Un număr de 1.848 de sesizări legate de „infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății” au fost înregistrate în școlile și liceele din țară în anul școlar trecut, 2021-2022, conform datelor transmise săptămâna aceasta Europei Libere de către Poliția Română.
Cele mai multe au fost agresiuni încadrate, procedural, la „loviri și alte violențe”, peste 160 au fost acte de vătămare corporală, dar s-au înregistrat și 9 sesizări de rele tratamente aplicate minorului.
Numărul total al sesizărilor - care a dus la deschiderea tot atâtor dosare penale - este de aproximativ 3 ori mai mare decât cel din anul școlar 2020-2021.
Aproape 3.000 de informări cu privire la agresori și victime au fost trimise de polițiști părinților, școlilor și inspectoratelor școlare, dar și Direcțiilor de Asistență Socială.
Creșterea mare de la un an la altul a sesizărilor de agresiune în rândul elevilor nu ar însemna o evoluție atât de accentuată a violenței în școli, ci este în primul rând rezultatul reluării, într-o pondere mai mare, a orelor în format fizic, spun polițiștii.
„În anul 2020-2021 orele de curs s-au desfășurat, în mare parte, în mediul on-line, fără prezență fizică la unitățile de învățământ, astfel că datele au evidențiat un număr de infracțiuni semnificativ mai mic față de perioada similară a anului școlar 2021- 2022, când modalitatea de participare la orele de curs s-a realizat în sistem hibrid”, a transmis Europei Libere Biroul de Informare al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR).
Pe de altă parte, mediul virtual nu scutește însă copiii și tinerii de acte agresive, întrucât bullying-ul ia adesea forma cyberbulling-ului, au atras atenția în repetate rânduri specialiști în educație. Faptul că astfel de raportări lipsesc denotă și că autoritățile nu au încă instrumentele sau pârghiile legale de a le depista, spuneau aceștia.
Cazuri recente de violență
Totuși, lipsa sau limitarea interacțiunii directe, constante, ca urmare a restricțiilor pandemiei, a creat un cadru propice pentru violență, afirmă polițiștii.
„Desfășurarea orelor de curs în mediul on-line pe o perioadă îndelungată și lipsa interacțiunii atât cu colegii, cât și cu cadrele didactice, pot constitui baza dezvoltării anumitor comportamente dezadaptative cu manifestare la clasă (acte de violență fizică sau verbală), respectiv a deteriorării abilităților de comunicare și relaționare”.
„În context pandemic, al vârstei adolescenței, al evoluției sociale, faptele de violență din unitățile de învățământ au crescut foarte, foarte mult și putem spune că creșterile sunt de la an la an tot mai mari”, declara recent șefa Biroului de Siguranță Școlară din cadrul Poliției Bacău, Măriuca Amariei.
Afirmația venea după ce un elev din Bacău a fost reținut pentru 24 de ore, după ce a fost filmat, la finalul lunii ianuarie, în timp ce a umilit și agresat doi colegi, cu nevoi educaționale speciale.
Este doar unul din cazurile care au stârnit indignare în spațiul public în acest an, după cele din Botoșani - când un elev a tăbărât cu pumnii asupra altui tânăr, imediat după ieșirea de la ore - sau din Mioveni, unde mai mulți elevi au fost părtași la o încăierare generală pe holurile unei școli.
Psihopedagogul Mariana Moraru, de la Salvați Copiii Români și psihologul Gabriela Domnița, cu experiență în lucrul cu copiii și tinerii, spun că înlocuirea interacțiunii directe cu activități în mediul virtual i-a dezvățat într-adevăr pe unii de aceștia de reacții adecvate în relație cu ceilalți.
Asta s-a suprapus peste expunerea la incertitudinea și neliniștea aduse de pandemie, iar rezultatul poate fi în unele cazuri un comportament agresiv.
Pe de altă parte, numărul tot mai mare al cazurilor de violență fizică și bullying raportate și mediatizate de la un la altul- fie și inferioare realității - arată și că societatea a devenit mai reactivă la aceste probleme.
Chiar dacă școlile sau părinții nu au încă și soluțiile.
Un pas util poate fi ascultarea nevoilor copiilor, fie acasă, fie în școală. Peste 15.000 de chestionare aplicate de Salvați Copiii în zeci de școli, din București, dar nu numai, arată că elevii nu se simt ascultați în unitățile școlare, lucru admis chiar și de către cadrele didactice.
Noul președinte al Consiliului Național al Elevilor, Miruna Croitoru, sublinia la recent pentru Europa Liberă că mai degrabă decât de a-i supraveghea în permanență pe elevi sau de a le aplica sancțiuni, ar fi de dorit ca profesorii mai întâi să asculte și să observe cum se derulează interacțiunile dintre ei.
