Analiză | A doua criză a coaliției provocată de premierul Cîțu. Cinci scenarii, toate proaste

Spre deosebire de precedentul scandal generat de remanierea lui Vlad Voiculescu, USR PLUS pare, la prima vedere, hotărât să nu mai accepte un scenariu similar: i-a retras sprijinul politic premierului Florin Cîțu, iar dacă acesta nu va fi schimbat din funcție în cadrul coaliției, amenință cu depunerea unei moțiuni de cenzură.

Aritmetica parlamentară, calculele politice și strategice, dar și jocul președintelui Klaus Iohannis formează un peisaj extrem de complicat. Niciunul dintre scenariile care se pot proiecta în momentul de față nu arată bine pentru guvernare și pentru soarta coaliției, în măsura în care ea va supraviețui acestui impas major.

Președintele Klaus Iohannis a semnat revocarea lui Stelian Ion, așa cum a procedat și cu celelalte remanieri operate de Florin Cîțu, semn al unei înțelegeri prealabile. Acesta este probabil și motivul pentru care premierul își permite să întindă coarda și să pună în pericol funcționarea coaliției. Un aspect asupra căruia a insistat Ludovic Orban, care nu a participat la ședința BPN convocată de susținătorii lui Cîțu, în care acesta a primit susținerea PNL. „Fac un apel apăsat către premierul Cîțu și colegii mei din PNL să înțeleagă gravitatea momentului. Guvernarea presupune maturitate, echilibru, respect față de partenerii de guvernare, precum și responsabilitate față de cetățean. Nu putem să aruncăm în aer unitatea coaliției”, a spus Orban. Un atac direct și previzibil la adresa lui Cîțu.

Mingea se află acum în terenul USR PLUS, pe care mișcarea premierului Cîțu l-a pus în imposibilitatea de a mai accepta statu-quo-ul dacă nu vrea să fie perceput ca un vagon la remorca PNL. De USR PLUS depinde funcționarea pe mai departe a coaliției și a guvernului, dar scenariile aflate în curs sunt destul de confuze.

1. Căderea cabinetului Cîțu prin moțiune de cenzură. Dezavantaje

Încă din primul moment, USR PLUS a anunțat că ia în calcul depunerea unei moțiuni de cenzură prin care să fie forțată plecarea lui Cîțu. Aceasta în loc să își depună demisiile din guvern, semnal fără echivoc în ce privește realele intenții. Strategia moțiunii de cenzură pare o tergiversare, mai ales că USR PLUS, cu cele 80 de semnături nu se poate aventura de unul singur în acest demers în care ar fi necesare de minimum 117 semnături. Deci are nevoie de semnături de la PSD sau AUR.

PSD are însă propria moțiune de cenzură și cere USR PLUS să o semneze nu doar să o susțină, ceea ce evident USR PLUS nu poate accepta. De fapt, USR PLUS negociază cu AUR depunerea unei moțiuni de cenzură, cele două partide având împreună 122 de voturi. Nu e o situație deloc confortabilă pentru USR PLUS din perspectiva imaginii proaste a acestui partid care a făcut nu o singură data obiectul criticilor apăsate ale celor de la USR PLUS.

Strategia moțiunii de cenzură este o soluție care nu avantajează ca imagine USR PLUS, care este forțat să se alieze cu adversarii săi declarați. Un punct vulnerabil de care se folosesc cei de la PNL în toate intervențiile publice. De menționat că nicio moțiune de cenzură împotriva cabinetului Cîțu nu poate trece fără votul PSD.

Unul dintre dezavantaje este că strategia poate fi lipsită și de finalitatea dorită de USR PLUS: chiar dacă cabinetul Cîțu cade, nimic nu îl împiedică pe președintele Iohannis să-l nominalizeze premier tot pe Florin Cîțu, chiar dacă șansa ca acesta să obțină apoi votul de încredere nu este foarte mare, dar nu ar fi o premieră. Și Ludovic Orban a fost în aceeași situație.

Un alt dezavantaj este că USR PLUS, neplecând din guvern, va fi în poziția să voteze împotriva guvernului din care face parte. O situație neplăcută, care amintește într-o măsură de modul în care PSD, în perioada Dragnea, și-a dărâmat propriul guvern.

Una peste alta, strategia moțiunii de cenzură aduce mai multe prejudicii decât avantaje USR PLUS. Este și o variantă de durată, timp în care nu este clar ce poziție va adopta USR PLUS în guvern. Va mai participa la ședințele de guvern sau le va boicota? Se conturează deja o astfel de strategie.

