Presa și clasa politică au fost angajate într-o urmărire de-a șoarecele și pisica pentru a găsi instituțiile responsabile pentru redactarea drafturilor, dezvăluit de G4Media. Politicienii au negat cu toții că ar fi fost implicați, au pasat responsabilitatea, ori au spus că știu cine le-a scris, dar nu vor să spună.
Apoi, la fel de subit precum au apărut, controversatele propuneri pentru legile securității naționale au și dispărut. De 30 de ani, procesul decizional se împotmolește în etape incipiente și nu reușește să aprobe legi moderne pentru securitatea națională.
„Așa cum au apărut ele în momentul respectiv, au fost din punctul meu de vedere un balon de încercare. Au vrut să vadă cât de atenți sunt cetățenii și societatea civilă la acest subiect. S-a dovedit că sunt în continuare foarte sensibili la acest subiect, așa că au dispărut de pe radar, dar ele rămân undeva în subconștient”, consideră politologul Andrei Țăranu.
El punctează faptul că unele idei din legile securității au ajuns să apară, ulterior, în alte locuri, de exemplu în noile legi ale justiției.
Aspectul de securitate cibernetică a legilor de anul trecut a fost adoptat între timp, de exemplu. Conform lui Bogdan Manolea, președintele Asociației pentru Tehnologie și Internet, această lege a fost prezentată sub pretextul nevoii de securitate în contextul războiului din Ucraina.
„Legea securității cibernetice, care apăruse atunci pe surse, a fost adoptată într-o variantă chiar mult mai periculoasă și agresivă. Acum e vorba și de sancțiuni, iar conceptul de securitate a fost și el lărgit. Ne arată foarte clar direcția în care vor merge și celelalte, în lipsa unei reacții din partea societății. Aceste drafturi sunt niște variante minimaliste ale prevederilor care se vor adoptate și probabil vor fi trecute la fel de repede, cu aceeași lipsă de dezbatere publică”, punctează Manolea.
Secretomania învăluie în continuare procesul decizional, iar de 30 de ani un pachet modern privind legile securității naționale nu a fost adoptat, iar serviciile lucrează după acte normative de la începutul anilor '90.
„Nu președinții, ci în primul rând parlamentarii și miniștrii nu găsesc o formă de control civil asupra serviciilor secrete, astfel încât o bună parte dintre practicile incorecte despre care suntem mulți convinși că există, dar n-avem dovezi, fac ca subiectul să fie mult mai larg”, remarcă Andrei Țăranu.
Cât despre lipsa discuției despre noile legi ale securității în spațiul public, precum și lipsa analizei implicațiilor asupra drepturilor omului, Bogdan Manolea de la Asociația pentru Tehnologie și Internet spune că cei care conduc țara „dau dovada faptului că nu se discută și nu se vrea discutarea acestor dispoziții și a principiilor care ar trebui să stea la baza lor.”
Politologul Andrei Țăranu consideră că serviciile secrete nu și-au pierdut din putere, ci s-au adaptat la coexistența cu președinții succesivi.
„Dl. Băsescu, după cum s-a dovedit după ce nu a mai fost președinte, era practic prizonierul serviciilor secrete prin dosarele de informator. Acelea au planat asupra domniei sale pe toată perioada de zece ani. Asta a permis ca serviciile secrete să capete tot mai multă putere. Dl Iohannis a fost mult mai discret decât dl Băsescu, ca președinte, așa că și serviciile au fost mai discrete”, crede politologul.
Un efort de 30 de ani și un eșec de câteva săptămâni
Legile securității naționale sunt vechi din primul mandat al lui Ion Iliescu, iar încercările succesive de modificare a lor, sub conducerea mai multor președinți, au dat greș; foștii șefi ai serviciilor secrete au confirmat pentru Europa Liberă că legile trebuie, într-adevăr, modificate. Așadar, legile nu sunt actualizate cu apartenența României la NATO sau la UE.
