Dacă alegerile din 12 decembrie vor da o majoritate favorabilă Partidului Conservator e de prevăzut finalizarea și aprobarea unui Acord clar între Marea Britanie și UE - sau așa susține Primul Ministru Boris Johnson, liderul Conservator propulsat la putere de eșecul fostului Prim Ministru Theresa May în negocierile cu UE.
Însă nu toți Conservatorii sînt convinși de această promisiune. La dreapta Partidului Conservator presează Brexit Party, partidul cu care Nigel Farage a obținut un succes fulminant, acum cîteva luni, la alegerile pentru Parlamentul European. Farage e adeptul Brexitului pur, adică al dezlipirii complete a Marii Britanii de UE.
Conservatorii ar putea obține majoritatea pe care o doresc și ar putea guverna fără să își schimbe poziția. Asta ar însemna aprobarea Acordului cu UE și ar calma tensiunile din societate, fără să le elimine cu totul
Farage, dar și analiști economici și juridici de afiliere conservatoare susțin că Acordul cu UE promovat de Boris Johnson e un Brexit fals care promite ce nu livrează. Farage a încercat că împingă Partidul Conservator spre o poziție radicală în raport cu UE și a amenințat, la limita șantajului, să trimită candidați peste tot acolo unde Conservatorii ar putea cîștiga la limită, spre a le provoca eșecul. Între timp, Farage a renunțat și a trimis candidați numai acolo unde ei ar putea slăbi puterea adversarilor Partidului Conservator. Dacă schema reușește, Conservatorii ar putea obține majoritatea pe care o doresc și ar putea guverna fără să își schimbe poziția. Asta ar însemna aprobarea Acordului cu UE și ar calma tensiunile din societate, fără să le elimine cu totul. Important e că, măcar formal, principiile de bază ale democrației vor fi salvate. Voința majoritară a alegătorilor ce au decis, în 2016, despărțirea de UE va fi respectată, după o amînare nedemnă, dar încheiată.
Societatea britanică a devenit un grup volatil, așa cum nu a mai fost vreodată. Pasiunile intense și schimbările în structura populației promit noutăți dramatice.
Cealaltă posibilitate e victoria partidelor care resping pe față sau implicit Brexitul. Varianta pare mai puțin probabilă. În fond, majoritatea alegătorilor britanici a respins, acum 3 ani, Brexitul și e greu de crezut că proporțiile s-au schimbat. Sondajele spun că Partidul Conservator conduce cu un avans solid, dar sondajele au fost infirmate, în mod repetat, la ultimele alegeri din Marea Britanie. În plus, societatea britanică a devenit un grup volatil, așa cum nu a mai fost vreodată. Pasiunile intense și schimbările în structura populației promit noutăți dramatice. O parte însemnată a tinerilor a adoptat o poziție militant-pro-UE și a făcut joncțiunea cu partea înstărită a așa-numitei clase de mijloc, dominată de valori globale și supra-naționale ca ecologia și justiția socială. Această masă ar putea apărea în număr mare la vot schimbînd raporturile electorale. Dacă va fi așa, cîștigătorii vor fi Partidul Laburist și Partidul Democrat Liberal.
Laburiștii susțin că sînt un partid pro-UE, dar au o problemă enormă pe care nu reușesc să o ascundă: dezlipirea lor de lumea de jos a muncitorilor nu a fost urmată de toți liderii și, în consecință, partiul e complet scindat între direcția pro- și direcția anti-UE.
Laburiștii sînt fostul partid tradițional al stîngii și noul partid al stîngii radicale, alipit azi socialismului ecologic și justițiar, la modă în lumea bună a Occidentului. Laburiștii susțin că sînt un partid pro-UE, dar au o problemă enormă pe care nu reușesc să o ascundă: dezlipirea lor de lumea de jos a muncitorilor nu a fost urmată de toți liderii și, în consecință, partiul e complet scindat între direcția pro- și direcția anti-UE. Liberal Democrații sînt un partid mic, dar în creștere, generat de elita profesională a marilor orașe pentru care democrația nu mai are definiție populară, ci e o chestiune de opțiuni superioare impuse de sus în jos. Democrat Liberalii susțin deschis anularea Brexitului și au compus o argumentație sofistică vastă pentru a explica de ce a anula votul exprimat în 2016 de 17,4 milioane de cetățeni britanici e o formă de democrație înaltă.
Victoria unei alianțe Laburist-Liberal Democrate ar provoca fără îndoială menținerea Marii Britanii în UE. Această variantă nu ar pune capăt ci, dimpotrivă, ar înteți tenisunile interne în societate. O mare parte a cetățenilor britanici ar rămîne cu impresia, greu de respins, că au fost deposedați de drepturi și că nu mai au putere de vot. În ciuda complicațiilor pe care le prespune o asemenea situație, scenariul nu e imposibil. Mai bine zis, nu e probabil pentru alegerile din 12 decembrie dar pare tot mai posibil în viitorul imediat. Asta, pentru că politica și societatea se schimbă accelerat, într-un proces din care fac parte și alegerile care vin. E vorba de o deplasare a limbajului și obiectivelor politice spre teme globale ca migrația, clima și drepturile tot mai numeroae ale minorităților tot mai numeroase. Aceste schimbări de valori și imagine sînt mediul natural în care au fost educate generațiile noi în marile orașe britanice și în școlile convertite fără ezitare la noua scară de valori.
S-ar putea ca zvîcnirea conservatoare așteptată pe 12 decembrie să fie la ultima ei apariție. Timpul lucrează împotriva ei.
În ciuda observatorilor grăbiți, Anglia rămîne conservatoare, mai ales prin lumea ignorată a provinciei. Dar Anglia e parte a unei Mari Britanii care nu mai urmează acest tipar. Noua politică, ilustrată de radicalizarea stîngii, lucrează cu valorile globalismului etic, în care criteriile și problemele naționale pierd teren sau sînt excluse pe motiv de înapoiere. Din acest punct de vedere, alegerile din 12 decembrie nu sînt decît o etapă. Ele ar putea aduce o replică, pe baza unui conservatorism încă viu în Marea Britanie. E scenariul cel mai plauzibil. Deși s-ar putea ca zvîcnirea conservatoare așteptată pe 12 decembrie să fie la ultima ei apariție. Timpul lucrează împotriva ei. Cu alte cuvinte, alegerile din 12 decembrie vor continua și după 12 decembrie.
Textele din rubrica Agora reprezintă opinii personale ale autorilor