Deși cuplul Ceaușescu nu a locuit decât de două ori acolo, activiștii PCR au profitat din plin de vilele de protocol de pe malul Lacului Cinciș, unul dintre cele mai mari lacuri din Transilvania.
„Casa albă” cum era numită vila ridicată în anul 1974 și întreg complexul din jurul lacului erau considerate locații de lux, dotate cu piscină, popicărie, teren de fotbal. Ultima vizită a făcut-o cuplul Ceaușescu la Hunedoara și la vilă în 21 martie 1989, anul căderii comunismului.
Complexul turistic situat la 14 km de Hunedoara intrat în patrimoniul Combinatului Siderurgic Hunedoara și a revenit după 1989 firmei Acelor Mittal o dată cu privatizarea combinatului. Ca multe alte active moștenite, nici vilele de pe malul lacului Cinciș nu s-au bucurat de amenajarea și modernizarea necesare.
De mai mulți ani, complexul este scos la vânzare pe site-ul Acelor Mittal Hunedoara. Fișa tehnică însoțitoare indică o suprafață de peste 26.000 mp pe care se află clădirea Casa Albă, popicăria construită în 1980, bazinul, centrala termică. Prețul este 886.000 euro.
Vila 1, construită pe un teren intravilan de 9.600 mp, are ca anexă piscina. Prețul afișat este de 300.000 euro.
Descrierea conține indicii de degradare a finisajelor interioare și exterioare, a instalațiilor, a zidăriei. Lucrări de renovare nu s-au mai făcut din anul 1994, conform fișei tehnice.
Hotelul de cinci stele din Timișoara are geamuri sparte
Pe Bulevardul Loga nr. 48 se află o clădire anostă cu un etaj cunoscută de timișoreni ca „Vila Ceaușescu”.
Pe poarta de fier scorojită și legată cu lanț ruginit un glumeț a scris „OZN”. Frontul larg dezvăluie paragina: ferestre sparte, mozaicul oliv inițial decopertat, dale îmbătrânite. Deasupra intrării principale a rămas inscripția „Hotel Internațional”, iar din 2007 un panou cu litere abia vizibile care anunța amenajarea unui hotel de 4 stele de către proprietarul Inter Center Service SA.
Casa a fost amenajată special pentru familia Ceaușescu fiindcă, din motive necunoscute, frumoasa vilă Kimmel din vecinătate, edificată în 1911 în stil clasicist francez, care le era rezervată, nu era pe placul cuplului prezidențial. Acolo se află azi Institutul Francez.
Între anii 1992 și 1999 imobilul a aparținut Consiliului Județean Timiș care l-a administrat ca hotel de 4 stele cu 26 de camere. Prin Hotărârea 18/1999 a fost înființată societatea Inter Center Service S.R.L. prin care Tender S.A. a intrat în acționariat cu C.J.T imiș în proporție de 49/51%.
„După înmatricularea societății, Centrul de cazare și alimentație publică „Internațional” Timișoara și Secția de întreținere și reparații auto, unități autofinanțate, fără personalitate juridică, își încetează activitatea și se reorganizează ca puncte de lucru ale societății”, se arată în hotărâre.
Din răspunsul C.J. Timiș reiese că în 2003, prin Hotărârea nr. 52, s-a aprobat majorarea de capital prin care Vila Ceaușescu și anexele au devenit proprietatea privată a firmei Inter Center Service, devenită Societate pe acțiuni.
Firma trebuia să investească pentru realizarea unui hotel de 4 sau 5 stele în termen de câțiva ani. Pe panou, lucrările, încredințate tot unei firme a lui Ovidiu Tender, ar fi trebuit să înceapă în 2007. Termenul inițial de finalizare era 2009.
Consiliul Județean Timiș și praful de pe tobă
Prin decizia 52/2003, Consiliul Județean Timiș, condus pe atunci de Ilie Sârbu, președinte, membru marcant PSD, azi vicepreședinte al Curții de Conturi, s-a aprobat și concesiunea terenului de 11.000 mp pentru 49 de ani către Inter Center Service S.A. A fost semnat Contractul de concesiune nr.2314/2004.
Redevența încasată de C.J. Timiș, fără nicio majorare timp de optsprezece ani, este de 3780,65 lei pe lună.
Conform clauzelor contractuale, concesionarul este obligat să folosească bunurile cu respectarea destinației „teren incintă amplasament Hotel Internațional și popicărie” și să exploateze în mod direct bunurile ce fac obiectul concesiunii.
Contractul impune autorității județene „să nu tulbure unilateral” concesionarul și să nu modifice unilateral contractul.
Consiliul Județean a cedat cu ușurință un bun de patrimoniu pentru beneficii minore. Profitul politic trebuie luat în calcul, firmele lui Ovidiu Tender fiind cunoscute pentru contribuții la partide.
Legătura între hotel și pușcărie
Sorin Ciucă, președintele Consiliului de Administrație a Inter Center Service S.A, parte a Grupului Tender S.A., a explicat pentru Europa Liberă că au existat mai multe impedimente pentru realizarea hotelului.
Inițial s-a dorit o extindere, dar în 2010 au avut loc discuții avansate cu lanțul hotelier Hilton pentru construirea unui hotel de 5 stele, cu 170 de camere. A existat și un acord de principiu al C.J. Timiș, precum și proceduri pentru PUZ, însă în 2011 Hilton a retras oferta.
