„Politicienii sunt cu mult în urma populației pe care pretind că o reprezintă”. Câți români spun că fac parte din comunitatea LGBTQIA+

Un studiu global al companiei de sondaje Ipsos, realizat în 30 de țări în contextul în care iunie este luna dedicată comunității LGBTQIA+, a arătat că 9% dintre adulții din România se identifică cu această comunitate, procentul fiind asemănător cu cel la nivel global.

Dintre aceștia, 4% spun că sunt bisexuali, 3% declară că sunt transgender/non-binar/neconform de gen, iar 1% se identifică ca lesbiană/homosexual. Același procent de 1% reprezintă opțiunea pansexual sau omnisexual, iar 0,1 spun că sunt asexuali.

„Acest studiu vorbește de 9% populație adultă, ceea ce ne apropie de două milioane de persoane, pentru că ar trebui să adăugăm și numărul celor care n-au împlinit 18 ani, dar care au deja o identitate cristalizată”, spune președintele asociației ACCEPT, Florin Buhuceanu, pentru Europa Liberă.

De altfel, studiul afirmă că atât în România cât și la nivel global, membrii Generației Z (cu vârste până în 26 de ani) sunt mai înclinați să se identifice ca gay, bisexuali, pansexuali/omnisexuali, asexuali sau trans/non-binar, în raport cu alte generații.

Buhuceanu mai spune că, până la includerea României în această cercetare Ipsos, studiile sociologice realizate încă din ani '90 înaintau un procent între 5 și 10%.

Însă, o estimare grosieră în baza cifrelor de la ultimul recensământ arată că cei 9% din studiul Ipsos reprezintă circa 1,3 milioane de români adulți care fac parte din minoritatea sexuală.

„Dacă iau de bun ce spune acest sondaj, e o incidență normală oriunde în lume, e o chestiune care ține de natura umană, nu ține de nimic altceva, e un procent natural”, spune sociologul Gelu Duminică, pentru Europa Liberă.

Astfel, în baza acestor cifre pe care le consideră oricum subraportate, Florin Buhuceanu spune că studiul plasează minoritățile sexuale înaintea altor minorități mult mai documentate, de exemplu cea maghiară.

„Dincolo de statistici, de comparații cu alte grupuri minoritare, pentru mine este important însă altceva: acest grup din populația României nu e reprezentat practic în câmpul politic sau în cel al politicilor publice”, spune președintele ACCEPT.

Întrebat dacă posibilitatea ca apartenența la o minoritate sexuală să apară în recensământ și astfel să ducă la formarea unei imagini mai clare, Gelu Duminică afirmă că recenzarea are deja mulți indicatori care țin de identitate și sunt subevaluați „de teama stigmei”, oferind ca exemplu apartenența la etnia romă.

„Faptul că un astfel de indicator ar exista în recensământ nu ne-ar ajuta foarte mult la a înțelege dimensiunea reală a numărului de persoane homosexuale, de exemplu, din România”, argumentează el.

Astfel, în opinia sa, nici măcar dacă statul ar ști statisticile minime nu ar duce la crearea unor politice publice prin care să combată discriminarea.

Căsătoriile gay „se vor întâmpla inevitabil în România”

Indiferent de cifre, procentul este unul semnificativ raportat la populația României și încă există o discriminare puternică, atât în rândul societății, cât și din partea statului, care nu a aprobat căsătoria între persoanele de același sex, în ciuda deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului din luna mai.

De altfel, Florin Buhuceanu se numără printre cei care au dat statul român în judecată din cauza lipsei de recunoaștere și de protecție legală pentru familiile gay.

CEDO spune că aceste familii trebuie recunoscute legal, iar statul român trebuie să le ofere drepturi egale cu ale oricărei familii și să creeze cadrul legal care să le protejeze.

„71% dintre români consideră că familiile formate din persoane aceleași sex - practic legalizarea acestora fie în forma căsătorie, fie în forma parteneriatului civil - n-ar avea niciun fel de impact asupra vieții lor. Asta deja e o cifră importantă care ar trebui să spună ceva politicienilor. În realitate, politicienii sunt cu mult în urma populației pe care pretind că o reprezintă”, spune Florin Buhuceanu.

