Combaterea dependenței de jocurile de noroc a fost obiectul mai multor proiecte de lege inițiate în ultimii ani. Unele au stat blocate cu lunile și chiar cu anii în Parlament. Altele s-au concretizat, totuși, în legi.
O Ordonanță a Guvernului din 2023 a limitat dimensiunea panourilor publicitare, a crescut mai multe taxe pentru operatori și i-a obligat să aibă un sediu permanent în România. În aprilie 2024, o lege a interzis păcănelele în localitățile cu sub 15.000 de locuitori.
Recent, pe 24 februarie 2026, Guvernul a decis că operatorii de săli de jocuri de noroc, inclusiv pariuri, au nevoie și de o autorizație anuală de funcționare din partea primăriilor din localitățile în care activează.
Totodată, primăriile pot decide, prin Hotărâri de Consiliu Local, dacă interzic complet sau limitează la anumite zone funcționarea acestor activități, din motive de sănătate publică. Mai mulți primari din țară au anunțat că vor propune interzicerea jocurilor de noroc, iar alții că vor pune subiectul în dezbaterea comunității.
Noua hotărâre trebuia să fie urmată de o altă Ordonanță de Urgență, care să simplifice și să extindă aplicarea procedurii de autoexcludere de către jucători și în mediul online. Proiectul a fost inclus pe agenda ultimelor două ședințe de Guvern, dar nu a fost deocamdată aprobat.
Legile care descurajează accesul și expunerea persoanelor dependente și a populației, în general, sunt de bun augur, dar reprezintă doar o parte a soluțiilor necesare, spune specialistul în adicții Viorel Roman, psiholog clinician și psihoterapeut, de la Asociația Aliat pentru Sănătate mintală și Clinica Aliat.
El vorbește la #10întrebări despre mecanismele care declanșează o adicție, care sunt diferențele între dependența de jocuri de noroc și alte dependențe (alcool, tutun, droguri), consecințele psihice și sociale, dar și cum se poate recupera cineva.
1. Europa Liberă: Care este mecanismul psihic de declanșare și întreținere a unei adicții/ dependențe?
Viorel Roman: Dependența apare, ca regulă, la intersecția dintre vulnerabilitatea personală (genetică, psihologică, biologică și/sau emoțională) și o experiență care oferă o recompensă psihologică/emoțională intensă.
În cazul jocurilor de noroc, mecanismul central este cel al recompensei incerte/imprevizibile, nu știi când apare câștigul, apare rar, dar suficient de spectaculos încât creierul să învețe rapid asocierea dintre joc și promisiunea recompensei. Acest tip de recompensă variabilă este cel mai puternic mecanism de condiționare psihologică și pe care îl regăsim în prezent în aproape toate jocurile video, aplicații, clipuri scurte etc.
În timp, jocul începe să funcționeze nu doar ca sursă de plăcere, ci și ca mod de reglare emoțională. Oamenii ajung să joace pentru a evita emoții mai profunde, pentru a scăpa de stres, anxietate, frustrare sau sentimentul de eșec sau cu gândul la o viață mai bună, la un „jackpot” care să îi salveze de la presiunea financiară. Apoi se creează un cerc vicios: pierderile generează stres, iar stresul crește nevoia de a juca pentru a recupera sau pentru a „scăpa” de emoțiile negative.
Pe măsură ce dependența se consolidează, apar ceea ce numim distorsiunile cognitive sau capcanele psihologice: iluzia că ei controlează jocul, sentimentul de near-miss (că „aproape am câștigat/am fost la un pas/era gata-gata”), ideea ilogică că pierderile pot fi recuperate dacă se continuă jocul și multe altele. Aceste mecanisme psihologice întrețin comportamentul chiar și atunci când consecințele devin evidente.
2. Europa Liberă: Prin ce diferă – sau nu – dependența de jocuri de noroc, inclusiv pariuri, de alte adicții (alcool, droguri, tutun)?