2. Miniștrii USR PLUS demisionează din guvern

Este varianta luată în calcul în partid, cerută mai ales de aripa PLUS, în cazul în care strategia moțiunii de cenzură nu are o finalitate. Ar fi o soluție care ar duce clar la ruperea coaliției de guvernare, dar nu și la căderea obligatorie a guvernului. Premierul Cîțu ar putea rămâne în funcție, miniștrii USR PLUS ar fi înlocuiți cu cei de la PNL și UDMR. S-a întâmplat atunci când PDL a plecat de la guvernare și din Alianța Dreptate și Adevăr (DA), în 2007, când Călin Popescu Tăriceanu a rămas premier și a guvernat susținut în parlament de PSD.

În această situație s-ar putea ajunge la un guvern minoritar PNL-UDMR, susținut conjunctural la nivel parlamentar fie de PSD și AUR, fie chiar de USR PLUS.

Va fi însă o formulă proastă pentru că în mod evident nu se vor mai putea face niciun fel de reforme. USR PLUS va ajunge în banca opoziției alături de PSD și AUR, ceea ce îi va crea probleme de poziționare și de percepție. La rândul său, PNL nu are decât de pierdut într-o astfel de situație, pentru că va deconta singur întreaga guvernare, ceea ce îl va afecta electoral. Oricum, PNL este în continuă pierdere de viteză în sondajele de opinie.

3.Florin Cîțu plecă din fruntea guvernului, coaliția merge mai departe

Este puțin probabilă, pentru că premierul are susținerea PNL și a UDMR, dar nu este exclus ca evenimentele să ia o altă turnură. De exemplu, președintele Iohannis ar putea să nu dorească pulverizarea coaliției și un guvern minoritar, dacă înțelege că lucrurile chiar se îndreaptă în direcția aceasta, situație în care nu-i va mai oferi garanții lui Florin Cîțu că va rămâne premier în orice condiții.

Este varianta în care va fi în continuare o guvernare PNL - USR PLUS - UDMR dar fără Florin Cîțu. Aceasta nu înseamnă însă că guvernarea și coaliția vor funcționa fără probleme, disensiunile și animozitățile dintre partide fiind greu de surmontat.

4. USR PLUS rămâne la guvernare cu premierul Cîțu

Este improbabilă pentru că lucrurile au ajuns într-un punct în care USR PLUS îi este greu să dea înapoi, așa cum a făcut în cazul Vlad Voiculescu, fără a fi perceput ca un partid „șantajist”, etichetă pusă de Florin Cîțu și rostogolită de alți lideri PNL. Dar nu numai șantajist, ci și lipsit de verticalitate, slab și dispus la compromisuri greu acceptabile pentru propriul său electorat.

Înaintea congresului din octombrie, cei doi lideri Barna și Cioloș ar avea de înfruntat acuzele propriilor membri. În plus, nu vor mai putea ridica vocea în apărarea reformelor pe care le doresc.

Ar ajunge la remorca PNL și a lui Florin Cîțu, ceea ce, din perspectiva viitoarelor alegeri, i-ar putea fi fatal, după cum au atras atenția mai mulți lideri ai partidului în întâlnirile din aceste zile.

5. Alegerile anticipate

Este varianta aproape exclusă, pentru că niciunul din partidele parlamentare nu le dorește, iar în România, indiferent de amploarea crizelor politice, nu s-a putut ajunge la anticipate și din cauza procedurii laborioase.

Pentru asta ar fi nevoie să cadă de trei ori un guvern, după care președintele poate dizolva Parlamentul. Nu trebuie omis că înainte de izbucnirea pandemiei, partidele din actuala coaliție și președintele Iohannis au făcut cu greu un prim pas spre anticipate: căderea cabinetului Orban.

Concluzii

• Niciunul dintre posibilele scenarii nu anunță o guvernare coerentă și o coaliție funcțională care să pună în practică programul de guvernare și reformele promise. Animozitățile acumulate în această perioadă, diferențele de viziune pe subiecte importante, blocajele, acuzele reciproce și, mai cu seamă, competiția pe același electorat dintre PNL și USR PLUS fac aproape imposibilă conviețuirea.
• Alegerile interne din PNL au marcat actul de guvernare (premierul Florin Cîțu presează pentru proiectul „Anghel Saligny”, destinat primarilor, înainte de congresul din 25 septembrie). Este doar un exemplu dintr-un șir mai lung.
• Guvernele de coaliție, cele de „dreapta”, nu funcționează în România. Convenția Democrată din România (CDR) a fost marcată de conflicte și blocaje, nereușind decât într-o mică măsură să pună în practică programele și reformele pe care le-au anunțat. Alianța Dreptate și Adevăr (DA) s-a dizolvat după doi ani, pe fondul neînțelegerilor legate de justiție (Monica Macovei era presată de premierul Tăriceanu și alți miniștri PNL să avizeze diverse acte normative cu potențial de corupție). În schimb, alianțele de „stânga”, formate în jurul PSD au rezistat întregul mandat.