Asta pentru a preîntâmpina bullying-ul și violența. Unele cadre didactice acționează însă la rândul lor agresiv față de elevi, atrăgea ea atenția.
Trecerea de la virtual la real naște frustrăti
Pe de o parte, reacțiile agresive, violente, țin adesea de instincte primare, de supraviețuire, care activează teama de nou și vin ca o reacție în fața necunoscutului, spune psihopedagogul Mariana Moraru, de la organizația Salvați Copiii România.
În cazul elevilor, „e clar că perioada în care copiii au stat izolați a lăsat urmări”.
„În conversațiile noastre cu profesorii reiese că odată întorși la școală, copiii pare că sunt mai agitați decât de obicei, parcă nu mai au atât de multă răbdare și e firesc, pentru că expunerea repetată la conținut audio-video, petrecerea timpului în fața unui ecran practic către asta conduce”, spune Mariana Moraru.
Efectele post-pandemice în cazul tinerilor pot fi cu atât mai acute, cu cât pandemia a avut un impact evident asupra sănătății mintale a populației în general, generând uneori chiar depresie sau anxietate, după cum arată diverși specialiști, spune psihologul Gabriela Domnița.
„Depresia și anxietatea se pot manifesta și prin furie, iritabilitate și impulsivitate, iar atunci când oamenii se simt constrânși sau neajutorați, pot reacționa prin a-și revărsa nemulțumirea sau furia asupra celor din jur, iar aceste manifestări poate să le redea într-o oarecare măsură sentimentul de control sau de putere”.
Copiii și adolescenții sunt în plin proces de dezvoltare a abilităților sociale, iar mutarea școlii în online, intermediată de tehnologie, a perturbat procesul. Nu a venit decât să dubleze utilizarea tehnologiei în mod uzual de către aceștia.
„Creșterea explozivă a nivelului de utilizare a tehnologiei a avut un impact asupra dezvoltării abilităților sociale – cooperarea și fluența relațiilor sociale necesită atenție globală, capacitate de inhibiție și reflectare, in opoziție cu multitudinea de stimuli distractori și viteza de reacție cultivate online”, spune psihologul.
„Pe ecran obții totul imediat, la un click distanță se află orice informație, orice reacție; în viața reală nu e suficient să aștepți o secundă, e mult mai complicat și atunci evident că apar tot felul de nemulțumiri și frustrări în comportamentul copiilor”, subliniază la rându-i Mariana Moraru de la Salvați Copiii.
Poate fi un prim pas spre acte agresive.
Parte activă a proiectelor derulate de organizație în peste 100 de unități de învățământ, pentru îmbunătățirea climatului școlar, adaugă că în cazul copiilor de vârste mai mici există chiar un risc suplimentare, de a confunda ce înseamnă spațiul fictiv cu mediul real.
„Observăm că uneori când copiii sunt expuși în mod repetat conținutului audio - video violent încearcă să transpună și în comportamentul lor anumite scheme, mișcări, fără să realizeze că în viața reală lucrurile funcționează diferit”.
„Copiii au avut de recuperat lunile de izolare socială, însă este greu de apreciat în ce măsură aceste efecte post-pandemice persistă”, apreciază Gabriela Domnița.
Comportamentele elevilor, educate acasă, exersate la școală
Întrucât au fost supuși unui continuu proces de adaptare și readaptare începând cu 2020, iar acumularea abilităților sociale le-a fost perturbată, copiii și tinerii au nevoie de un plus de înțelegere și deschidere din partea adulților, consideră Mariana Moraru.
„Abilitățile lor sociale se modelează în mare măsură în familie, dar se exersează și se rafinează în mediul școlar, în interacțiunile zilnice cu colegii”, subliniază și psihologul Gabriela Domnița.
Pentru a preîntâmpina comportamentele violente, adulții ar trebui ei înșiși consiliați, „pentru a gestiona modificările comportamentelor elevilor care s-au întors în școli”, crede Mariana Moraru.
„Cadrele didactice nu au beneficiat de niciun fel de suport, de formare, de mentorat, care să le ajute să înțeleagă că anumite reacții ale elevilor sunt firești și nu țin de calitatea actului didactic, ci de o situație care s-a schimbat și trebuie să ne schimbăm și noi metodele, dacă vrem să facem educație cu sens, cu rezultate”.
Pe de altă parte, este greșit ca „doar școlile” să fie blamate pentru actele de violență din rândul elevilor.
„Școala este un microsistem social. În școală nu facem decât să vedem ce se întâmplă pe scară socială largă”, spune reprezentantul Salvați Copiii.
