Sf. Andrei, între cruce roșie în calendar și day off. Antropolog: Nu e voie să criticăm minoritățile, dar în pelerini poți să dai. E trendy

Aproape 960.000 de români și românce au nume derivate din cel al sfântului Andrei.

Sfântul Andrei, apostol al lui Iisus, este sărbătorit în fiecare an pe 30 noiembrie, zi devenită sărbătoare legală nelucrătoare în România începând cu 2012.

Asta după ce, încă din 1995, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a decis marcarea zilei sale de sărbătoare cu cruce roșie în calendarul bisericesc.

De remarcat că Episcopia ortodoxă din Galați îl declarase protector al orașului încă din 1992, în fiecare an zilele din preajma datei de 30 noiembrie reprezentând zile de sărbătoare ale municipiului.

În 1997, BOR l-a proclamat pe „Sfântul apostol Andrei, cel Întâi Chemat”, Ocrotitor al României.

Este de altfel și titulatura menționată în Codul Muncii, unde ziua de 30 noiembrie a fost inclusă între zilele libere legale.

Conform surselor istorice și tradiției, apostolul Andrei, numit și Cel Întâi Chemat, pe baza texului biblic - care îl menționează, nominal, drept unul din primii doi ucenici care i-au urmat lui Iisus, numele celuilalt nefiind precizat - a propovăduit în zona Mării Negre, pe teritoriul Dobrogei de astăzi, dar și al Greciei și Ucrainei.

S-a născut în anul 6 î.Hr. și a fost martirizat, conform tradiției creștine, în anul 60, la Patras, localitate din Peloponez, în Grecia, pe o cruce în X, cunoscută și azi drept „crucea sfântului Andrei”.

Aducerea moaștelor sale în România, moment zero al pelerinajelor masive din țară

În 1996 a avut loc un eveniment mai puțin cunoscut care l-a avut în centru pe Sfântul Andrei și care a marcat pelerinajele de azi din România, explică antropologul Mirel Bănică, în interviul acordat Europei Libere.

„Pelerinajele sub forma unui drum lung de așteptare au fost practicate în forma pe care le cunoaștem astăzi de-abia de prin acel an, când a fost adus în România capul Sfântului Andrei de la Patras, din Grecia”, spune Mirel Bănică, cercetător specializat în socio-antropologia religiei.

Volumul său din 2014, „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană” este un studiu de teren de referință în domeniu.

L-am provocat la un dialog despre cum și cât de prezent este Sfântul Andrei în conștiința colectivă.

Chiar dacă pelerinajele din ziua de 30 noiembrie de la peștera Sfântului Andrei, de lângă satul Ion Corvin din Dobrogea, unde ar fi propovăduit la începutul creștinismului, nu au amploarea celor de la Sfânta Parascheva, din Iași, Sfântul Dimitrie Basarabov din București sau Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, impactul Sfântului Andrei este resimțit pe undeva mai puternic la nivel social.

Vedere din dronă, cu mănăstirea Sf. Andrei, unde se află și peștera în care ar fi locuit și propovăduit apostolul.

Este singurul sfânt din calendarul ortodox, exceptându-i pe Iisus și Fecioara Maria, de a cărui sărbătoare toți angajații au zi liberă. Abia de anul viitor va fi zi liberă legală și de Sfântul Ioan Botezătorul, pe 7 ianuarie, la fel ca de Bobotează (6 ianuarie).

Numele Andrei, al doilea cel mai întâlnit în România

„Sfântul Andrei în România e un sfânt post-revoluționar, să zicem”, evidențiază Mirel Bănică.

Constatarea sa are un corespondent și în datele cu privire la purtarea numelui Andrei, care a crescut constant în special după 2000 și a ajuns la un boom în jurul anilor 2010, arată datele transmise Europei Libere de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Afacerilor Interne.