Președintele ACCEPT mai atrage atenția în acest context și asupra altor politici publice ignorate sau chiar respinse de politicienii aflați la conducere: „Cei mai mulți tineri cer repetat, și o fac de mai bine de un deceniu, acces la educație sexuală în România. I-a luat cineva în serios până acum?”

În ceea ce privește decizia CEDO din 23 mai, Florin Buhuceanu spune că România încă se află în perioada de grație de trei luni pentru a-și formula eventuale obiecții la decizie.

„Dar deciziile CEDO nu pot fi ignorate de statele membre ale Uniunii Europene. Asta se va întâmpla inevitabil în România. (...) Guvernul Ciolacu, mă refer în principal la prim-ministru și la ministra de Justiție, vor trebui să găsească o rezolvare”, subliniază el.

„Este o obligație pozitivă a statului român și nu trebuie așteptat Parlamentul să voteze. Pur și simplu au capacitatea legală de a veni în fața Parlamentului, fie printr-o ordonanță de urgență, fie prin asumarea răspunderii ministeriale pentru a da acces dreptului la viață de familie pentru aceste cupluri, așa cum e firesc”, mai spune președintele asociației ACCEPT.

„Există obligații ale statului român care nu pot fi ignorate la nesfârșit. E un prost calcul al politicienilor. Viața noastră nu se rezumă la calendarele electorale și nici drepturile noastre nu pot fi rezumate la astfel de negocieri pe care le fac domniile lor”, afirmă Buhuceanu.

Un român din patru este de acord cu căsătoria între persoane de același sex

Conform aceluiași studiu, România se află la coada clasamentului, înainte de Turcia, când vine vorba de susținerea căsătoriei între persoanele de același sex.

Doar 25% dintre români declară că sunt de acord cu căsătoria între persoanele de același sex, în comparație cu o medie globală de 56%, conform studiului realizat în 30 de țări.

În continuare, aproximativ 26% dintre români consideră că acestor cupluri ar trebui să li se acorde o recunoaștere legală, dar să nu se căsătorească; circa 33% cred că nu ar trebui să li se acorde niciun fel de recunoaştere legală, în timp ce 17% nu au putut să-și exprime opinia cu privire la acest subiect.

Studiu Ipsos în 30 de țări, printre care și România, despre căsătoriile între persoanele de același sex. Studiul a fost realizat în perioada 17 februarie - 3 martie 2023. Au fost intervievați 22.514 adulţi, dintre care 500 în România. În România, rezultatele studiului sunt reprezentative pentru populația cu acces la internet. Eroarea maximă de eșantionare la un interval de încredere de 95% este ±4%.

La nivel global, 16% consideră că acestor cupluri ar trebui să li se acorde o recunoaștere legală, dar nu dreptul de a se căsători; 14% cred că nu ar trebui să li se acorde niciun fel de recunoaştere legală, în timp ce alţi 14% nu și-au format o opinie clară.

La acest capitol, situația din România este descrisă de autorii studiului ca fiind „cât se poate de polarizată”. România este printre puținele țări unde ponderea celor care nu sunt de acord (33%) este mai mare decât a celor care susțin căsătoria între persoanele de același sex (25%).

Sociologul Gelu Duminică spune că România este în continuare o țară conservatoare din multe puncte de vedere, iar înțelegerea față de ce înseamnă minoritățile sexuale este limitată.

„Cauzele țin de modul în care noi am înțeles diversitatea și am învățat s-o valorizăm și la modul în care ne-am văzut privilegiile. Până la urmă, să te naști hetero e doar un privilegiu, nu e nimic altceva decât un privilegiu. Și noi de foarte multe ori am transformat privilegiile în motive de superioritate”, explică sociologul.

În acelaşi timp, 45% dintre români consideră că un cuplu format din persoane de același sex ar trebui să aibă aceleași drepturi de adopție ca un cuplu heterosexual, iar 44% consideră că au la fel de multe șanse ca și ceilalți părinți de a crește cu succes un copil.

Discriminarea persoanelor trans

Majoritatea respondenţilor (67% la nivel global, 64% în Europa și respectiv 59% în România) sunt de acord că persoanele trans se confruntă cu un val de discriminare, mai relevă cercetarea Ipsos.