Viorel Roman: Din punct de vedere psihologic și neurobiologic, dependența de jocuri de noroc este foarte asemănătoare cu dependențele de substanțe. Toate implică aceleași circuite cerebrale ale recompensei, în special sistemul dopaminergic, și aceleași mecanisme de toleranță, craving și pierdere a controlului.
Viorel Roman, specialist în adicții
Pot să asemăn de exemplu pariul pe rezultate live cu consumul de heroină/cocaină ca nivel de intensitate, adictivitate și afectare. La substanțe crește cantitatea consumată în timp, la gambling cresc sumele jucate în timp. Dar pentru că toate adicțiile au un spectru, sunt și persoane cu dependența de jocuri, de șansă, care joacă zilnic, fără pauză, dar sume mici, la fel cum cineva consuma zilnic alcool, dar fără să se îmbete. Este o adicție din punct de vedere al frecvenței? Categoric da.
Diferența majoră este, întradevăr că, în cazul jocurilor de noroc, nu există o substanță ingerată. Este o dependență comportamentală, ceea ce o face mai greu de recunoscut și de acceptat social.
Nu există semne fizice evidente în primele faze, iar comportamentul poate fi ascuns mult timp de familie sau de cei apropiați, ceea ce le îngreunează și recuperarea. Apoi, jocurile de noroc au o componentă cognitivă foarte puternică. Jucătorii dezvoltă sisteme elaborate de justificări și strategii aparent raționale pentru a continua să joace, ceea ce face dependența uneori mai rezistentă la schimbare decât alte forme de adicție. De multe ori îi auzim spunând „banii sunt acolo, sunt pe jos, doar trebuie să mă aplec să îi iau.”
Foarte important, în majoritatea cazurilor există de fapt poli-dependență, ceea ce iarăși îngreunează recuperarea pentru că se potențează sau se „completează” reciproc. Nu este doar gamblingul la persoana vulnerabilă, acolo mai gasim minim una – tutun, alcool sau droguri – cu care este asociată dependența aceasta de speranță.
3. Europa Liberă: Care sunt principalele consecințe psihice/ sociale pe care le-ați constatat din lucrul cu clienți dependenți de jocuri de noroc?
Viorel Roman: Una dintre cele mai frecvente consecințe este deteriorarea progresivă a sănătății psihice. Mulți dintre cei care ajung în terapie prezintă anxietate severă, episoade depresive, insomnie, sentimente persistente de rușine, de vinovăție, gânduri suicidare legate de pierderile financiare și de impactul asupra familiei.
Pe plan social, dependența produce adesea o spirală a izolării. Relațiile de cuplu și de prietenie se deteriorează, apar conflicte familiale, minciuni repetate și pierderea încrederii, care se recapătă foarte greu. E nevoie de 1-2 ani până când se recapătă încrederea celor din jur. Apoi, dependența de jocuri de noroc duce la îndatorare masivă, dar și la comportamente ilegale motivate de dorința de a recupera pierderile.
În timp, persoana ajunge într-o stare de blocaj existențial: viața începe să se organizeze în jurul jocului, iar celelalte domenii, muncă, familie, pasiuni/hobby-uri, sănătate sunt treptat neglijate.
Îți mai recomandăm „Mi-a scris cineva că mă votează toate mandatele.” Ce mesaje au primit primarii la propunerile de a interzice sau limita păcănelele4. Europa Liberă: În ce măsură este influențată și întreținută adicția de jocuri de mediatizarea acestor activități – prezența numeroasă a sălilor, reclame TV etc? Joacă un rol sau acei stimuli „doar” activează o vulnerabilitate?
Viorel Roman: Accesibilitatea joacă un rol major în toate dependențele și vedem cât de mulți oameni – și mai ales tineri – devin cu ușurință dependenți de conținut adictiv de pe ecrane. Prezența numeroasă a sălilor de jocuri, reclamele constante și normalizarea socială a pariurilor creează un mediu care stimulează comportamentul de joc și îl face să pară o activitate obișnuită sau chiar la care să aspiri.