Evoluția atribuirii numelui Andrei / Andreea, în România, între 1980 și 2020. Cei mai mulți copii au primit numele Andrei în 2017 - peste 17.400. Cele mai multe fete, peste 15.000, au fost numite Andreea în anul 2000.

Dacă în 1980 sub 2.800 de băieți primeau acest nume, în 1999 erau deja peste 10.000, prag depășit constant de atunci. Începând cu 2008 în fiecare an peste 15.000 au fost numiți Andrei, cu un record de peste 17.400 de copii numiți astfel în 2017. Asta în condițiile în are natalitatea a scăzut constant.

Atât în 2022, cât și în 2023 a fost cel mai des ales nume de băiat în România, înainte de Alexandru, Ștefan, Gabriel, David și Matei, ajungând al doilea cel mai întâlnit nume, după Alexandru, în totalul populației cu domiciliul în România.

Un număr de peste 497.000 de bărbați și băieți din România au astăzi acest nume.

Evoluția principalului nume feminin derivat, Andreea, a fost mai constantă, cu peste 10.000 de fete numite astfel între 1986 și 2010. După acest an, popularitatea numelul a scăzut sub acest prag, în 2021 și 2022 sub 5.000 de fete fiind numite Andreea.

Influența sfântului Andrei merge dincolo de folosirea numelui său. Pe lângă România, și alte state în consideră protectorul lor.

Cel mai elocvent exemplu este Scoția, unde crucea sfântului Andrei, în X, este reprezentată pe steagul național. Grecia - unde apostolul lui Iisus a și fost martirizat și unde i se păstrează capul, la Patras - și Ucraina.

„Nu l-am inventat noi pe Sfântul Andrei, cred că el ne-a chemat la el mai degrabă. Și aveam nevoie și de un sfânt patron spiritual «cu greutate», iar acesta a fost Andrei”, spune Mirel Bănică.

Cultul sfântului Andrei în România și ideea de apostol al românilor se înscrie în nevoia de mituri fondatoare pe care fiecare națiune le are, evidențiază antropologul în interviul acordat Europei Libere, în care mai vorbește și de dimensiunea geopolitică a religiei, care se întrepătrunde uneori și cu alte straturi ale societății.

El lărgește totodată orizontul discuției la secularizare, subliniind riscul de discriminarea față de cei care practică credința or pelerinajele.

Europa Liberă: Putem vorbi de o popularitate a Sfântului Andrei în rândul românilor? Sau este vorba mai degrabă de o notorietate care a crescut după ce ziua de 30 noiembrie a devenit liberă?

Mirel Bănică: Și „notorietate” și „popularitate” sunt termeni laici. Nici Sfântul Andrei, nici Sfânta Parascheva nu sunt vedete pop și nu vor deveni vreodată.

Fenomenele religioase nu pot fi explicate decât religios, de la Mircea Eliade citire, valabil până azi. Vorbim de fenomene religioase care, în cazul Sfintei Parascheva, dar și a Sfântului Andrei, depășesc cadrul Bisericii și al religiei.

S-au transformat în ceea ce se numesc fapte sociale totale, care implică religia, Biserica propriu-zisă, dar și societatea, mass-media și care au o dimensiune geopolitică pronunțată.

Antropologul Mirel Bănică este doctor în Științe Politice al Universității din Geneva și autor al mai multor volume dedicate fenomenului religios, precum pelerinajele sau relației ortodoxiei cu modernitatea.

Ceea ce pentru unii e fenomen de popularitate pentru alții e evlavie și arată un mare succes religios. A se vedea pelerinajul Sfintei Parascheva, la care în acest an nu am ajuns, ceea ce pentru unii a reprezentat o victorie, 200.000 de oameni care zic «Tatăl nostru» non-stop, pe ceilalți - pentru că societatea românească e divizată, polarizată în ceea ce privește religiozitatea de acest gen - i-a făcut să zică: „Vai, câți oameni au venit la Iași... pentru ce? Să se închine la sfânta Parascheava... altceva mai bun nu au de făcut.”

