Politica Statelor Unite față de China se află într-un moment de cotitură. Administrația condusă de președintele Joe Biden demarează o nouă strategie față de China. „Agenda de protecție” și „agenda de promovare” reprezintă noi direcții strategice.
O analiza POLITICO trasează evenimentele care au dus la „despărțirea” dintre SUA și China. Pentru câteva decenii, direcția politicii americane față de China s-a bazat pe efortul Washingtonului de a dezvolta relații comerciale cu Beijingul, însă diferențele ideologice ocupă un loc mai important în noua abordare a lui Biden decât dezvoltarea economică.
„Agenda de protecție” reprezintă o nouă direcție a politicii SUA. Potrivit analizei, această politică va restructura fundamental relațiile SUA-China, mai ales din punct de vedere al progresului tehnologic, lucru care va afecta, invariabil, și economia americană.
Comercianții independenți avertizează că abordarea SUA ar putea declanșa un nou Război Rece din punct de vedere al relațiilor bilaterale cu China.
Înainte de Biden, strategia privind politica internațională față de adversari a însemnat menținerea constantă a progresului tehnologic, însă dezvoltarea rapidă din anumite industrii înseamnă că strategia americană se confruntă cu noi obstacole.
Noua abordare presupune schimbări majore. De remarcat, investițiile americane în China vor fi supervizate de o agenție federală, iar aplicații precum Tik-Tok ar putea fi monitorizare.
Administrația lui Biden a propus restrângerea accesului la datele utilizatorilor americani, iar Senatul a votat o lege pentru interzicerea aplicației pe telefoanele americanilor.
Jake Sullivan, principalul consilier în materie de securitate națională din administrația lui Biden, a contribuit semnificativ la dezvoltarea agendei de protecție. Potrivit lui, direcția politică a SUA trebuie să se adapteze noului mediu strategic internațional. Acest lucru presupune menținerea unui progres tehnologic constant.
Potrivit analizei POLITICO, abordarea lui Biden față de China este mai agresivă decât cea a lui Trump. Mai mult, noua direcție a Washingtonului caută să „despartă” cele mai mari două economii ale lumii.
Foști membrii ai administrației Trump, poziționați radical față de China, avertizează că orice formă de investiție în China vine cu riscuri aferente, pentru că Beijingul controlează integral economia țării, iar comerțul american va ajunge în buzunarul brațului militar al Chinei.
Războiul tarifelor SUA-China
Începând cu mandatul lui Donald Trump, abordarea americană față de China s-a schimbat, luând o direcție mult mai ostilă. După ce a devenit președinte, Trump a impus noi taxe asupra Chinei, afectând bunuri în valoare de 250 de miliarde de dolari.
Tarifele au fost urmate de restricții privind accesul Chinei la tehnologia americană, interzicerea impusă asupra companiei Huawei fiind cel mai notabil blocaj.
China a ripostat, introducând propriile tarife asupra SUA, taxând bunurile americane cu între 5% și 25%.
Pandemia de COVID-19 a reprezentat un alt punct de tensiune când vine vorba de relația SUA-China. Trump a acuzat, în repetate rânduri, China de răspândirea virusului la scară largă, insistând că Beijingul trebuie sancționat pentru declanșarea pandemiei.
Administrația lui Biden a menținut aceeași direcție privind China, menținând tarifele la același nivel. SUA impune tarife în valoare de 10-25% asupra produselor chinezești.
Experții sunt de părere că războiul tarifelor care a început în 2018 se transformă într-un Război Rece între SUA și China. Joe Biden a descris situația drept o „bătălie” între democrații și autocrații.
Adio „păcii prin comerț”
Eșecul democratic al Chinei a însemnat încheierea păcii comerciale cu Statele Unite. „Teoria păcii capitaliste” susține că două țări, deși adversare din punct de vedere ideologic, pot menține relații bilaterale bune, prin cooperarea comercială.
Analiza realizată de POLITICO arată că această premisă a fost însă respinsă, ca urmare a autoritarismului chinezesc și a strategiei relativ agresive a Chinei pe piața internațională.
Preocupări legate de China au existat de pe vremea administrației condusă de Barack Obama. Reprezentanți ai securității naționale americane au avertizat că Beijingul va transforma dezvoltarea economică într-o armă.
În anii 2014 și 2015 au putut fi văzute primele semne privind schimbarea abordării față de China. De la sfârșitul Războiului Rece, abordarea a fost una de tipul „pace prin comerț”, însă China nu a reușit să aducă reforme liberale suficient de convingătoare care să permită continuare relațiilor cu SUA.
Temerile legate de China și dezvoltarea rapidă a anumitor industrii au dus la radicalizarea poziției americane. Programul „Made in China 2025”, menit să înainteze progresul internațional a 10 industrii chinezești, a ridicat un semnal de alarmă pentru guvernanții de la Washington, privind capacitatea Chinei de a domina economia globală în anumite sectoare.
