Luptele dintre armata sudaneză și puternicul grup paramilitar, Forțele de Sprijin Rapid (RSF), au izbucnit pe 15 aprilie, după mai multe săptămâni în care foștii aliați au ajuns să devină inamici.
Concurența pentru conducerea armatei și, implicit, a țării au condus cele două părți spre un conflict armat.
După ce fostul dictator Omar Al Bashir a fost înlăturat în 2019 în urma protestelor, Sudanul părea a fi pe drumul spre democrație. Însă în 2021 armata sudaneză și RSF au orchestrat o lovitură de stat împreună.
Deși conducătorii militari au semnat un acord cu politicienii în 2022 în care promiteau că vor organiza alegeri, momentul a fost amânat din cauza tensiunilor cauzate de integrarea RSF în rândurile forțelor guvernamentale.
Ostilitățile au avut loc mai ales în capitala Khartoum unde locuiesc în jur de 6 milioane de oameni. Infrastructura orașului este fragilă, iar spitalele sunt în stare critică.
Până la finalul lui aprilie, peste 400 de civili au murit, prinși în mijlocul ciocnirilor armate. Comisariatul Națiunilor Unite pentru Refugiați estimează că peste 800 de mii de oameni vor fi nevoiți să se refugieze în alte țări.
Un conflict cu interese geopolitice
Sudanul este cea mai mare țară ca suprafață din regiunea Sahel și are deschidere la Marea Roșie. Poziția geografică strategică, resursele de aur și uraniu cât și potențialul agricol atrag interesele altor state din regiune cât și a Rusiei sau a țărilor din Orientul Mijlociu.
La începutul anului, Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiai, a călătorit în Sudan pentru a consolida influența Rusiei în zonă.
Moscova este interesată de construirea unei baze navale la Marea Roșie. Conform CNN, există dovezi care confirmă implicarea mercenarilor ruși Wagner în conflict, de partea grupării RSF.
„De altă parte, Moscova încearcă să nu își pericliteze totuși șansele de a avea în continuare o deschidere dacă Burhanii [liderul forțelor guvernamentale] câștigă această bătălie internă. Deci nu sprijină în mod direct, necondiționat, mișcarea rebelă," explică Sergiu Mișcoiu, directorul centrului de studii africane al Universității Babeș-Bolyai.
Arabia Saudită susține în schimb regimul de la Khartoum de teama răspândirii terorismului în zonă.
RSF are o legătură strânsă cu miliția Janjaweed, o grupare teroristă sudaneză activă în regiune. Arabia Saudită a investit 3 miliarde de dolari în Sudan în noiembrie anul trecut în special în câmpurile agricole fertile, irigate de Nil.
Emiratele Arabe Unite sunt și ele interesate de potențialul agricol al Sudanului. Sergiu Mișcoiu spune că țara susține forțele RSF din cauza rivalității cu Arabia Saudită.
Egiptul susține forțele guvernamentale în încercarea de a promova stabilitatea regiunii, în timp ce liderul armatei naționale libiene, Khalifa Haftar, „un lord al războiului” conform lui Mișcoiu, ajută în mod direct RSF cu arme și combustibil. Rezultatul conflictului fiind însă neclar în acest moment, susținătorii externi sunt prudenți.
„Haftar este foarte prudent să nu supere alți aliați, precum Egiptul sau Moscova,” explică Mișcoiu.
Un posibil conflict de durată
Cele două părți au stabilit un armistițiu de șapte zile cu ocazia celebrării sfârșitul Ramadanului, Eid.
Ciocnirile armate au continuat în ciuda înțelegerii oficiale. Orice încercare de încetare a focului a eșuat până acum.
Probabil că acest conflict va dura mai mult timp, nu neapărat în faza actuală extrem de sângeroasă.Sergiu Mișcoiu
Sergiu Mișcoiu consideră că luptele vor continua pe o perioada îndelungată. „Probabil că acest conflict va dura mai mult timp, nu neapărat în faza actuală extrem de sângeroasă. Momentan nu există o garanție că ostilitățile vor înceta, dar și dacă încetează, că se va găsi o înțelegere sau un armistițiu, o guvernare bicefală,” preconizează expertul.
În acest stadiu este dificil de prevăzut cum vor evolua luptele și cine va ieși victorios la finalul conflictului deoarece ambele părți au resurse similare.
„[Soldații RSF] au resurse și au susținere, au material cu care să lupte, au și o practică tehnică probabil ceva mai bine conturată decât armata sudaneză, pentru că au participat la operațiuni speciale. Ceea ce nu au este numărul, care e mai mic decât militarii Sudanului, nu au artilerie foarte grea și aviație,” a explicat Mișcoiu.
O posibilă tragedie umanitară
Conflictul riscă să afecteze Africa de Nord și Centrală din cauza poziției geografice a Sudanului în inima Africii.
Sudanul se învecinează cu țări instabile precum Ciadul care a suferit o perioadă îndelungată din cauza grupărilor non-statale violente. Etiopia este într-o situație precară în urma conflictului din regiunea Tigray care riscă să izbucnească din nou în orice moment.
Refugiații așteaptă zile întregi în condiții acerbe la granița Egiptului, cea mai stabilă țară din zonă.
„Egiptul, pentru cei care pleacă din Sudan, este un fel de Eldorado în momentul de față,” a specificat Mișcoiu.
Expertul spune că în alte țări refugiații riscă să fie trimiși înapoi în Sudan sau să devină victimele traficului de persoane.
Pe lângă pericolul războiului, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) avertizează că mulți civili vor muri din cauza lipsei mâncării și a apei și din cauza epidemiilor.