Europa Liberă: A devenit Sfântul Andrei mai prezent în conștiința colectivă în special după anii '90 - 2000 sau asta se întâmpla de mai demult? Mă gândesc că există sate cu numele Sântandrei, de pildă...

Europa Liberă: Localitățile denumite „Sântandrei” sunt în special în Ardeal și asta e influență din Europa Centrală, Europa Occidentală.

Sfântul Andrei este un sfânt cultivat relativ recent. Cultul și importanța lui publică au început să crească în România în a doua jumătate a anilor '90.

Vă semnalez că pelerinajele sub forma unui drum lung de așteptare au fost practicate în forma pe care le cunoaștem astăzi de-abia de prin 1996, când a fost adus în România capul Sfântului Andrei de la Patras, din Grecia.

Până atunci, pelerinajul Sfintei Parascheva era mai degrabă local, avea dimensiuni mult mai reduse, se petrecea în jurul catedralei de la Iași.

Fotogalerie | 330.000 de oameni s-au închinat la racla cu moaștele Sfintei Parascheva

Deodată apare acest rând de așteptare, uneori de dimensiuni colosale, se poate aștepta uneori 20-30 de ore, dacă prinzi o zi mai aglomerată. Rândul și pelerinajul sunt legate de Sfântul Andrei.

Important este că o anumită perioadă de timp, pelerinajul de la Sfânta Parascheva crește, se dezvoltă foarte mult, dar cultul Sfântului Andrei rămâne în expectativă.

Europa Liberă: Este supralicitată în vreun fel ideea de sfântul Andrei - apostol al românilor?

Mirel Bănică: Este cultivat astăzi și avem nevoie în continuare de Sfântul Andrei pentru că nicio națiune din lumea asta nu poate trăi fără un mit fondator, fără o istorie fondatoare.

Nu știu, eu nu sunt istoric al Bisericii, nici teolog, nu știu ce urme concrete avem de fapt cu privire la trecerea Sfântul Andrei prin România și oricum Sfântul Andrei a fost în Dobrogea, care era Sciția și care era legată de zona balcanică în perioada în care el a fost acolo, în drumul lui către Ucraina de astăzi.

Dar este clar că avem nevoie de un mit, ceva care leagă trecutul și viitorul, originea și prezentul și transmiterea mitică a cunoștințelor se face oral în principal.

Credincioșii obișnuiți nu au nevoie de probe scrise pentru a crede că pe acolo a trecut Sfântul Andrei.

Europa Liberă: A fost memoria sfântului Andrei cultivată mai intens în Dobrogea, unde este și peștera sa (unde conform tradiției populare sfântul Andrei ar fi poposit și propovăduit)?

Mirel Bănică: Da, memoria lui este cultivată în Dobrogea. Am făcut ceva teren de cercetare pentru noua mea carte dedicată mănăstirilor din Dobrogea, nu am trecut pe acolo, dar este clar că memoria lui este cultivată în ultima vreme în Dobrogea ca o memorie a începuturilor, o memorie a fondării credinței ortodoxe în România, dar și a prezenței noastre în acest colț de lume.

Interesant este că, în 1943, peștera aceea a fost consacrată ca atare de către un învățător și un avocat și oameni politici. Dacă ne uităm pe calendar, suntem în 1943, suntem în plin război, România și românii au nevoie și de un reper geo-politic și identitar în acea zonă.

Iar acum acea peșteră este reactivată și văzută ca locul în care Sfântul Andrei a trecut, a dormit etc. Așa a fost sau nu a fost, n-avem de unde să știm.

Dar ce trebuie să reținem și ce trebuie să înțelegem este că oamenii și societățile au nevoie de explicații mitologice în continuare; poate nu dumneavoastră, nu cititorii, dar o parte din locuitorii acestei țări, da.

Europa Liberă: Și aceste mituri fondatoare, această înțelegere care pune baza pe mit, poate să treacă dincolo de ideea de adevăr?

