Asta nu înseamnă că Polonia, mai exact guvernul de dreapta al partidului Legii și Dreptății (PIS), nu e prezentă în știri.
Reputația administrației poloneze e demult fixată și se reduce la o etichetă: iliberalism. Radicalismul guvernului PIS nu e în dubiu. Intervențiile guvernului în structura sistemului de justiție sînt, evident, contestabile. Mass media, organizațiile civice și instituțiile UE au făcut un serviciu salutar climatului public punînd în dezbatere deciziile contestabile ale guvernului polonez. Cu toate astea, problema succesului persistent al PIS nu a fost suficient explicată. Critica intensă a administrației poloneze pare un mecanism insuficient și nesatisfăcător, cu atît mai mult cu cît sondajele sugerează că PIS va ciștiga și alegerile ce vin. Cifrele spun că PIS e fixat în jurul unei cote foarte ridicate.
E, poate, de înțeles că, măcar în cazul Poloniei, dacă nu și al Ungariei - un alt „mister” redus la tema iliberalismului - explicația care pune succesul în seama politicii ”populiste” e deficitară. În acești termeni, alegătorii, sau măcar o parte importantă a electoratului, sînt scoși din imagine și redefiniți ca grup pasiv și incompetent.
În 2015, cînd a cîștigat, pentru prima oară guvernarea, PIS a atins 37,8%. După patru ani de guvernare fără erodare, PIS a dominat și alegerile europene din iunie 2019 cu un scor fortificat: 45,5%. Sondajele ultimelor săptămîni spun că PIS ar putea continua seria, cîștigînd alegerile din 13 octombrie, cu 48%, la 20% distanță de Platforma Civică, fost partid de guvernare și cel mai bine plasat grup al opoziției. După o deficiență care a fost rareori infirmată, opoziția se va prezenta la alegeri divzată, deși acuză, mereu, un pericol comun și cere un efort politic național. Mai mult, sondaje care cercetează intenția de vot la alegerile prezidențiale de anul viitor, spun că Președintele Andrzej Duda, susținut de PIS, va cîștiga încă un mandat, învingîndu-l pe posibilul candidat susținut de Platforma Civică, Donald Tusk, un politician cu mare reputație internațională, actual Președinte al Consiliului European și fost Prim Ministru. Toate aceste date și estimări spun că PIS a găsit o formulă de guvernare care îi asigură sprijin popular solid și scoate din joc bombardamentul critic din mediile de informare, societatea civilă și de pe scena internațională. Acest prim indiciu trebuie, însă, bine definit. Ideea după care PIS e un „specialist în miracole” trebuie moderată. Cine încearcă să afle, chiar cu mare întîrziere, secretul succeselor PIS trebuie să accepte că are în față o coproducție. Deciziile PIS explică mult, dar succesul presupune două componente: guvernarea și alegătorii. E, poate, de înțeles că, măcar în cazul Poloniei, dacă nu și al Ungariei - un alt „mister” redus la tema iliberalismului - explicația care pune succesul în seama politicii ”populiste” e deficitară. În acești termeni, alegătorii, sau măcar o parte importantă a electoratului, sînt scoși din imagine și redefiniți ca grup pasiv și incompetent. E greu de crezut că lucurile stau așa, măcar și pentru că teoria democratică a celor ce susțin ideea unui electorat inert intră în impas.
PIS e autorul celor mai rapide și masive programe de sprijin social cunoscute în Polonia. În terminologia stîngii, e vorba de așa numita redistribuire sau de transferuri sociale. PIS a refuzat termenii și s-a ocupat de realitate. Pragul de pensionare, ridicat de fosta admistrație Tusk la 67 de ani, a fost coborît. Pensionarii au primit dreptul la o a 13-a tranșă anuală de plăți. Alocația pentru copii a fost ridicată la ceva mai mult de 100 de euro. Salariul minim pe economie a atins 480 euro
Să vedem, mai întîi, care e contribuția adminstrației PIS la proproiul succes. În esență, partidul dirijat politic și ideologic, din umbră, de figura mult-contestatului Jaroslaw Kaczynski, a demonstrat că poate face rapid ce promite. Mai intersant, PIS a reușit să aplice concret exact promisiunile pe care partidele stîngii și centrului obișnuiesc să le considere un monopol, fără să le concretizeze. Cu alte cuvinte, PIS e autorul celor mai rapide și masive programe de sprijin social cunoscute în Polonia. În terminologia stîngii, e vorba de așa numita redistribuire sau de transferuri sociale. PIS a refuzat termenii și s-a ocupat de realitate. Pragul de pensionare, ridicat de fosta admistrație Tusk la 67 de ani, a fost coborît. Pensionarii au primit dreptul la o a 13-a tranșă anuală de plăți. Alocația pentru copii a fost ridicată la ceva mai mult de 100 de euro și, mai nou, extinsă la toți copiii unei famili. Salariul minim pe economie a atins 480 de euro și va fi ridicat în continare, în următorii 4 ani. Impozitele au rămas neatinse și veniturile cele mai mici, de pînă la 19000 de euro anual, sînt taxate cu 18%.
Politica socială și economică a PIS a fost criticată sistematic, în baza unui argument politic bine cunoscut și, desori, valid: guvernul mituiește alegătorii și cîștigă alegeri dar distruge economia. Moral convingător, arguemntul nu stă în picioare la nivel economic. Polonia adminstrată de PIS are o rată medie de creștere de 5%, în ultimii 4 ani. E, probabil, tiumpul să discutăm și despre contribuția societății poloneze sau măcar a acelei părți a alegătorilor care dau majoritățile PIS.