TRU: Primele alegeri cruciale și inutile (II)

Asta înseamnă că mulți alegători din multe state membre ale UE sînt pregătiți să voteze împotriva celor ce au luat deciziile UE care le fac viața. Nemulțumirea a împins societăți altădată calme spre partide care critică sau contestă cu totul politica și alcătuirea Uniunii Europene. Lista statelor în care revolta a atins proporții de masă e impresionantă. Cel mai cunoscut e cazul Marii Britanii, care a decis prin referendum să părăsească Uniunea. Italienii au adus la guvernare partide care se opun direct politicii economice și de migrație a UE.

În Franța, partidul radical anti UE, condus de Marie Le Pen, e la egalitate cu partidul radical pro UE condus de Președintelui Macron. În Germania, Olanda, Austria, Spania, Belgia, Finlanda, Suedia, Danemarca, partide anti-UE, pînă de curînd neimaginabile, au cîștigat teren, au urcat în poziția a doua sau a treia sau sînt parte a coalițiilor care guvernează la nivel național sau local. În Estul Europei, Polonia și Ungaria sînt conduse cu majorități largi de guverne care resping oficial o parte însemnată a regimului de guvernare UE. La un loc, revolta împotriva Uniunii Europene în actula ei formulă e o o mișcare masivă, nu un accident bizar. Alegerile vor fi, pentru prima oară, modul de manifestare al unui protest prin excelență popular împotriva sistemului și a elitelor UE sau pro-UE. Rezultatul alegerilor va produce o schimbare serioasă de raporturi în Parlamentul European, unde contestatarii vor avea o pondere însemnată și, poate, o așa numită ”majorittate de blocaj”, adică suficiente voturi pentru a respinge inițiative aduse în fața Parlamentului.

Mai important, un succes al partidelor critice față de UE ar fi o schimbare de atmosferă umilitoare pentru insituțiile și ideile oficiale ale UE. Alegerile ar putea confirma prin cifre și procente dimensiunea nemuțumirii față de proiectul statului european și ar face cunsocută dorința de conservare a suveranității în deciziile de care depinde viața unei națiuni. Așa ceva nu s-a mai întîmplat în 40 de ani și 8 rînduri de alegeri europene. E clar că autmatismul pozitiv al UE a fost contrat și că alegerile de duminică vor scrie o realitate nouă. Semnificativ, România e în afara acestei discuții. Adevărul ultim e că, în ciuda impresiilor locale, România e un stat sigur pentru UE. Asta vrea să spună că în România nu există o masă și o forță politică notabilă, programatică și critică față de UE. Motvele sînt o discuție în sine și pot fi analizate separat. Însă e limpede că UE așteaptă fără emoții deosebite rezultatul alegerilor europene în România. În rest, numai motive de îngrijorare. Aaproape sigur, alegerile se vor solda cu un avertisment sever pentru UE. Mersul istoriei viitoare depinde de reacția UE la acest avertisment. Din acest punct de vedere, alegerile euroepene de duminică sînt cu adevărat cruciale.