În martie 2022, președintele Senatului, Florin Cîțu, a anunțat că legile siguranței naționale vor fi modificate după 30 de ani. La începutul lunii mai 2022, Parlamentul a decis formarea unei comisii speciale pentru legile securității naționale, condusă de PSD, însă aceasta nu se întrunise până la publicarea proiectelor de legi în presă.
Pe 27 mai 2022, premierul Nicolae Ciucă a anunțat că va apărea curând un nou pachet de legi ale securității naționale, care urmau să schimbe activitatea Serviciului Român de Informații (SRI) și al Serviciului de Informații Externe (SIE) și că vor fi transmise Guvernului și Parlamentului. Ciucă mai preciza că „legile securității naționale au fost elaborate la nivelul fiecărei instituții responsabile în parte”.
Într-o serie de articole publicate de către G4Media la sfârșitul lunii mai 2022, surse apropiate presei au dezvăluit un plan pentru noile legi ale securității naționale cu un impact fără precedent asupra vieții publice.
În pachetul de legi existau planuri prin care:
- Persoanele fizice și juridice, precum și autoritățile și instituțiile publice, ar putea fi obligate să acorde sprijin SRI atunci când serviciul cere acest lucru, în cadrul operațiunilor sale;
- Cei consultați de SRI în aceste cazuri trebuiau să păstreze secretul;
- Se schimba modalitatea de anchetare a personalului SRI, doar cu acordul președintelui, iar aceștia să poată fi anchetați doar de anumiți procurori agreați;
- Anchetatorii să poată intra în sediile SRI doar după ce l-au notificat pe directorul serviciului. O astfel de notificare să fie emisă și în cazul anchetării ofițerilor SRI;
- SRI să poată înființa organizații neguvernamentale și alte activități finanțate integral din venituri proprii, administrate departe de ochii publicului;
- Se extindea lista amenințărilor la siguranța națională în care să se implice serviciile, pentru a include: criminalitatea organizată și acțiunile sau inacțiunile care vizează sistemul de administrație, de sănătate, de educație, patrimoniul cultural, infrastructuri critice din comunicații și tehnologia informației, dar și interesele „financiare, economice și energetice naționale, științifice și de cercetare ale României”.
- SRI devenea autoritate națională inclusiv în domeniul interceptării comunicațiilor;
- Președintele urma să primească puteri sporite în ecuația serviciilor secrete, în timp ce Parlamentul urma să fie exclus din procedura de demitere a directorului SRI;
- Se elimina prevederea prin care directorul SRI să fie nevoit să prezinte rapoarte de activitate în fața aleșilor anual sau la cererea Parlamentului;
- Președintelui i se acorda drept de veto în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) iar, dacă CSAT nu ajungea la o hotărâre, președintele putea lua singur hotărârea.
Legile nu conțineau nicio mențiune despre limitarea mandatelor șefilor serviciilor secrete. Eduard Hellvig este directorul SRI din 2015, iar înaintea sa George Maior a condus instituția între 2006 și 2015. La Serviciul de Protecție și Pază (SPP), Lucian Pahonțu este director încă din 2005.
Controlul civil asupra acestor legi și a activității în sine a SRI și SIE a ajungea mai degrabă o notă de subsol. Publicul nu fusese consultat, iar Parlamentului i se prezentaseră aceste legi fără ca vreo instituție să-și fi asumat public redactarea lor.
Lipsa de asumare
Partidele au refuzat să dea indicii despre cine ar fi elaborat legile, precizând doar că s-ar fi întâmplat în context extraparlamentar. Ideile ar fi fost adunate de-a lungul anilor, iar varianta drafturilor era din februarie 2022, a fost explicația timp de câteva săptămâni.
În România, serviciile de informație nu au drept de inițiativă legislativă. Acest drept îl au Guvernul, Parlamentul și cetățenii, prin petiții cu peste 100 de mii de semnatari.
Coaliția la guvernare a evitat complet discuțiile publice despre noul pachet de legi. La acel moment, sursele Europa Liberă dezvăluiau că drafturile de lege se aflau în sertar de luni bune, în așteptarea unei decizii.