Această strategie, împreună cu împrumuturile agresive către țările aflate în dezvoltare, ar putea duce la dependența economică și militară a mai multor țări de Beijing, lucru considerat problematic de Consiliul Securității Naționale de la Washington.
Prima dovadă privind schimbarea strategică a fost discursul fostului secretar al comerțului din administrația lui Obama, Penny Pritzker. Aceasta a numit cipurile de tipul semiconductorilor drept „imperativi” pentru economia americană, spunând că SUA nu își poate permite să cedeze această piață Chinei.
Luptă în birocrație
Preocupările legate de China nu au intrat inițial pe agenda securității naționale, ca urmare a dorinței anumitor oficiali guvernamentali de a forma parteneriate economice cu Beijingul, mai ales în ceea ce privește industria tehnologiei.
Narațiunea care a dominat scena politică americană a fost una axată asupra oportunității economice, potrivit fostului secretar adjunct pentru industrie și analiză în cadrul Departamentului Comerțului, Nazak Nikakhtar. „China reprezenta oportunități semnificative în ceea ce privește exportul și veniturile afacerilor, iar companiile din SUA doreau să se afle pe piață, deci au fost nevoite să tolereze tehnologia coercitivă a Chinei, pentru a menține accesul”, spune analista.
Potrivit analizei POLITICO, narațiunea s-a schimbat odată ce SUA a identificat China drept o amenințare la adresa securității naționale, semnalând abuzurile comise la adresa drepturilor omului.
Schimbarea de abordare a putut fi văzută inclusiv în interiorul administrației lui Trump. Aceasta a fost împărțită în două în ceea ce privește pozițiile față de China, cu o parte din administrație susținând comerțul cu Beijingul datorită oportunității economice, iar cealaltă parte fiind preocupată de amenințarea tot mai mare reprezentată de China.
De-a lungul mandatului lui Donald Trump, China a rămas un factor decisiv. Cei preocupați de securitatea națională au insistat asupra intensificării monitorizării firmelor de tehnologie din China, iar reprezentanții sectorului comercial au insistat asupra deschiderii către Beijing și asupra încheierii acordurilor comerciale,
Interzicerea accesului telefoanelor Huawei la sistemul de operare al companiei Google a fost una dintre deciziile cele mai importante luate de Casa Albă împotriva Chinei, lucru care a dus la oprirea vânzărilor de telefoane Huawei în afara Chinei.
Conflictul dintre cele două branșe administrative a încetat după izbucnirea pandemiei de Covid-19. Represiunea violentă a protestelor din Hong Kong, lipsa de măști faciale și de echipament de protecție, împreună cu suspiciunile Washingtonului legate de complicitatea Beijingului la răspândirea virusului au confirmat preocupările legate de China care au existat de pe vremea administrației lui Obama, arată analiza POLITICO.
Răsturnarea de situație adusă de pandemie a reprezentat un prilej cu care oficialii guvernamentali au luat decizii pentru a bloca influența Beijingului, cum ar fi adăugarea companiei petroliere naționale din China pe o listă neagră și blocarea investiților americane în companii chinezești raliate cu armata Chinei.
Ce a schimbat Biden
Potrivit analizei POLITICO, administrația lui Joe Biden a continuat strategia ostilă față de China. Retragerea din Orientul Mijlociu a însemnat că Biden s-a putut concentra mai mult asupra strategiei privind Asia.
Echipa lui Biden este compusă din experți opuși Chinei, cum ar fi Jake Sullivan, care a criticat regimul de la Beijing și în trecut. Mai mult, Biden a ales să mențină tarifele impuse de predecesorul său și să introducă noi restricții.
Noua strategie privind China a prins amploare odată cu invazia Rusiei în Ucraina. Războiul a tras un semnal de alarmă pentru autoritățile de la Washington legat de dependența energetică a Europei față de Kremlin, lucru care s-a transformat într-un avertisment privind dependența economică față de China.
Experții consultați de POLITICO au spus că, pe termen lung, dependența față de China ar putea fi mai dezastroasă chiar decât cea față de Rusia. Răspunsul administrației lui Biden a fost inițierea unor măsuri care să asigure că SUA va ține pasul cu Beijingul, împiedicând, în același timp, și dezvoltarea țării pe termen lung.
Primul pas luat de Biden a fost reconstruirea alianțelor distruse de retorica lui Trump. Președintele a dorit stabilirea unor alianțe cu țările de pe piața liberă care sunt opuse Beijingului. Astfel a luat naștere Cadrul Economic Indo-Pacific, alianță economică menită să îmbunătățească prosperitatea economică a țărilor membre.
O altă alianță economică înființată de administrația lui Biden este Parteneriatul American pentru Prosperitate Economică, organizație dedicată cooperării economice între țările din emisfera vestică a lumii.
Aceste alianțe economice au fost criticate pentru că nu aduc oportunități noi firmelor americane, însă administrația Biden a susținut că scopul parteneriatelor este redresarea relațiilor cu aliații care s-au simțit insultați de Trump, ci nu crearea de noi oportunități comerciale.
