Săptămâna viitoare, în zilele de 3 și 4 decembrie, șefii de stat și de guvern din NATO se vor întâlni la Londra, la summit-ul aniversar al Alianței, care a sărbătorit în aprilie 70 de ani de la înființare. În același timp, liderii NATO vor discuta în Marea Britanie despre prioritățile Alianței, despre vulnerabilităție și amenințările la adresa statelor membre. În România nu a existat o dezbatere despre obiectivele Bucureștiului în acest sens. Fostul consilier prezidențial, Iulian Fota (2009-2014), crede că România ar trebui să aibă o strategie clară în interiorul NATO, astfel încât regiunea Mării Negre să primească o atenție egală cu zona Mării Baltice.
Europa Liberă: Cu ce ar trebui să meargă România la summit-ul NATO de la Londra? Care ar trebui să fie obiectivele?
Iulian Fota: „În primul rând, ar trebui să meargă cu un mesaj de încredere în Alianța Nord-Atlantică și să explice dezinvolt, competent și argumentat de ce NATO continuă să fie o alianță vitală pentru securitatea tuturor statelor membre - mai ales, pentru că noi suntem mari beneficiari ai eforturilor pe care Alianța le-a făcut în ultimii ani. Cum spune și Strategia Națională de Apărare a Țării: NATO a fost și încă mai este - aici ar trebui insistat - garantul principal al securității naționale a României. Prin extindere, prin lărgire, prin alte instrumente, NATO a conferit stabilitate şi securitate întregii zone central-europene și eu cred că e de datoria României să explice din nou lucrurile acestea și să dea acest mesaj acelor țări care, într-un fel justificat, se îndoiesc astăzi de modul în care NATO își îndeplinește propriile responsabilități și se raportează la problemele de securitate „din jurul spațiului euro-atlantic.
Deci, în primul rând, România trebuie să dea un mesaj de încredere şi de recunoaștere a importanței sau de reiterare a importanței Alianței Nord-Atlantice. În plan practic, România trebuie să-și continue politica de până acum: să explice în continuare importanța zonei Mării Negre; să continue să solicite echilibrul între cele două flancuri. Pentru că eu cred în continuare că eforturile concentrate pe flancul nordic -țările Baltice, Marea Baltică, Polonia - sunt ceva mai bine conturate, mai bine închegate decât eforturile Alianței Nord-Atlantice pentru zona de sud a acestui flanc estic”.
Europa Liberă: Altfel spus, România ar trebuie să ceară în această situație ca - așa cum spunea și generalul Frederick Hodges, fostul comandant al forțelor americane din Europa - ca NATO să acorde importanță egală zonei de securitate din jurul Mării Negre cu cea din regiunea Mării Baltice?
Iulian Fota: „Bineînțeles. Discuțiile din cadrul ultimelor două summit-uri au fost în sensul acesta. În continuare NATO folosește un limbaj diferențiat pentru cele două zone. În continuare NATO are seturi diferite de măsuri pentru cele două zone ce creează, după părerea mea, un dezechilibru”.
Europa Liberă: De ce există acest dezechilibru?
Iulian Fota: „Pentru că, pur şi simplu, imediat după anexarea Crimeii, țările Baltice și Polonia, beneficiind de lobby-ul foarte influent la Washington al statelor nord-europene au putut să-și impună punctul de vedere. Eu cred că polonezii și balticii au fost mult mai bine articulați, mult mai activi, mult mai insistenți în a explica pericolul pentru țările lor atât celor de la Washington, cât și în câteva capitale europene. Din aceste motive, dar și pentru că aici trebuie reglat un lucru: granița terestră cu Rusia. Atunci argumentele lor au avut și în sensul acesta mai multă greutate, așa că Alianţa Nord Atlantică s-a concentrat mai mult asupra lor, la fel cum, de altfel, a procedat și după războiul din Georgia, din 2008. Neavând graniță terestră comună cu Rusia, fiind ceva mai la distanță de Rusia, zona aceasta de Sud, ca și după războiul din Georgia, a fost considerată că va fi luată în calcul în etapa a doua, dar iată că această etapă a doua încă mai continuă, încă nu este finalizată”.
Europa Liberă: Dar acest dezechilibru ține cumva cont şi de faptul că România n-a fost suficient de asertivă, președintele României, în general, oficialii responsabili de acest subiect nu au fost suficient de vocali, de convingători, după 2014, când a fost anexată Crimeea?
