TRU. Corona schimbă clima (I)

Cei ce au acceptat și urmat restricțiile dure impuse de guvern și cei ce le-au contestat, susținînd că deciziile oficiale sînt o eroare sau, mai grav, un complot de mari proporții.

Evident, mai toată lumea și-a format o părere și a avut ceva de spus despre epidemie, dar partea cea mai interesantă a reacțiilor a venit din profesionalizarea opiniei. Prin profesionalizare se înțelge cristalizarea a două opinii majore susținute de grupuri oficiale de gîndire și influență adverse. Ciocnirea a avut loc și continuă mai ales în societățile occidentale anglo-saxone, cu precădere în Scandinavia, Marea Britanie, Statele Unite și Germania. State din afara acestui grup, ca Franța și Italia sau statele Europei de Est, au fost prinse mult mai puțin de această confruntare. În cazul lor, opiniile și scenariile contrare au tulburat mult mai rar scena oficială și au rămas, în prinicipal, parte a unui folclor agitat, subversiv, dar privat și vizibil în forumuri și rețele sociale.

Diferența are explicații destul de previzibile. Grupul statelor occidentale anglo-saxone a intrat repede în disputa știință contra drepturi pentru că a continuat, de fapt, un conflict vechi și nerezolvat între puterea de stat și autonomia individuală. Izbucnirile vehemente împotriva măsurilor luate de guvernele acestor țări au luat forma unori campanii vaste cu susținere deschisă și participanți de bună reputație publică. Scena a fost, de la bun început, ocupată de opinii și argumente susținute public de cercetători, filozofi, oameni de presă și politicieni cu reputație solidă. Astfel structurată, această dezbatere n-a fost, poate, nicăieri mai vizibilă decît în Marea Britanie.

Pe scurt, deciziile guvernului au fost inspirate și informate de o parte însemnată a cercetărilor științifice, dar nu au cîștigat lupta pentru credibilitate. Foarte mulți comentatori publici și oameni de știință au contestat total sau parțial măsurile luate de guvern, invocînd protejarea libertăților civile în fața deciziilor excepționale care au dus la restrîmgerea vieții publice și individuale. Conflictul a progresat permanent și a ajuns azi într-o fază - dacă se poate spune așa - sîngeroasă.

Au apărut, adică, demiterile și demisiiile de marcă. Consilierul Medical Șef al Guvernului Scoțian, Catherine Calderwood, a fost silit să demisioneze după ce și-a vizitat de mai multe ori reședința din provincie, în ciuda recomandărilor oficiale formulate de guvern.

Dar apogeul a venit odată cu afacerea Neil Ferguson, supranumit Professor Lockdown. E vorba de chiar cercetătorul identificat, mai mult decît oricine altcineva, cu măsurile de izolare și stingere economică adoptate de guvernul britanic. Ferguson e un matematician specializat în studii aplicate la medicină publică de la Imperial College - o universitate cu foarte bună reputație din Londra. La începutul lui martie 2020, un studiu publicat de Ferguson a estimat efectele epidemiei, pe baza unui model matematic aplicat la nivel național. Studiul a ajuns la rezultate șocante, estimînd că epidemia se va solda cu sute de mii de morți. În acel moment, guvernul Conservator al Primului Ministru Johnson era, încă, susținătorul unei politici de neintervenție. Guvernul adoptase ideea după care epidemia nu trebuie întîmpinată cu măsuri de izolare socială, ci trebuie lăsată să înainteze natural, pînă la apariția așa-numitei ”herd immunity” - imunitatea de grup - care asigură auto-protecția grupurilor mari. Studiul publicat de Neil Ferguson a schimbat totul și a declanșat o bătălie care a dus, în cele din urmă, la eliminarea morală a autorului.

• Articolele publicate la această rubrică reprezintă opinii ale autorilor și nu exprimă, neapărat, poziția Europei Libere.