TRU.Cunoașterea e putere - necunoașterea e putere absolută (II)

Niciuna din teorii nu trebuie confundată cu ce se numește știință. În amblele cazuri - imunitate și izolare - teoriile nu sînt rezultatul unor supoziții formulate prin metodele cunoscute ale științei și confirmate de date empirice. În ambele cazuri, ieșim din domeniul strict al științei pentru că teoriile nu stau pe observații care confirmă idei, ci fac predicții. Adică estimează, sugerează, presupun, prezic sau, cu un cuvînt dezonorant, ghicesc. Ele folosesc modele care încearcă să descrie evoluția posibilă a realității, pe baza unor formule de dezvoltare.

Astfel, teoriile nu sînt confirmate de realitate ca în domeniul riguros al științei ci realitatea e convocată și, într-un fel somată, să confirme teorii. Unii cercetători au averizat asuptra riscului pe care îl presupune știința bazată pe abuzul de modele și modelare. Iar riscul e joncțiunea cu teritoriul divinației, după modelul de bază al astrologiei, care presupune formule legice și nevăzute ce controlează mersul vieții istorice. Cu acest salt, executat în numele științei, spre terioriul dubios, dar tentant al divinației, cunoașterea face un pas mic, dar notabil, spre cult, adică spre o soluție care îmbină credința în formule ascunse și puterea nemăsurată asupra adevărului. Dealtfel, studiul care a convins guvernul britanic să închidă economia și societatea a fost calificat drept ”cea mai gravă și scumpă eroare” înregisterată în istorie. Efectele modelului aplicat de guvernul britanic au fost uriașe și continuă să genereze consecințe imprevizibile. O formă de cunoaștere discutabilă așezată sub pavăza științei a reușit să răstoarne toate limitele și toate formele obinuite ale vieții. Nu e mult spus că, în acest fel, necunoașterea înseamnă putere absolută. Negativă, dar de netăgăduit.

Pe celălalt versant al înțelegerii lumii cuprinse de epidemie s-au acumulat valuri enorme de teorii, intuiții, presimțiri, explicații și decriptări neștiințifice. E vorba de afirmații și acuzații formulate pe baza datelor culese din realitate pentru a demonstra irealitatea realității. În genere, aceste forme de psuedo-cunoaștere sînt catalogate drept conspirație, iraționalism și mitologie primitivă. Unul din exemplele cele mai clare de interpretare irațională a lumii a fost dat de comunicările Bisericii Ortodoxe din Moldova. Ele susțin că lumea e supusă unui program de control și nu unei epidemii întîmplătoar; că, sub pretextul epidemiei, cei mai mulți oameni vor fi vaccinați pentru a suferi implanuri cu chip-uri care îi conectează la rețeaua 5G și îi fac manevrabili, într-un scenariu vast și atotputernic urzit de Bill Gates, Statele Unite și China. Aemenea idei apar rar sau deloc la nivel oficial. Biserica ortodoxă a Moldovei e, în acest punct, de o stridență ieșită din comun. Însă, în lumea neoficială a discuțiilor, forumurilor de rețele sociale și a schimburilor private de opinii aceste idei sînt foarte răspîndite.

Cele mai multe au aerul unui folcor dezlănțuit, pornit să răstoarne aparențele trucate ale lumii. Fără excepție acest folclor nervos ajunge la explicații finale. Ne reîntîlnim în acest punct cu dorința de adevăr și căutarea principiului ordonator care dictează evoluția lumii. În variantă mult mai rudimentară, fără alte date decît asocieri arbitrare sau neplauzibile de informații, acest efort răspunde nevoii de claritate și seduce prin rapiditatea accesului la esență. Spre deosebire de teoriile care fac din știință o industrie a modelării (cu rezultate extrem de prizate în noua religie a climatismului apocaliptic), teoriile conspirative nu prevăd, ci știu. Ele au ghicit unde alții presupun, pentru că sînt pur intuitive și nu au nevoie de efortul metodologic pe care îl presupune pînă și știința denaturată.

Dar conjuncția aplecării spre divinație, în varianta conspirativă sau în varianta modelării, începe să acumuleze masă și pondere. Asaltul formelor impure, parțiale sau de-a dreptul false de cunoștere a atins proporții pe care cartea de vizită ultraștiințifică a epocii noastre nu le presupunea. Cunoașterea începe să preia tot mai multe din uneltele și obișnuințele necunoașterii. Astfel înarmată, ea țintește spre puterea absolută. Mai clar spus, spre convingeri de masă care diminuează și critica, înainte de a o elimina pe motiv de erezie. În ciuda tuturor aparențelor, vremurile noastre promit forme de cult cu sau fără ambalaj științific. Și, în genere, o aliniere care dă puteri absolute cunoașterii ce și-a părăsit albia și prudența.

Textele din această rubrică reprezintă opinii ale autorilor și nu reprezintă, neapărat, opinia Europei Libere.