În 2014, firma a luat decizia să refuncționalizeze hotelul existent, cu o supraetajare și un număr de 37 de camere.
„Între 2015 și 2019 am suspendat proiectul din cauza sentinței penale a domnului Tender. Au fost puse sechestre și nu ne-am mai putut mișca”, a afirmat Sorin Ciucă.
Ovidiu Tender a fost condamnat în 2015 la 12 ani și 7 luni închisoare în dosarul RAFO-CAROM pentru înșelăciune, constituire de grup infracțional organizat și spălare de bani.
A fost eliberat din penitenciarul Târgu-Jiu după patru ani, în 2019.
Sorin Ciucă susține că se fac demersuri pentru obținerea autorizațiilor în vederea continuării proiectului unui hotel de 5 stele cu două etaje. Un impediment ar fi o porțiune de 500 mp. din terenul concesionat de C.J. Timiș, aflat în litigiu cu foști proprietari.
Situația financiară a Inter Center Service nu este deloc strălucită, conform datelor fiscale, deci perspectiva construirii hotelului devine îndepărtată.
O amintire
În ianuarie 1990, Vila Ceaușescu de la Timișoara se afla în paza armatei. Câțiva curioși și jurnaliști au primit permisiunea să intre și să facă un tur prin apartamentul prezidențial. Am fost printre ei.
Luxul nu era orbitor: mobilă modernistă, lăcuită, cu decorațiuni folclorice, covoare de Cisnădie. Ce m-a frapat au fost amprentele de pe mobila plină de praf. În mod evident, lipseau obiecte care lăsaseră pe suprafețele prăfuite o urmă. Puteam deduce că fuseseră luate vaze, bibelouri, televizoare, probabil și alte aparate electrice.
L-am întrebat pe gen. Gheorghe Popescu, aflat la comanda Garnizoanei Timișoara din 28 decembrie 1989, cine a intrat în vila ferecată. Mi-a spus cu mândrie că armata a fost promptă, a luat în pază clădirea încă din decembrie 1989 și nu lăsat să fie vandalizată.
Cabanele de vânătoare au o soartă mai bună
Ceaușescu nu vizita prea des Banatul, dar existau puse la păstrare pentru el și suita sa mai multe case de vânătoare, la Pișchia și la Chevereș.
Acestea au intrat după 1989 în patrimoniul Regiei Autonome Romsilva și sunt folosite pentru agrement. Compania, care are peste 200 de cabane de vânătoare în administrare, a adus unele îmbunătățiri și le oferă spre închiriere turiștilor și vânătorilor.
În perioada cât a fost ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu a scos la vânzare cabane și fonduri de vânătoare ca Micești (Argeș), Vulpășești (Neamț) ajunse la clienți politici.
Fondul de vânătoare de la Pișchia se întinde pe o suprafață de peste 9.000 ha și este cunoscut pentru fazani. Ceaușescu nu participa la vânătoarea de fazani, ci prefera mistreții de la Șarlota.
„La Pișchia se lua masa, practic Ceaușescu nu s-a cazat niciodată aici”, ne-a lămurit Valer Bercea, purtătorul de cuvânt al Romsilva Timișoara. Casa de vânătoare datează din perioada interbelică și e locul unde s-ar fi produs în secret „împăcarea” dintre Tito și Gheorghiu-Dej, suspendându-se astfel ostilitățile dintre Iugoslavia și România din perioada anilor '50.
Cabana are azi 10 camere duble cu baie proprie și este foarte solicitată în perioada de vânătoare.
La Chevereș s-a construit o cabană rezervată nomenclaturii de partid în 1978, cu 7 camere.
Pe domeniile de vânătoare din apropierea Timișoarei, unde în alte timpuri vânau regii României, au fost invitați de Ceaușescu șefi de state comuniste ca Jivkov, Honneker și Hrusciov.
Consiliul Județean Arad a cedat în natură Palatul Neuman
Reședința de protocol de la Arad a cuplului Ceaușescu a fost pentru mulți ani casa baronului Francisc Neuman, o clădire în stil neoclasic, cu decorațiuni bogate la parter, construită în 1926.
S-a păstrat în mare parte și mobilierul original bine întreținut tocmai fiindcă palatul avea destinația de reședință temporară pentru dictator. Clădirea amplă, pe o suprafață construită de peste 3000 mp, impresionează azi după lucrări minuțioase de restaurare.
În 2005 Consiliul Județean Arad, în proprietatea căruia se afla, a restituit casa în natură urmașilor familiei Neuman, Neuman Andrew Alfred de Végvár și Mariei Louise de Végvár, cetățeni americani. Administrația județeană a recuperat însă 3 miliarde de lei vechi pentru îmbunătățirile aduse de-a lungul timpului.
Familia de industriași Neuman a contribuit la dezvoltarea Aradului și a adus faimă orașului prin distileria și afacerile sale de succes. Naționalizarea din 1948 l-a lăsat pe baronul Neumann fără proprietăți și fără avere. A emigrat în Elveția și ulterior în SUA.
Palatul Neuman a fost scos la vânzare de moștenitori și a fost cumpărat cu 1,4 milioane euro de Petru Bendea, om de afaceri din domeniul comerțului cu materiale de construcții. Prețul de pornire stabilit de casa de licitații a fost de 2,7 milioane euro.
Actualul proprietar a investit pentru transformarea Palatului Neuman într-un hotel de lux cu 27 de camere și apartamente, SPA și restaurant.