Mirel Bănică: Mituri le numim noi, dacă am fi fost cu adevărat credincioși, credeam în ele și le transmiteam mai departe sau dacă eram dubitativi, nu ne-am fi exprimat în mod clar public dubiile.

Ceea ce trebuie reținut este că înainte de anii 2000 coexistau foarte bine și cei care credeau în istorii de acest gen și cei care credeau în Sfânta Parascheva și cei care se închinau la moaște și erau și ceilalți care nu aveau nicio treabă cu așa ceva.

O parte dintre ei erau neo-protestanți, era dreptul lor, identitatea lor este fondată pe contrazicerea unor astfel de practici.

Dar în revoluția religioasă a României ultimilor ani, s-a ajuns în momentul de față să fie tocmai această tensiune între cei care cred și care nu cred, unii care-i disprețuiesc pe ceilalți și viceversa. Din această tensiune socială iese ceva ce nu știm încă.

Europa Liberă: Sfântul Andrei este recunoscut oficial ca Ocrotitor al României. Cum vedeţi, ca antropolog care studiază fenomenul religios, ideea de sfânt protector? Sfânta Parascheva e la rându-i protectoarea Moldovei, institutii precum Jandarmeria, Armata, Pompierii au la rându-le sfinți ocrotitori...

Mirel Bănică: Sfântul Andrei e protectorul scoțienilor, al românilor, al pescarilor greci, are nu știu câte orașe care îi sunt închinate, ordinul Sfântul Andrei al rușilor, cel mai mare ordin rusesc îi este închinat. Nu l-am inventat noi pe Sfântul Andrei, cred că el ne-a chemat la el mai degrabă. Și avem nevoie și de un sfânt patron spiritual „cu greutate”, iar acesta a fost Andrei.

În același timp, Dobrogea noastră e o zonă destul de neutră în mentalul colectiv românesc. Am avut-o târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și prin Sfântul Andrei și trecerea lui pe acolo, unim simbolic și spiritual și Dobrogea la România, ceea ce nu e puțin lucru.

Asta e dimensiunea, aș putea spune, geopolitică fină a religiei, care ne scapă, de foarte multe ori sau nu o luăm în calcul. A se vedea și conflictul din Ucraina și ce geopolitică subtilă și crâncenă în același timp este acolo.

De exemplu, mănăstirea Dervent (mănăstire cunoscută din sudul Dobrogei) e în Cadrilaterul istoric, care e disputat în continuare pe plan simbolic.

Ei, starețul și cei de acolo în fiecare an fac slujbă la Turtucaia unde a avut loc cel mai mare dezastru românesc (luptele între armata română și forțele bulgaro-germane, din 1916, n.r.), împreună cu Bulgaria, e drept și fac slujbă, pentru a marca simbolic ceva, o recuperare simbolică a unei bătălii și a unei jertfe de care noi nu prea mai vrem să ne amintim, dar și o marcă simbolică a prezenței românești în acel loc.

Deci asta cred că, la un alt nivel mai mare, toate aceste aniversări, comemorări, zile libere, în asta intră, în simbolistica religioasă care se combină foarte frumos și subtil cu geopolitica, cu politica, cu identitatea națională. Și așa a fost mereu și va mai fi.

Europa Liberă: Credeți că societatea tinde să devină mai reticentă la astfel de îmbinări, între planul religios și alte planuri din societate?

Mirel Bănică: Poate mai reticentă, dar se bucură de zilele libere după cum am văzut. Nu aș merge până la celebra afirmație eliadiană că «sacrul se ascunde». Urmăresc de mult timp secularizarea și fenomenul de secularizare. Ați văzut că în publicitatea de Crăciun referențialul religios a dispărut cu desăvârșire?

