai prevedea și că DGIA are dreptul ceară, să obțină documente și informații oficiale de la autorităţi sau instituții publice, dar și să solicite persoanelor fizice şi juridice date, „indiferent de forma de stocare, informaţii şi, după caz, obiecte.”
Cum cere serviciul secret al Armatei să spioneze
1. DGIA este autorizată să folosească, să creeze, să achiziţioneze, să deţină şi să utilizeze mijloace, respectiv să folosească forme, metode şi surse specifice pentru culegerea, prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la securitatea naţională în domeniul apărării, în condiţiile legii. (n.r. legea prevede că instituția este obligată să ceară mandat de la un judecător).
Dacă observă amenințări la adresa siguranței naționale (prevăzute la articolul 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată) atunci angajații DGIA pot să:
a) să solicite şi să obţină obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv să solicite de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;
b) să consulte specialişti ori experţi;
c) să primească sesizări sau note de relaţii;
d) să fixeze unele momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori să efectueze constatări personale cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional;
2. În situațiile care constituie amenințări la adresa securităţii naţionale în domeniul apărării, DGIA poate să defășoare următoarele activități prevăzute în actuala lege privind securitatea națională a României.
- să solicite obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii.
- să efectueze activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale (n.r. mandat de la un judecător).
3. Folosirea mijloacelor de obţinere, verificare şi valorificare a datelor şi a informaţiilor nu trebuie să lezeze în niciun fel drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa privată, onoarea sau reputaţia lor ori să îi supună la îngrădiri ilegale.
USR condamnă proiectul, PSD îl susține
Directorul executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, Bogdan Manolea, spune pentru Europa Liberă că problema generală în ceea ce privește serviciile de informații este lipsa unui control civil real.
Controlul ar trebui exercitat de Parlament, prin comisiile de specialitate, însă, spune Bogdan Manolea, acesta nu este unul autentic.
„Nu este un sistem real de garanții la Parlament. Nu am văzut rapoartele celorlalte servicii în plen și asta este problema principală”, subliniază directorul executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet.
De altfel, în 2022, când a existat o tentativă de revizuire a legilor securității naționale, Bogdan Manolea a criticat demersul, acuzând că noile prevederi ar încălca mai multe drepturi civile. Acel pachet legislativ a fost retras, la presiunea societății civile.
USR critică dur proiectul de lege privind organizarea și funcționarea DGIA și pentru modificarea Legii privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale.
„Orice proiect de extindere a serviciilor secrete este dăunător pentru modernizarea României […] în condițiile în care nu există limite și un control civil real asupra serviciilor secrete”, spune Uniunea Salvați România într-un comunicat de presă.
Cristian Ghinea, coordonatorul Departamentului de Politici Publice al USR și cel care a coordonat Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR), merge chiar mai departe:
„Am relatat cu dovezi că SRI se apucase să facă PNRR-ul României și nu a existat nicio reacție oficială. Este o problemă pentru modernizarea României – nicio țară nu s-a dezvoltat fără să rezolve problema limitării serviciilor secrete. Acum avem o concurență între ele, care dintre ele să se întindă mai mult în instituții și în afaceri. Armata vrea și ea. Este oribil și este opusul a ceea ce ar trebui să se întâmple. Soluția USR este interdicția legală pentru orice serviciu secret de a opera în presă, în politică, în instituții și în afaceri”, adaugă Cristian Ghinea, fost ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene.
De lipsa transparenței în ceea ce privește controlul real al Parlamentului asupra serviciilor secrete se plânge și deputatul USR Nicu Fălcoi, secretar al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dar și membru al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe (SIE).
Fost pilot militar, Nicu Fălcoi povestește că atunci când au fost elaborate schițele legilor securității naționale, în 2022, proiectele nu au ajuns la Parlament.
„Atunci când s-a lucrat la legi, la Președinție, eu eram președintele Comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe și nu am avut acces, acolo era un grup de specialiști din servicii”, explică deputatul Nicu Fălcoi.
Despre proiectul de lege privind organizarea și funcționarea DGIA, Nicu Fălcoi spune că avea câteva prevederi care nu s-ar justifica sub nicio formă și pe care promite că le va amenda dacă proiectul ar ajunge la Parlament.
De exemplu, articolele care ar putea permite DGIA să devină instituție cu personalitate juridică proprie. „Eu cred că DGIA vrea să capete acest statut pentru că vrea să înființeze firme”, spune Nicu Fălcoi, care este și vicepreşedinte al Comisiei de Apărare şi Securitate de la Adunarea Parlamentară NATO.
În ceea ce privește bugetul serviciului secret al Armatei, deputatul USR, militar în rezervă, susține că banii primiți de la MApN sunt „arhisuficienți”.
„România are nevoie de legi noi ale securității naționale, dar există o neîncredere generată de imaginea (proastă, n.r.) a serviciilor de informații”, conchide secretarul Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională de la Camera Deputaților.
De altă opinie este Mihai Fifor, fost ministru al Apărării Naționale din partea PSD, în prezent vicepreședinte al Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională a Camerei Deputaților.
El spune că atribuțiile pe care le-a propus MApN pentru DGIA „sunt atribuții care se regăsesc în funcționarea oricărui astfel de serviciu de informații al unei armate din cadrul Alianței Nord-Atlantice”.
Întrebat dacă aceste atribuții nu se suprapun cu cele ale SRI, Mihai Fifor declară:
„Juridic vorbind, cu siguranță nu. Cele două servicii se armonizează în munca pe care o desfășoară și în culegerea de informații pe care o fac, dar n-aș vrea să comentez mai mult, sunt discuții ușor sensibile și n-aș vrea să intru foarte mult în detaliu”, a mai spus Mihai Fifor pentru Europa Liberă.
Mihai Fifor, este de acord și ca DGIA să primească personalitate juridică proprie:
„Din momentul în care capătă această personalitate juridică, funcționează în parametrii unei entități care poate să-și organizeze bugetul de așa natură încât să poată să desfășoare inclusiv achiziții publice”, explică Fifor.
La rândul său, fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu spune că proiectul de lege privind organizarea serviciului secret al Armatei nu ar schimba cu nimic activitatea pe care deja o face DGIA.
În plus, susține Dîncu, proiectul ar aduce, de fapt, o transparentizare a muncii spionilor militari.
„Modul de functionare pentru DGIA era precizat în ordine și regulamente militare, dar mecanismul nu era menționat expres si transparent, la nivelul unei legi aprobate de Parlamentul României. De fapt, cred că ne-am obișnuit să nu întrebăm cum funcționează anumite instituții.”
Fostul ministru al Apărării crede că momentul pentru reorganizarea DGIA este dictat de ce se întâmplă în jurul nostru.
„Războiul din zonă trebuie să ne pună în situația de a ne uita cu atenție la legile după care funcționăm, dacă există proceduri și metodologii, dacă strategiile de securitate aprobate în ultima perioadă se reflectă și în actualizarea legislației și chiar a terminologiei folosite.”
Zece atribuții pe care ar fi urmat să le primească DGIA
- Verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la vulnerabilitățile, factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi nonmilitare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul apărării și desfășoară activități specifice de informații în acest scop;
- Coordonează într-o concepție unitară subsistemul de informații militare din Armata României constituit din structurile de informații militare ale comandamentelor subordonate nemijlocit Statului Major al Apărării, statelor majore ale categoriilor de forțe, marilor unități și unităților specializate de cercetare și război electronic;
- Conduce, coordonează și execută misiuni și activități pentru prevenirea, descurajarea şi contracararea oricăror riscuri sau ameninţări care pot afecta securitatea naţională în domeniul apărării și coordonează aplicarea măsurilor contrainformative la nivelul Ministerului Apărării Naționale
- Asigură sprijinul Centrului de Excelenţă NATO în domeniul HUMINT (n.r. informații strânse de la oameni), din România.
- Elaborează politicile, coordonează şi controlează la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, potrivit legii, activităţile referitoare la protecţia informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul înțelegerilor militare ale României cu ale părți.
- Conduce, coordonează și execută misiuni de protecţie, pază, control antiterorist de securitate și exploatare tehnică, în vederea asigurării sau restabilirii securităţii principalelor categorii de factori umani şi materiali din responsabilitatea Ministerului Apărării Naţionale.
- Asigură managementul activităţii oficiale de cifru şi al sistemelor criptografice din responsabilitatea Ministerului Apărării Naționale;
- Asigură managementul infrastructurii de chei publice la nivelul Ministerului Apărării Naţionale;
- Desfăşoară operaţii de cyber intelligence şi cyber counter-intelligence în spaţiul cibernetic în scopul cunoaşterii, monitorizării şi contracarării ameninţărilor la adresa securității naționale în domeniul apărării, la adresa structurilor Ministerului Apărării Naționale şi a forţelor aliate.
- Asigură securitatea şi apărarea cibernetică pentru infrastructurile cibernetice proprii.