Iulian Fota: „E absolut clar că acest conflict politic intern, care a început în România în 2012, și-a pus amprenta asupra forței și greutății cuvântului nostru în relațiile internaționale. Eu eram încă la Cotroceni când m-am lovit de „fractura” dintre cele două palate. Summit-ul NATO din 2014 a fost „scos la capăt” și România a ieșit cu ceva din summit-ul acela foarte greu, pentru că în interior deja nu mai exista comunicare, nu mai exista cooperare. Vorbesc de ultimii ani de mandat ai președintelui Traian Băsescu. Ministerele de Apărare și Externe nu mai trimiteau informații către Palatul Cotroceni și ca atare, lumea, birocrația nu voia să fie „prinsă” în acest conflict politic dintre palate. Deci, în baza acestei experiențe personale, presupun că şi în continuare s-a lucrat destul de dificil şi, de altfel, s-a și văzut în ultimii doi ani cât de mult ne-a costat în plan internațional tot acest conflict între Palatul Victoria şi Cotroceni. Și politica noastră externă și alte zone sau planuri -apropo, de mutarea ambasadei la Ierusalim - au fost negativ influențate. Și atunci, partea de nord a avut mult mai mult succes și s-a folosit mult mai bine de argumente decât partea de sud. Și a mai fost un aspect: nordicii, balticii și polonezii au acționat împreună. Pe când aici, în sud, România e singura care se străduiește şi se zbate. Am văzut în presă că premierul bulgar s-a dus la Washington pe aceeași teză de acum doi ani - că Marea Neagră va fi un lac al păcii, ca atare, a reiterat reținerea Bulgariei de a găzdui vreo bază NATO”.
Europa Liberă: Totuși, americanii i-au mulțumit Bulgariei pentru că oferă portul Varna, pentru ca de acolo NATO să coordoneze acțiunile maritime din Marea Neagră.
Iulian Fota: „Cred, mai curând, că ar fi vorba despre o relație bilaterală mai specială decât despre un format NATO.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, este România vulnerabilă în acest moment? Același general Hodges spunea că probabil, Marea Neagră va fi scena viitorului conflict, pentru că rușii pot perturba acolo navigația, pot crea probleme atât în România în perimetrul zonelor economice exclusive, cât și în cazul accesului la orașul-port Odesa.
Iulian Fota: „Generalul american, ca orice analist de securitate națională operează în scenarii și, evident, că scenariul care suscită cel mai mult interes și, de obicei, generează cele mai multe dezbateri, discuții este scenariul cel mai pesimist, scenariu negativ - și acesta este, evident, scenariul unei confruntări între Rusia şi Occident, fie Occidentul în ansamblu, fie prin atacarea unor entități occidentale. Pe de altă parte, să nu uităm că în acest moment între Rusia și mai multe state occidentale importante - și aici avem, în primul rând, Franța, dar și Statele Unite - are loc și un proces interesant de negocieri, discuții. Domnul Macron, cel puțin, a spus clar că își asumă „intensificarea” acestui dialog cu Moscova, pentru a căuta o soluție de „recuperare” a Rusiei. Deci cred că e bine s-avem scenariile negative în vedere, dar, pe de altă parte, să nu pierdem legătura cu realitățile diplomatice. Și realitățile diplomatice ne arată că, în acest moment, la nivelul Occidentului, mai curând avem o competiție pentru recuperarea Rusiei ca partener, decât pentru stigmatizarea rușilor și punerea lor la colț.
în acest moment, la nivelul Occidentului, mai curând avem o competiție pentru „recuperarea” Rusiei ca partener, decât pentru stigmatizarea rușilor și „punerea lor la colț”
.
Europa Liberă: Deci, așa ar trebui citită declarația președintelui francez privind faptul că NATO s-ar afla „în moarte cerebrală”, declarație contrazisă, altminteri, de șeful diplomației Germane?
Iulian Fota: Președintele Franței, Emmanuel Macron are, până la un punct, dreptate - Alianţa Nord-Atlantică trebuie să se raporteze la actualul context internațional. Când te uiți că state-membre importante întreprind acțiuni fără să aibă loc niciun fel de consultări cu ceilalți, evident, te întrebi în ce măsură Alianţa Nord-Atlantică este funcțională și te mai poți baza pe ea? Dar vede domnul Macron, vedem toți, nu? State-aliate care iau decizii majore relevante pentru securitatea internațională, fără să fi existat anterior consultații cu aliații și fără să fi avut explicațiile necesare.