Totuși, nu orice persoană expusă la acești stimuli dezvoltă o dependență. De regulă, există o vulnerabilitate preexistentă așa cum am menționat, de tipul bio-psiho-socială, precum impulsivitate crescută, dificultăți de reglare emoțională, stres financiar/familial/social, sau un istoric de alte comportamente compulsive.
Publicitatea și accesibilitatea funcționează ca un amplificator al vulnerabilității. Ele nu creează dependența în mod direct, dar cresc semnificativ probabilitatea ca persoanele vulnerabile să dezvolte un comportament problematic sau ca persoanele abstinente să recadă ca urmare a supraexpunerii la publicitate/mediatizare.
5. Europa Liberă: Cât de utile sunt, din acest punct de vedere, legi (mai vechi sau mai noi) precum cea de interzicere a sălilor de jocuri de noroc în localitățile sub 15.000 de locuitori, respectiv cea care oferă posibilitatea primăriilor din toate localitățile să decidă dacă interzic sau limitează (la anumite zone) existența sălilor de jocuri și pariuri?
Viorel Roman: Reglementările care reduc accesibilitatea jocurilor de noroc sunt, în general, considerate măsuri de sănătate publică utile. Toate studiile arată că disponibilitatea și accesibilitatea crescută este asociată cu rate mai mari de joc problematic.
Limitarea numărului de săli sau a amplasării lor în anumite zone nu elimină complet fenomenul, nici pe departe, pentru că oferta de jocuri de noroc online este foarte ofertantă, atât cea lgală cât și cea „la negru”, dar reduce expunerea constantă la stimuli de joc, mai ales în comunitățile vulnerabile, în rândul celor care luptă pentru abstinență sau în rândul tinerilor unde ar fi o componentă de prevenție importantă, să nu mai aibă atâta expunere la asta.
În orice caz, astfel de măsuri trebuie completate de programe de prevenție și de servicii de tratament accesibile. Reglementarea mediului este doar una dintre componentele unei strategii eficiente de reducere a riscurilor.
6. Europa Liberă: Cât de dificilă este recuperarea din dependența de jocuri de noroc și de ce?
Viorel Roman: Psihologii sau psihiatrii văd în terapie/tratament, de regulă, cazurile dificile și care se recuperează mai greu. Cei care pot depăși pe cont propriu dependența pot fi felicitați, înseamnă că au resurse interne bune și nu este nevoie de specialiști și cel mai probabil era o dependență ușoară sau moderată.
Recuperarea este posibilă, dar de multe ori nu este un proces simplu sau rapid; din contră, poate dura ani buni. Cu cât a durat mai mulți ani perioada de joc, și cu cât a început la o vârstă mai tânără, cu atât poate fi mai dificilă intervenția. În plus, mulți jucători ajung să ceară ajutor abia după ani de comportament problematic, când deja există datorii mari, relații deteriorate și un nivel ridicat de stres psihologic.
Totuși, cu intervenție medicală, terapeutică, suport familial și măsuri concrete de limitare a accesului la joc, multe persoane reușesc să își reconstruiască viața și să mențină abstinența pe termen lung.
Îți mai recomandăm Românii au cheltuit un miliard de euro la cazinouri și „păcănele” online în prima jumătate a anului7. Europa Liberă: Dacă și cum se poate „vindeca” cineva de adicția de jocuri de noroc și care sunt, din experiența dumneavoastră, factorii care ajută?
Viorel Roman: În practica clinică, vorbim mai degrabă despre recuperare decât despre vindecare în sens absolut. O dependență odată instalată vorbim de o boală cronică – și atunci, vorbim mai degrabă de recuperare, monitorizare și ținere sub control a impulsurilor adictive. Persoana poate ajunge să trăiască fără jocuri de noroc și să își reconstruiască echilibrul, să aibă o calitate a vieții bună, dar vulnerabilitatea poate rămâne.
Factorii care ajută cel mai mult sunt conștientizarea problemei, asumarea responsabilității personale, acceptarea radicală a pierderilor suferite și încetarea încercărilor de a recupera banii pierduți, terapia specializată, inclusiv medicamentoasă unde este cazul și existența unui sistem de sprijin precum familie, relații, grupuri de suport.