S-a „black friday-zat”, Crăciunul e doar un prilej de a cumpăra și nimic mai mult. Dar ne putem aminti că exista un referențial religios în sărbătoarea de Crăciun, care mai era prins și în publicitate, chiar și Moș Crăciun. Acum a dispărut. Oare de ce?

Sunt fapte sociale totale, care implică toate straturile societății.

Europa Liberă: Ce denotă aceste schimbări?

Mirel Bănică: Denotă avansul modernități, modernitatea în care omul nu mai acceptă nicio explicație irațională pentru anumite fenomene. În pandemie, unii dintre noi am crezut că lingurița de împărtășanie îi vindecă. Ok, alții nu, spuneau că-i contaminează.

Dar cei care se cred vocile - acum mă fac avocatul pelerinilor mei - care spun că totuși știința, tehnica, medicina, RMN-ul, probioticile sunt Alfa și Omega, ar face măcar bine să nu-i disprețuiască pe acești oameni. Atâta tot.

Și asta e o mutare foarte subtilă. Nu avem voie să facem absolut nicio critică pentru grupurile minorităților sexuale, de orice fel, iar dacă ai făcut-o ești terminat. În schimb, în pelerini sau în practicanți poți să dai, să le dai șuturi că e trendy și merită.

De ce nu aplicăm o egalitate de tratament și pentru unii și pentru alți? Nu zic să facem propagandă pentru pelerinaje, dar de ce nu-i privim ca oameni? A se vedea ultimele derapaje. Știm noi ale cui.

Atât. E o chestie pe care o observ ca om care studiază acest fenomen. Înainte erau eroii României, redescoperirea religiei, după Revoluție, cânta privighetoarea ne dădea lacrima. Acum s-a ajuns în extrema cealaltă, dar asta arată avansul secularizării. Peste 30 de ani, lucrurile se vor prezenta altfel.

Europa Liberă: Ce înseamnă a avea ocrotirea unui sfânt?

Mirel Bănică: E ideea de protecție divină, e foarte clar, de care oamenii au nevoie. Știu că am discutat cu mai mulți oameni din asigurări și era discuția asta că de ce oamenii nu își fac RCA, alte asigurări?

E simplu, o icoană îți o oferă o protecție imediată; o pui acolo și te protejează. O poliță auto e o bucată de hârtie. Vedeți? Ideea de protecție imediată, oamenii au nevoie de protecție divină, simt nevoia de a fi protejați.

Sfântul Andrei în România e și un sfânt post-revoluționar să zicem.

Europa Liberă: Există o explicație pentru asta?

Mirel Bănică: Nu am studiat în mod deosebit, dar e clar că Sfânta Parascheva avea un cult de masă și în 1950 și în 1980 și o să aibă cred și peste 30 de ani, pe când Sfântul Andrei va fi respectat teologic, istoric, dar hmm... nici nu are moaște aici.

Materialitatea asta a sacrului contează foarte mult, am scris despre asta. Sfânta Parascheva are așa mare succes pentru că e un arhetip feminin, vezi că e femeie, „e mama noastră, a tuturor”, oamenii se duc acolo. Sfântului Andrei îi mai sosesc moaște, bucățele de moaște.

Sacrul trebuie materializat din când în când și noi nu avem asta, o materializare sacrală a sfântului Andrei.

Europa Liberă: Nu doar sfânta Parashceva are moaște, ci și Sf. Ioan cel Nou, Sf. Dimitrie Basarabov unde de asemenea pelerinajele sunt destul de extinse...

M-am întrebat de foarte multe ori despre această aritmetică a sfinților. Sunt sfinți care apar parcă din neant și care au un mare succes: Sfântul Nectarie, Efrem cel Nou, Ioan Rusul.

Cine auzise de Sfântul Ioan Rusul până acum? Fără a mai vorbi de, e un fenomen în sine, părintele Arsenie Boca, cine auzise de el până acum câțiva ani?

Antropolog, doctor în Științe Politice al Universității din Geneva, Mirel Bănică este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, fiind specializat în socio-antropologia religiei.