În plus, Biden a introdus și două pachete legislative menite să pună capăt dependenței de China - proiectele de lege „CHIPS for America” și „Inflation Reduction Act”. Primul proiect a alocat milioane de dolari subvențiilor de stat pentru producerea microcipurilor, iar al doilea proiect de lege recompensează producătorii interni de e energie regenerabilă.
După demararea acestor programe, administrația lui Biden a început al treilea stagiu al strategiei față de China, anume „agenda de protecție”, menită să atace dezvoltarea tehnologică a Chinei.
La începutul lunii octombrie, Biroul Industriei și al Securității, din cadrul Departamentul Comerțului, a introdus două noi reguli care blochează exportul de microcipuri către China. O altă regulă permite sancționare țărilor terțe care nu interzic exportul.
Johanna Weaver, directoarea Centrului Tech Policy Design, specializat în guvernanță, spune că interzicerea exporturilor de cipuri este una dintre cele mai importante măsuri luate de SUA împotriva Chinei.
Experta spune că semiconductorul este un cip care funcționează ca „un creier” al dispozitivelor tehnologice moderne, fără de care acestea nu pot funcționa. China reprezintă 7% din piața semiconductoarelor, iar SUA reprezintă 46% din piață. Interzicerea exportului rănește grav producția tehnologică a Chinei.
Weaver spune că limitarea accesului Chinei pe piața semiconductorilor are loc în patru pași:
- Interzicerea exportului de cipuri către China;
- Limitarea exportului echipamentelor care pot ajuta la avansul tehnologiei semiconductorilor în China;
- Restricționarea accesului la expertiză americană, prin limitarea schimburilor profesionale;
- Controlul exportului se aplică țărilor terțe, cărora li se interzice exportarea de bunuri către China.
Potrivit expertei, măsura implementată de Joe Biden va rămâne în istorie drept una emblematică pentru relația SUA-China.
Care este viitorul relațiilor cu China
Analiza POLITICO mai arată că măsurile împotriva Chinei nu vor viza doar microcipurile și exportul. Măsurile vor viza tehnologia în general, axându-se asupra cipurilor și a inteligenței artificiale, asupra biotehnologiei și a energie regenerabile.
Aceste tehnologii sunt văzute drept esențiale pentru securitatea națională de Jake Sullivan. Dezvoltarea în aceste sectoare reprezintă un avantaj semnificativ în ecosistemul tehnologic.
Altă strategie pe care SUA dorește să o implementeze este limitarea accesului aplicaților chinezești, cum este TikTok, la datele personale ale utilizatorilor americani. Însă administrația americană dorește să evite consecințele politice aferente interzicerii unei aplicații folosite de milioane de oameni.
Planul privind interzicerea TikTok a fost formulat în baza temerilor legate de spionajul Chinei, însă nu a fost pus încă în aplicare. Camera Reprezentanților a votat, săptămâna trecută, o lege care va interzice aplicația pe telefoanele deținute de guvern.
În cadrul administrației există, de asemenea, voci care spun că măsurile actuale împotriva Chinei nu sunt suficiente. Analiza POLITICO dă exemplul companiilor producătoare de cipuri din Olanda și Japonia, care au rămas nesancționate de Departamentul Comerțului, deși exportă către China, folosind piese de origine americană, lucru care contravine noilor reguli.
Reprezentanții administrației opuși Chinei avertizează că lipsa unei poziții mai aspre față de acești producători ar putea duce la pierderi de profit pentru SUA și critică metodele folosite până acum de Biden, încercând să construiască o imagine a președintelui drept „moale” față de China.
Poziția SUA față de China rămâne însă una dintre cele mai agresive, în timp ce țările europene rămân cu semne de întrebare legat de China. Profesorul de relații internaționale, Stefan Wolff, din cadrul Universității din Birmingham, din Marea Britanie, este de părere că Europa de Vest nu se poate hotărî care este poziția oficială când vine vorba de China.
Josep Borell a declarat într-un discurs din luna noiembrie că strategia Uniunii Europene față de China trebuie să pună accentul asupra cooperării.
Ideologia a căzut pe locul doi și pentru cancelarul german, Olaf Scholz, care, în timpul unei vizite la Beijing în luna noiembrie, s-a axat preponderent asupra cooperării economice cu Jinping.
Stefan Wolff dă exemplul Lituaniei, care a permis Taiwanului să deschidă un birou comercial în Vilnius, capitalia țări, lucru care a declanșat o dispută cu Beijingul, care nu recunoaște independența Taiwanului.
Mai mult, Uniunea Europeană a căzut, de asemenea, de acord să recunoască Taipei drept parte a Chinei, ci nu drept un stat independent. Profesorul comentează că astfel de situații arată că Europa nu are o strategie unitară în ceea ce privește China, lucru care nu va putea fi justificat pe termen lung.