La fel de importantă este reconstruirea sensului vieții în afară de joc și după perioada de joc, în muncă cu semnificație personală, relații, pasiuni și hobby-uri, activități care aduc satisfacție reală și stabilitate emoțională.
8. Reprezintă acțiuni precum declarația de autoexcludere (care, odată înregistrată la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - ONJN, nu mai permite accesul jucătorului în săli fizice și care ar urma să se poată face mai ușor și pentru jocurile online, conform unui proiect de Ordonanță de Urgență) pași utili din partea jucătorului, care îl pot stimula să renunțe, în timp cel puțin, la această adicție?
Viorel Roman: În cazul multor oameni, autoexcluderea a funcționat. Autoexcluderea este o măsură utilă, mai ales ca prim pas de protecție, cum bine poate funcționa și recunoașterea problemei în fața persoanelor din viața jucătorului. Ea funcționează ca o barieră externă într-un moment în care controlul personal este fragil.
Pentru multe persoane, faptul că își asumă public această decizie, fie în fața familiei și prietenilor, fie în fața ONJN, reprezintă și un moment important de conștientizare a problemei. Este o formă de angajament personal față de schimbare și poate aduce o „presiune” pozitivă.
Totuși, autoexcluderea nu este o soluție suficientă de una singură atunci când discutăm despre o dependență severă de jocuri de noroc. Ea funcționează cel mai bine atunci când este combinată cu consiliere psihologică, psihiatrică și cu alte măsuri de suport.
9. Europa Liberă: Cât de mult a crescut adresabilitatea persoanelor cu dependențe de jocuri de noroc și în ce măsură există sau nu suficiente servicii de sprijin?
Viorel Roman: În ultimii ani observăm o creștere clară a numărului de persoane care cer ajutor pentru dependența de jocuri de noroc. O parte din această creștere se datorează accesibilității mai mari a jocurilor online, atât legale, cât și „la negru”, dar și conștientizării mai mari a fenomenului.
Cu toate acestea, serviciile specializate sunt încă insuficiente. În multe zone ale țării există puține programe dedicate sau ele sunt dificil de accesat în special din cauza lipsei banilor. După ce ai pierdut foarte multi bani la jocuri și ai și datorii, a găsi bani pentru tratament poate fi dificil.
Este nevoie de o infrastructură mai solidă de prevenție, consiliere și tratament, similară cu cea care există în cazul altor dependențe și este un lucru bun ca ONJN lansează finanțări pentru așa ceva, sperăm să fie și implementate.
Îți mai recomandăm Instituția responsabilă de „păcănele” a refuzat să explice în Parlament de ce nu a controlat operatorii de jocuri online10. Europa Liberă: Care sunt elementele/ acțiunile care ajută la prevenirea dezvoltării unei astfel de dependențe, mai ales în cazul tinerilor?
Viorel Roman: Prevenția începe cu educația. Tinerii trebuie să înțeleagă cum funcționează probabilitatea, mecanismele psihologice ale jocurilor de noroc, mecanismele emoționale și riscurile asociate. Din acest motiv derulăm constant și sesiuni în școli, dar este nevoie la o scară mult mai mare. De asemenea, părinții trebuie să se informeze bine și ei despre această dependență și să aibă loc discuții în familie despre asta.
La fel de important este dezvoltarea competențelor de reglare emoțională la copii și adolescenți și a capacității de a face față frustrării sau stresului fără a recurge la comportamente compulsive de evitare. Să nu uităm că mai toate jocurile video au împrumutat strategii de „gambling” și mai toate jocurile de noroc au împrumutat strategii de „gamificare”. Când două industrii atât de sofisticate își unesc strategiile rezultatul poate fi unul foarte amenințător pentru societate.
În paralel, este important ca mediul social să nu normalizeze excesiv jocurile de noroc ca formă de divertisment sau ca soluție rapidă pentru câștig financiar.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI