Poluarea din România și dezinteresul autorităților, în atenția Curții de Justiție a UE

România trebuia să asigure funcționarea a trei instalații industriale pe baza unei autorizații care să respecte Directiva europeană în domeniu, arată Comisia Europeană.

Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale stabilește norme menite să prevină și să reducă emisiile industriale nocive în aer, apă și sol și să prevină generarea de deșeuri.

În absența unei autorizații, nu poate fi verificată respectarea valorilor-limită de emisie, iar riscurile pentru mediu și sănătatea umană nu pot fi evitate.

Trei instalații industriale din România nu dețin încă o autorizație care să garanteze că emisiile lor în aer nu depășesc valorile limită de emisie stabilite de legislația UE.

În al doilea caz, România trebuia să-și adopte propriul program național de control al poluării atmosferice în temeiul Directivei privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici.

În temeiul Directivei 2016/2284, numită și Directiva PNE, statele membre au obligația să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare programe naționale de control al poluării atmosferice.

Programele respective ar trebui să cuprindă măsuri pentru atingerea unor niveluri de calitate a aerului care nu generează efecte negative semnificative sau riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu.

Directiva prevede angajamente de reducere a emisiilor statelor membre pentru cinci poluanți atmosferici:

• dioxid de sulf;
• oxizi de azot;
• compuși organici volatili nemetanici;
• amoniac;
• și particule fine în suspensie – PM2,5;

Statele membre trebuie să transmită anual rapoarte privind acești poluanți, iar România trebuia să transmită Comisiei primul său program național de control al poluării atmosferice până pe 1 aprilie 2019, însă programul respectiv nu a fost încă adoptat.

Poluarea Bucureștiului, un exemplu

O sursă importantă a poluării din București provine din satul ilfovean Sintești, unde au apărut în ultimii ani rețele infracționale care topesc deșeurile prin incendiere.

Reprezentanții autorităților de mediu nu au putut opri la ultima descindere sursa de poluare pentru că au fost alungați de localnici. Ministrul Mediului, Tanczos Barna, a anunțat atunci că a fost nevoie de intervenția trupelor speciale ale poliției pentru a mai prinde doar două persoane care ardeau deșeuri.

Principala sursă de poluare a Capitalei nu este nici groapa de gunoi din Vidra, nici traficul auto, ci arderile ilegale din Sintești, a declarat pentru Europa Liberă fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu.

„Când aceste arderi au fost oprite sau au rămas 3-4 focuri, am avut imediat o calitate a aerului de cel puțin cinci ori mai bună”, a spus Berceanu.

Dezmembrările auto, sursă masivă de poluare

O parte importantă din deșeurile care sunt arse ilegal în Sintești provin din industria auto, în special ateliere de dezmembrări auto.

Este vorba de o afacere de 10 milioane de euro pe an, în urma deșeurilor care intră în satul ilfovean și care sunt arse noaptea, cu prețul poluării Capitalei.

„În jurul Bucureștiului s-a creat o rețea de valorificare a fierului vechi. Capii ei sunt la Sintești, o comunitate avută de romi. Alte localități unde se ard deșeuri, cele mai multe dintre ele provenite de la mașini vechi, sunt Sărulești, Bolintin, Moroeni, locuri în care se adună resturi de aluminiu și cupru”, a declarat pentru Europa Liberă o sursă din Garda de Mediu.

Poluarea cu metan, ignorată în România

De asemenea, poluarea cu metan este o problemă serioasă și prea puțin discutată în România. Este vorba de pierderile de gaze, care sunt prea puțin raportate, în ciuda ponderii semnificative a acestora în totalul de emisii de la nivel național.

Potrivit unui raport publicat de International Energy Agency (IEA) pe anul 2020, emisiile fugitive, cel mai greu de detectat și care nu sunt vizibile atingeau în România anul trecut valoarea de 36 de kilotone, din totalul de 93 de kilotone. Treisprezece dintre acestea, proveneau din instalațiile de petrol și gaze on-shore, de pe uscat.