Rezultatele slabe obținute de România la cel mai recent test PISA, raportarea internațională care măsoară analfabetismul funcțional în rândul tinerilor de 15 ani, reflectă doar o parte a problemelor cu care se confruntă sistemul educațional românesc, care ar avea nevoie de un sistem de malpraxis, cred specialiștii în educație.
De regulă, „vina” pentru rezultatele slabe o portă mai mereu părinții sau copiii fiindcă, mai mult sau mai puțin de la sine, se presupune că școala și-a făcut datoria. „Realitatea spune că, în foarte multe cazuri, școala este o pseudo-școală și este mai degrabă un loc de depozitat copiii decât un loc unde să învețe să devină cetățeni, să își dezvolte capacitățile academice, intelectuale și așa mai departe”, atrage atenția sociologul Gelu Duminică.
Pornind de la aceste premise, el împreună cu alți experți în educație, propun extinderea conceptului de malpraxis și în sistemul educațional, tocmai pentru a realiza o responsabilizare a tuturor celor implicați – părinți, elevi, profesori și decidenți politici.
„Cumva noi vrem prin aceasta inițiativă să atragem atenția asupra zonei de calitate pentru că multe dintre măsurile care se iau în zona de educație vizează lucrurile vizibile cu ochiul liber, adică investiția în lucruri materiale, care contează, desigur, dar sunt mai degrabă măsuri sociale care sprijină actul educațional. Sunt puține măsuri care vizează actul educațional în sine și care vizează calitatea educației”, explică și Luminița Costache, specialistă în educație și una dintre susținătoarele introducerii malpraxisului în educație.
Sociologul Gelu Duminică punctează faptul că dintre actorii sistemului educațional, singurul „specialist” este profesorul. „Dacă facem paralela cu sistemul medical, cel mai bun tratament este prevenția – însă odată ce ajung la doctor, mă aștept ca doctorul respectiv să trateze boala și să îmi ofere serviciile cele mai bune. Părinții, să zicem că nu își fac treaba, nici elevii. Eu mă aștept ca profesorul să ofere serviciile de calitate la standardele pe care trebuie să le ofere și apoi să facă o evaluare corectă”, subliniază el, opinând că, în cazul în care un elev ajunge până în clasa a opta cu note bune, dar nu reușește să înțeleagă un enunț sau, mai rău, nu știe să scrie sau să socotească, toți ochii ar trebui să se îndrepte către profesorii care l-au evaluat eronat.
Experții subliniază 3 situații de malpraxis educațional cel mai des întâlnite :
- Copii care termină ciclul primar, gimnaziul, liceul sau pot să fie chiar studenți și nu știu să scrie corect, iar abilitățile lor de citire și înțelegere sunt reduse. Dacă, de pildă, un elev de clasa a opta se află în această situație, iar el nu a fost niciodată corigent sau repetent. Prin promovare, înseamnă că sistemul l-a evaluat greșit din momentul în care la prima evaluare importantă elevul nu a obținut notă de trecere.
- Alți elevi care termină clasele a V-a, a VI-a, a VII-a și care nu au competențe de niciun fel, nu neapărat la examenul național, ci prin faptul că ajung la acest nivel fără să aibă compețentele minimale.
- Un profesor care nu are un comportament adecvat la ore, întârzie, nu consemnează absențele sau face altceva în timpul orelor de curs, sau discriminează anumiți copii, în așa fel încât elevul respectiv nu mai poate să ajungă la potențialul maxim pe are îl are. De asemenea, cazul în care profesorul cunoaște situațiile în care se află unii copii, inclusiv legate de familie, și nu au informat autoritățile competente.
„Reglementarea malpraxisului poate aduce cu sine răspunderea civilă. Cineva trebuie să plătească pentru faptul ca se consideră că un copil are competențe de clasa a opta și acel copil nu știe să scrie și să citească. El nu poate să se ducă să își facă o calificare ca lumea, nu poate să dea un examen, nu poate să își găsească un loc de muncă mai bine plătit, nu poate să își scoată familia din sărăcie. Cine plătește pentru acest lucru? În momentul de față, nimeni”, mai punctează Gelu Duminică.
Klaus Iohannis, despre rezultatele la testul PISA: Ar trebui să ne îngrijoreze
Președintele Klaus Iohannis a declarat că rezultatele testelor PISA trebuie să îngrijoreze, mai ales că este în joc viitorul țării.
„Este un lucru extrem de important să discutăm de educaţie, probabil şi în lumina celui mai recent studiu PISA, în care România a dovedit că nu a făcut progrese, dimpotrivă, s-au înregistrat în anumite domenii regrese”, a subliniat șeful statului, punctând că, încă de la începutul primului său mandat, a arătat că educaţia din România are nevoie de o reformă profundă, de aşezare.
El o contrazice astfel pe ministra Educației, Monica Anisie, care a spus, la aflarea rezultatelor testelor PISA, cele mai slabe pe care le-a avut România în ultimii nouă ani, că nu sunt motiv de îngrijorare.
„Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internaţională. Accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă”, a spus șefa Educației.
La cea mai recentă testare PISA, arătă că 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcționali, adică pot să citească, dar nu au capacitatea de a înțelege instrucțiuni sau texte simple. Rezultate mai bune nu au fost înregistrate nici la matematică, nici la științe, iar la nivel general România s-a clasat pe locul 47 din 79 de țări participante. Practic, un analfabet funcțional este o persoană care, de pildă, nu știe să completeze o cerere sau un formular, să înțeleagă un contract sau să citească o factură.
Pe de altă parte, tot experții în educație recunosc că profesorul și școala pot fi arătați cu degetul în momentul în care, cel puțin alte două condiții sunt îndeplinite: elevul participă la toate activitățile de învățare, nu lipsește de la școală, își face temele și se prezintă la evaluări, iar școala are toate auxiliarele curriculare, echipamentele și materialele necesare unei bune desfășurări a orelor.
Altfel, și profesorii ar trebui sprijiniți și, la rândul lor, ar trebui evaluați în funcție de progresul pe care îl fac cu fiecare copil. „De cele mai multe ori, profesorul este evaluat după numărul de olimpici pe care îi are. Dar mult mai mult muncește un profesor care reusește să ducă un copil de la nota 3 la nota 6 decât un profesor care primește în clasă un copil care e deja de nota 9 și îl duce la 9,50”, mai punctează Luminița Costache.
Ca de fiecare dată când este vorba de educație, efectele unor schimbări nu se văd peste noapte, ci sunt „cu bătaie lungă”, după cum atrag atenția specialiștii. Dar, privind în ansamblu, lipsa educației poate fi asociată pe termen scurt cu imposibilitatea continuării educației care duce, mai departe, la excluziune, discriminare sau dificultatea în găsirea unui loc de muncă și, posibil, la sărăcie, boală sau delincvență.