Să nu uităm că după criza de la de Suez, când Alianța a fost într-un moment foarte dificil, Statele Unite fiind împotriva Franței și Marii Britanii în problematica Suezului, s-a convenit ca orice decizie importantă pe care un stat membru o ia, trebuie să fie luată după consultări cu aliații, astfel încât eventualele consecințe negative pentru o țară sau alta să fie mai ușor de gestionat. Dar lucru acesta nu se mai întâmplă. Deci domnul Macron exprimă un semn de întrebare pe care îl au mai toate statele-membre, cred eu, în acest moment. Pe de altă parte, poate că a împins afirmația prea departe sau, poate, chiar asta a vrut - să iasă un pic în evidență. Deci, cred că a împins afirmația prea departe. Nu cred că Alianța a trăit un caz de moarte clinică, dar poate că ajunge acolo. Și atunci, poate, e bine că a tras acest semnal de alarmă și, sper, ca la Londra să fie o discuție serioasă despre utilitatea și importanța NATO în acest nou context în care ordinea sa internațională se reașează. Căci aici lucrurile sunt iarăși clare, pentru că ordinea liberală nu mai poate rezista în același format, nu mai are cum.
Europa Liberă: Credeți, așadar, că dacă România va merge la summit-ul de la Londra cu acest obiectiv de a obține mai multă securitate pentru zona Mării Negre sau, cel puțin la fel de multă pe cât primesc statele Baltice din partea Alianţei Nord-Atlantică, ar putea să-și atingă acest scop?
Iulian Fota: Eu cred că România trebuie să facă parte din această discuție care va începe. Am văzut propuneri de constituire a unei echipe de experți, condusă de secretarul general NATO, care să evalueze rolul NATO în context internațional și care să vină cu sugestii, cu propuneri. Eu cred că marea bătălie din punctul de vedere al Alianţei Nord-Atlantică pentru România este să facă parte din această discuție. Discuția a început după 2014, iar România a participat doar parțial și, repet, în primul rând din cauza unor chestiuni de ordin intern. Eu cred că acum contextul intern este unul mult mai favorabil - fractura dintre președinte și guvern a dispărut: avem și guvernul și președintele „cu rădăcini” în același partid politic și, cred, ar trebui profitat de momentul acesta de concordie internă, plus că sunt încă alte câteva formațiuni politice care și-au declarat sprijinul pentru președinte și pentru guvern. E un moment bun de politică internă. Deci trebuie valorificat acest moment bun de politică internă și România trebuie să intre în această discuție, pentru că este esențială pentru viitorul României și s-ar putea să constatăm că discuția aceasta împinge NATO pe cu totul alte coordonate decât până acum. Nu îmi este deloc clar dacă această confruntare cu Rusia va continua sau dacă, cumva, mai ales la nivelul țărilor mari care au propria lor relație cu Rusia - Franța, Statele Unite, Marea Britanie -, nu cumva se va găsi o cale de colaborare cu Rusia.
Nu îmi este deloc clar dacă această confruntare cu Rusia va continua sau dacă cumva, mai ales la nivelul țărilor mari care au propria lor relație cu Rusia - Franța, Statele Unite, Marea Britanie - nu cumva se va găsi o cale de colaborare cu Rusia.
Acesta este un lucru extrem de important pentru România. Declarația generalului Hodges este importantă, dar s-ar putea să aparțină de un capitol care la nivelul anumitor capitale deja să fie deja depășit.
Europa Liberă: Dar cum să facă România în așa fel încât să fie parte la masa discuțiilor dintre marile puteri?
Iulian Fota: Venind cu puncte de vedere interesante, bine documentate, care să stârnească interesul celorlalte capitale şi care să convingă celelalte capitale de faptul că nu poate exista o discuție serioasă despre viitorul NATO fără ca România să fie reprezentată în această discuție. Inclusiv, aici, poate, abordând o chestiune care s-ar putea să nu convină anumitor state din zonă. Dar eu cred că România nu trebuie să accepte idei de genul : „E suficientă Polonia, ea vorbește pentru toată Europa Centrală” - atât timp cât, din punct de vedere strategic, între zona de nord și zona de sud diferențele sunt notabile. Dar, în primul rând, venind cu o abordare foarte pertinentă, foarte bine documentată, foarte bine închegată în ceea ce privește NATO.