În schimb, 19% susțin că persoanele trans nu se confruntă deloc sau se confruntă la un nivel scăzut cu acest comportament

Majoritatea cetăţenilor din cele 30 de țări incluse în studiu (76% în medie, 73% în Europa, respectiv 67% în România) sunt de acord că persoanele transgender ar trebui să fie protejate împotriva discriminării în privința locurilor de muncă, locuinţelor, accesului la activităţi comerciale precum magazine și restaurante.

Percepții despre drepturile persoanelor transgender în România.

Alte tipuri de măsuri stârnesc mai degrabă controverse și beneficiază de un sprijin mai reținut, mai arată cercetarea:

• La nivel global, o medie de 60% dintre respondenți sunt de acord că tinerii transgender ar trebui să primească îngrijiri care să sprijine afirmarea identității de gen prin acces la mijloace de consiliere psihologică, iar adolescenților transgender să li se permită, cu consimțământul părinților, tratamentul de substituție hormonală;
• 55% sunt de acord că persoanelor trans ar trebui să li se permită să utilizeze servicii (de exemplu, toalete publice) care corespund genului cu care se identifică;
• 53% sunt de acord că documentele emise de guvern, cum ar fi pașapoartele, ar trebui să includă o altă opțiune decât „bărbat” și „femeie” pentru persoanele care nu se identifică cu nici una dintre aceste opțiuni;
• 47% sunt de acord că sistemele de asigurări de sănătate ar trebui să acopere costurile tranziției de gen la fel ca în cazul altor proceduri medicale.

O polarizare a opiniilor se poate identifica și în România. Autorii studiului spun că românii sunt mai puțin „îngăduitori” în ceea ce privește drepturile de muncă, locuinţă şi acces la activităţi comerciale.

Cifrele arată și aici semnificativ mai puțină susținere comparativ cu populația globală. Doar unu din trei români susține că sistemele de asigurări de sănătate ar trebui să acopere costurile tranziției de gen.

„Românii ridică într-o mai mare măsură din umeri atunci când vine vorba despre discriminarea persoanelor trans. O mare parte dintre cei care nu aleg să susțină drepturi egale de muncă, locuinţă pentru persoanele transgender nu se retrag în neutralitate, ci în ostilitate, având o atitudine mai categorică de nesusținere”, spune Roxana Boboc, specialistă în cercetarea experienței clientului la Ipsos România.

Ea precizează că atitudinea este cu circa zece puncte procentuale mai mare față de media globală.

„Această atitudine este cu atât mai periculoasă cu cât discutăm despre o categorie supusă unor presiuni psihologice mari, care duc, de multe ori, la gânduri suicidare”, mai spune Roxana Boboc.

Părțile pozitive atunci când pleci „de sub nivelul mării”

Studiul Ipsos mai arată că, deși în România vizibilitatea comunității LGBTQIA+ este semnificativ mai mică raportat la media globală, există o creștere a vizibilității* acestor persoane, respectiv a probabilității de a cunoaște o astfel de persoană comparativ cu anul 2021.

Atât Gelu Duminică, cât și Florin Buhuceanu remarcă o îmbunătățire când vine vorba despre drepturile minorităților sexuale din România în ultimele decenii, deși încă mai sunt mulți pași de făcut.

„Trebuie să ne uităm în dinamică și anume că tot ce înseamnă deschiderea către diversitate, inclusiv în ceea ce privește minoritățile sexuale, începe să fie din ce în ce mai mare”, spune Gelu Duminică.

„Nu uitați de unde am plecat. Până în 2001, homosexualitate era incriminată, acești oameni erau considerați infractori. România a realizat foarte mult în 20 de ani, având în vedere de unde s-a plecat. Mai avem multe de făcut, dar am plecat de sub nivelul mării”, mai afirmă sociologul.

„Nu suntem un pericol public în România, dimpotrivă, trăim ca toți ceilalți români și vrem să trăim și mai departe în aceeași țară. Ne plătim taxele, suntem cetățeni activi, vrem doar să fim respectați ca atare, cu toate drepturile aferente. Exact ca orice cuplu căsătorit. N-am cerut altceva, ci aceleași drepturi, e treaba statului român să decidă cum o face”, spune Florin Buhuceanu.