24 august 1985
Editorial săptămînal de Vlad Georgescu.
Introducerea stării de necesitate, precum și militarizarea unei importante ramuri economice ridică, fără îndoială mai multe întrebări. Se cuvine, în primul rînd, să-l întrebăm pe dl. Ceaușescu, care nu scapă nici un prilej de a vorbi despre anii lumină ai guvernării sale, despre succese fără seamăn, de ce a fost nevoie să se introducă starea de necesitate și să se militarizeze economia.
De obicei, atunci cînd lucrurile merg bine, militarii stau în cazărmi, își văd de treburile lor, nu devin comandanți pe lîngă responsabilii civili ai economiei. Intrarea în arenă a armatei indică, în primul rînd eșecul de mari proporții al regimului cultului personalității, al regimului bazat pe dictatura unei familii, al regimului incompetenție și fanfaronadei, a unui regim care de cîțiva ani încoace nu se menține decît prin teroare și represiune fățișă.
Nu este pentru nimeni un secret că dl. președinte trăiește într-o fantezie, a oglinzilor răsturnate, în care realitatea nu se potrivește de loc cu vorbele. [...] Dl. președinte a întors țara la lampa cu petrol și la căruță. Dl. președinte a întors țara înapoi în pre-civilizație.
În republicile bananiere, atunci cînd lucrurile nu merg bine, armata preia puterea. In regimurile comuniste acest lucru nu s-a întîmplat pînă acum decît odată, în Polonia, fără ca măsura să contribuie substanțial la îndreptarea situației. Acum a venit și rîndul României să recurgă la armată. [...]
Militarizarea economiei este o palmă, în primul rînd, pentru partid, pentru organizațiile sale de toate nivelurile. Este de asemenea o palmă, o lovitură, pentru Securitate, care, după cum bine se știe, avea pînă acuma putere de decizie în aproape toate domeniile. [...]
Cine este această armată, chemată acum, în ceasul al 11-lea, să salveze situația. Este Ilie Ceaușescu? In acest caz, ea nu va juca decît rolul de vătaf și se va compromite, așa cum s-a compromis și partidul înaintea ei. Armata nu are cum să scoată castanele din foc pentru dl. Ceaușescu, fără să-și ardă degetele.
Dacă armata reprezintă însă unele forțe mai conștiente și raționale, dacă puterea ei nu se va mărgini doar la aduce cu biciul la muncă pe muncitori, ci se va extinde și la probleme de macro politică, atunci, rolul ei ar putea fi pozitiv. [...]
In vremuri normale armata nu ar avea ce să caute în politică, nici în economie. Dar nu mai trăim de mult vremuri normale. De aceea, dacă armata țării va știi să-și ia rolul în serios și să depășească misiunea de jandarmerie, la care vrea să o limiteze partidul, apariția ei pe scena politică ar putea fi salutată, mai ales dacă va știi să facă curățenie. Acțiunea de salvare națională ar trebui, firește, să înceapă cu fruntea bucatelor.
(O arhivă sonoră din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).
Facebook Forum