Georgeta Banu, 46 de ani, este profesoară pentru învățământ primar la Școala Gimnazială „Ovid Densușianu” din Făgăraș, județul Brașov. Mai orientată către învățarea digitală, ea a început încă din 12 martie să își țină orele online cu elevii săi, care sunt clasa a IV-a. Mărturisește că se consideră printre cei mai norocoși profesori pentru că, din cei 35 de copiii din clasă, a avut la clasele online chiar și 28 de participanți.
Totuși spune că această metodă de a preda clasele online este bună doar în ideea de a menține legătura cu elevii și de a încerca o consolidare a materiei predate în această perioadă în care școala este închisă.
Nu crede însă că toți elevii vor reuși să primească note online, chiar dacă, recent, prin ordin de ministru, școala online a devenit obligatorie, iar ca atare se pot bune și note. „Ar fi un mod fericit dacă s-ar întâmpla așa, pentru că, în opinia mea, nici 50% dintre elevi nu vor putea fi notați și nu vor putea avea acces la o educație de calitate în online pentru că foarte mulți nici nu participă din cauza dispozitivelor pe care nu le au, a Internetului, a lipsei de preocupare, a situației materiale. Toate sunt o barieră în calea lor, cu toate că ei, micuții, au disponibilitate și deschidere”, spune ea.
Orele online sunt mai grele, necesită mai mult timp până ți le pregătești și trebuie să ai mai multe soluții de rezervă în cazul în care ceva nu merge
Dă exemplul propriei clase, unde, deși rata de participare este destul de mare, nu toți reușesc să se conecteze constant. Mai mult, are în clasă și trei copii cu cerințe educative speciale, care nu s-au conectat niciodată la clasele online, dar pe care îi ajută separat: „Programa pentru ei este concepută altfel, totul se rezumă la lucruri extrem de simple, dar încercăm și acolo să se vadă un mic progres. Ei nu au participat in online niciodată, dar asta nu înseamnă că nu au primit separat de lucru”.
Se conectează zilnic cu copiii prin aplicația Zoom și le-a făcut și conturi pe ASQ, o platformă educațională pentru profesori, părinți și copii.
Totuși, din punctul ei de vedere, crearea unei lecții online este mult mai dificilă decât cea care presupune prezența fizică în clasă. În primul rând, profesorul trebuie să fie mult mai structurat în explicații, iar ulterior, în momentul în care apar întrebările din partea copiilor trebuie să fie atent să nu se creeze haos.
„Orele online sunt mai grele, necesită mai mult timp până ți le pregătești și trebuie să ai mai multe soluții de rezervă în cazul în care ceva nu merge. Explicațiile nu ajung în aceeași măsură la toți. După ce au loc anumite explicații, intervin toate întrebările lor. Și chiar dacă am stabilit niște mici reguli pentru buna funcționare a claselor online, de pildă, trebuie să apese butonul de ridicat mânuța din aplicație, să nu vorbească toți odată, ei sunt spontani, vorbesc unii peste alții, alții nu îndrăznesc să vorbească deloc, alții nu își deschid nici camerele. Există și această mică problemă... în a fi văzut”, explică ea.
Pe de altă parte, a avut parte și de surprize plăcute. A descoperit că, unii copii, mai timorați la clasă și care participau mai puțin la ore, sunt mult mai spontani și de motivați în mediul online.
În plus, mărturisește că și ea participă la multe cursuri online de formare, pentru a învăța cum să predea digital și cum să li se adreseze micilor elevi și că a mai făcut cu ei clase online, chiar înainte de a debuta pandemia de coronavirus. De fapt, împreună cu elevii ei, a participat la concursul Digitaliada, unde au obținut recent premiul pentru categoria Conținut video cu un material care prezintă o poveste creată din desenele realizate de cei mici, făcută spre finalul lunii februarie, când încă mai erau cu toții în clasă.
„Copilul de azi nu mai este cel care a fost ieri, nu mai este încântat doar de cretă, tablă, creion, el vrea să se miște și să afle noutăți, să descopere singur”, mai spune Georgeta Banu.
Totuși, spune că, pentru conținutul digital al orelor, este foarte importantă și deschiderea colegilor de breaslă, care pot împărtăși anumite lecții văzute sau la care elevii au reacționat foarte bine: „așa am învățat și eu multe”.
Ca un ritual, în fiecare dimineață, la începutul orelor, îi întreabă pe copii ce își doresc. Răspunsul pare să fie de fiecare dată același: „toți la unison spun că vor la școală, că își vor viața înapoi și promit că vor fi cuminți”.
Chiar și ea mărturisește că este nerăbdătoare să-și revadă elevii, cu toate că, deocamdată nu știe cum vor arăta viitoarele clase față în față, mai ales că mai are puțin timp de petrecut cu elevii ei, care se pregătesc să ajungă la gimnaziu: „Noi avem clasă generoasă, de aceea am putut avea și o clasă de 35 de copii, dar cu siguranță nu vor mai fi atâția. Limitarea interacțiunii cu copiii va fi însă cel mai crunt aspect mai ales pentru cei mici. Oricum, vom fi mai prudenți, mai ales că în spații închise vor fi obligatorii măștile. Nu știu cum mi-aș petrece o oră explicând cu masca pe față”.
Facebook Forum