În primul rând, „ceea ce accentuează actele de agresivitate ale copiilor din școli sunt comportamentele pe care le vedem în spațiul public, la locurile de joacă, pe care le vedem în societatea în care trăim”.
„Mergem apoi în familie și vedem că nu stăm prea bine, când vine vorba de violența domestică, violența asupra femeii... Dacă un copil vede asta acasă, e clar că va fi afectat, sunt șanse mult mai mari, fie să fie victimă la rândul lui, fie poate să devină agresor, tocmai din teama aceasta să nu devină el victimă”.
Asta nu înseamnă că școlile nu păstrează un rol important, în condițiile în care „până la urmă, profesorii sunt primii care văd interacțiunile dintre copii la școală și sunt primii care pot interveni, să cheme părinții la școală și să găsească împreună soluțiile potrivite”.
În realitate, sunt foarte multe situații particulare, familii cu caracteristici diferite, iar pentru intervenții cu rezultate bune este nevoie de flexibilitate.
„Părinții și educatorii încearcă să îi ghideze spre relații de cooperare cu ceilalți, dar ele pot, în acest proces de învățare, să 'derapeze' și spre relații de putere sau dominare, cele care pot, prin repetare sau gravitate, să devină acte de bullying”, atrage atenția și psihologul Gabriela Domnița.
Legătură directă între bullying și violență. „Sunt mai multe cazuri și pentru că am devenit mai reactivi!”
Între comportamentele de tip bullying și violență există o legătură directă, afirmă chiar reprezentanții Poliției Române, în răspunsul transmis Europei Libere.
„În timp ce agresiunea fizică se referă la loviri sau orice alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice, care definesc fenomenul violenței școlare de tip fizic, fenomenul de tip bullying se referă la rănirea repetată și intenționată a unei persoane sau a unui grup, de către o altă persoană sau un grup, relație caracterizată printr-un dezechilibru de putere”.
Una din formele de manifestare a bullying-ului - definit în primul rând ca o violență psihologică - e chiar bullying-ul fizic, manifestat prin agresiune fizică, precum lovire, îmbrâncire „și alte comportamente care afectează integritatea fizică a persoanei în cauză, care se repetă în timp”.
Agresiunea fizică și bullying-ul pot avea efecte din cele mai nefaste pentru psihicul copiilor și tinerilor, întrucât „pot fi cauze sau factori favorizanți în apariția unor tulburări psihice precum depresie, anxietate sau suicid”, mai spun polițiștii.
Agresivitatea în rândul elevilor nu este ignorată, asigură reprezentanții Poliției Române. În anul școlar 2021-2022 de pildă, structurile din cadrul Serviciilor Siguranță Școlară au derulat aproape 1.400 de acțiuni de prevenire a violenței în școli, a fenomenului de bullying/ cyberbullying, dar și a consumului și traficului ilicit de droguri și substanțe interzise și a traficului de persoane.
Cu toate acestea, agresivitatea în școli pare să fie pe un trend crescător, decât pe unul descendent.
Cazurile de violență efectivă mediatizate în spațiul public doar de la începutul anului lasă să se întrevadă acest lucru.
Și sunt doar „vârful iceberg-ului”, după cum sublinia recent pentru Europa Liberă directorul de programe al Salvați Copiii, George Roman, afirmație susținută și de reprezentanți ai asociațiilor de părinți, sau ai elevilor.
Violența fizică are cel mai adesea drept „anticameră” bullying-ul, mai menționa el. În anul școlar 2021-2022 au fost sesizate cu o treime mai multe cazuri de bullying în școli - peste 10.000 - decât în anul școlar precedent, potrivit datelor colectate de organizație.
Agresivitatea este prezentă în rândul elevilor, dar pe de altă cifrele legate de bullying și prezentarea publică a unor cazuri de violență arată și că societatea a devenit mai preocupată de aceste teme, spune psihologul Gabriela Domnița.
„Subiectul bulyingului sau al 'violenței psihologice' este unul tot mai prezent în discursul din spațiul public în ultimii ani, a crescut gradul de conștientizare a existenței acestui fenomen. Pe lângă posibilele efecte ale pandemiei, creșterea numărului de cazuri raportate se poate datora și creșterii reactivității noastre, ca societate, față de acest fenomen”.
Opinia îi este împărtășită de Mariana Moraru, de la Salvați Copiii.
„Suntem conștienți că există și avem mai mult curaj să spunem și ăsta este un lucru foarte bun”.
E însă doar primul pas pentru a limita actele de violență, subliniază Gabriela Domnița.
„Rămâne să găsim și căile potrivite de acțiune pentru a ține sub control acest fenomen complex, care poate afecta pe oricine, atât adulți, cât și copii, persoane vulnerabile sau mai puțin vulnerabile”, conchide ea.