Cristian Chirteș, președintele comisiei de control a SRI din Parlament, declara pentru Europa Liberă că, până la 2 iunie, „la comisia de control a SRI nu ne-a parvenit niciun draft. S-a lucrat sub umbrela ministerului Apărării Naționale. Noi, parlamentarii, nu am intrat în posesia vreunui draft”.
Președintele Klaus Iohannis a declarat pe 7 iunie că documentele publicate erau doar drafturi care nu erau destinate publicului larg. „Cineva, și știm cine, a considerat că e bine să-l dea pe surse. Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijorați, cu toate că este un prim draft”, transmitea acesta printr-un mesaj perceput în spațiul public drept o amenințare la adresa celor care dezvăluiseră presei planurile coapte pe sub masă.
Mesajul președintelui a fost perceput de către societatea civilă ca fiind un atac la adresa avertizorilor de integritate.
SRI nu și-a asumat responsabilitatea pentru varianta de lucru privind legea care privește activitatea Serviciului. Pagina de internet Umbrela Strategică a publicat faptul că SIE ar fi fost consultat de către Președinte și Guvern în legătură cu actele normative în cauză.
Explicația inițială a SIE a fost că prima semnătură de asumare a acestui draft ar fi venit de la Departamentul Securității Naționale, de la trei consilieri ai președintelui.
Ulterior, SIE a afirmat că variantele de lucru ale legilor securității ar fi fost scrise împreună cu Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului.
Reprezentanți de la PNL, PSD, UDMR, USR, AUR și Forța Dreptei, partide care au parlamentari, au negat din nou orice implicare în redactarea pachetului de legi privind securitatea națională.
Singurii care au recunoscut că ar fi primit draftul au fost premierul Ciucă și președintele PSD Marcel Ciolacu, iar o copie ar fi ajuns și la liderul UDMR Kelemen Hunor.
Directorul SRI, Eduard Hellvig, a dat declarații după două săptămâni de controverse. Întrebat despre acțiunile lipsite de transparență din jurul legilor securității, Hellvig a evitat să precizeze cine a redactat legile securității și a spus că va comenta conținutul legilor doar după ce se vor afla în parcursul legislativ - sugerând că SRI nu a avut nimic de a face cu redactarea drafturilor.
În timp ce opinia publică asemăna impunitatea creată de legi pentru servicii cu Securitatea dinainte de 1989, Hellvig a dezmințit comparațiile cu securismul.
În schimb, societatea civilă a avertizat că România devine militarizată și că serviciile secrete riscă să devină un stat în stat, în lipsa implicării instituțiilor democratice în activitatea lor.
„Care este diferența dintre informatorii Securității de dinainte de 1989 și aceste noi obligații pentru cetățeni venite în baza unor propuneri discutate de politicieni?”, declara la acel moment pentru Europa Liberă Cristina Guseth, președinta Fundației Freedom House România.
Zilele ce au urmat au dezvăluit o lipsă de asumare din partea autorităților. După câteva săptămâni de dezbateri, drafturile au dispărut la fel de brusc precum apăruseră.
După un an, tot legi depășite de vremuri
Pe 22 iunie 2022, SRI și-a prezentat bilanțul pe anul 2021, la care presa nu a fost invitată. Prezența Președintelui Iohannis la eveniment a fost anunțată în ultimul moment. La fel de întârziată a fost și postarea raportului în sine.
Președintele Iohannis a declarat ulterior că nu a citit și nu a fost implicat în redactarea legilor securității, ci specialiștii în domeniu (declarație contrazisă de cea a SIE). Președintele nu a răspuns la întrebarea pusă la acel moment de Europa Liberă, dacă a văzut pachetul de legi.
Tema a reapărut în octombrie, în discursul lui Hellvig ținut în fața studenților de la Cluj. A ales să se concentreze pe nevoia de a reforma serviciul, fără a intra în detalii despre recentul pachet controversat de legi.
În martie anul acesta, Hellvig a reluat tema legilor securității naționale cu ocazia aniversării de 33 de ani de la înființarea SRI. El a justificat nevoia înnoirii legilor, în contextul războiului din Ucraina.
