Școlile sunt închise de mai bine de două săptămâni, iar recomandarea Ministerului Educației a fost mutarea cursurilor în online. Nu este clar încă câți copii au acces la aceste cursuri online, pe de-o parte fiindcă nu toți copiii au un computer sau tabletă cu acces la internet, pe de altă parte pentru că nu toți profesorii au pus în aplicare recomandarea ministerului.
Ministrul Educației, Monica Anisie, a explicat, pentru Europa Liberă, că până la finalul săptămânii, Inspectoratele Școlare vor contabiliza câți elevi beneficiază în mod real de aceste cursuri și câți profesori și-au mutat în online clasele: „La sfârșitul acestei săptămâni, Inspectoratele Școlare analizează să vadă câți dintre elevi participă activi la aceste cursuri, câți profesori țin cursuri online, deci noi nu putem de la nivelul ministerului să facem această analiză, trebuie ajutorul inspectoratelor școlare județene”.
Potrivit Asociației Elevilor din Constanța, la nivelul acestui municipiu, rata de acces este de circa 60%-65%. Sabina Spătariu, președinta Asociației Elevilor din Constanța, crede că această cifră ar putea fi valabilă și pentru restul țării.
Ministrul Educației recunoaște că a fost vorba de o recomandare, așa că procentul de profesori care țin aceste cursuri poate fi mai mic. „Aici este vorba de o recomandare, dar în același timp, este vorba și despre modul în care fiecare cadru didactic înțelege să fie aproape de elevi în această perioadă destul de dificilă prin care trece România astăzi. Nu este o perioadă ușoară, toată lumea înțelege că este greu și, ca atare, cred că noi, profesorii, trebuie să fim alături de elevii noștri, să îi sprijinim și să sprijinim învățarea de acasă.”
În plus, Monica Anisie a precizat că este „conștientă că sunt copii [din mediul rural, cu precădere] care au nevoie de intervenție rapidă” din partea ministerului. În acest sens, luni, a avut o întâlnire „virtuală” cu ONG-uri și cu reprezentanți ai mediului de afaceri pentru a găsi soluții și pentru copiii care nu au posibilitatea de a învăța online, însă „estimarea perioadei în care noi vom veni cu soluții este în relație directă și cu ceea ce se întâmplă de la zi la zi, cu evoluția pandemiei”.
„Aceste cursuri online, s-a spus de la început, nu suplinesc cursurile față în față. Aceste cursuri online doar mențin legătura cu școala, nu sunt neapărat de predare, nu se dau note, ci păstrăm legătura noi, cadrele didactice, cu elevii, este important ca ei în această perioadă să conștientizeze că nu este vacantă, ci că ne continuăm învățarea”, mai precizează Monica Anisie.
În opinia președintei Asociației Elevilor din Constanța, Sabina Spătariu „școala online nu se face așa cum trebuie și vrem, nu vrem ne vom pierde din ritm și nu vom da prea multe rezultate și dacă totul continuă în ritmul în care se desfășoară acum, vom pierde foarte multă materie”. Mai mult, ne-a explicat ea, faptul că nu se pun note, absențe și nu se dau teme nu este totuși un lucru bun: „dacă nu îi stimulezi pe copii sau nu îi sperii cu o absență sau cu o notă nu vor lucra de bunăvoie în privat, din fața calculatorului”.
Oana Moraru, fondatoarea platformei Vocea Părinților, ne-a explicat că nefiind impusă unitar obligația ca măcar profesorii care au acces la un calculator și la internet să își țină cursurile în online „nici măcar la liceele de elită, profesorii încă nu se simt obligați pentru că ministerul doar a dat o recomandare”.
Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, atrage atenția că soluția ar fi putut să vină dacă România ar fi avut pusă la punct o platformă de e-learning, așa cum era prevăzută în Legea Educației din 2011. „Acum suntem în situația în care recurgem, ca pe vremea lui Ceaușescu, la teleșcoală. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, a precizat, pentru Europa Liberă, Mircea Miclea. În paralel cu recomandarea de organizare de cursuri online, au fost pregătite și cursuri televizate, difuzate la televiziunea națională, pentru clasele a VIII-a și a XII-a.
„Acum profesorii [pentru cursurile online] lucrează în funcție de cum îi duce capul și de cum s-au obișnuit să-și folosească instrumentele, dar nu i-a instruit nimeni. Nu există nicăieri o viziune unitară despre ce să faci”, punctează profesoara Oana Moraru.
De aceea, se creează „debandadă”, spune ea, pentru că „nefiind obligație, nu toți copiii beneficiază în mod egal nici măcar cei care au acces la internet și calculatoare, nu mai zic de cei din zonele unde nu există tehnologie”.
Oana Moraru atrage atenția că este o mare diferență între organizarea unor cursuri online față de cele la școală, primele fiind mult mai solicitante: „ca să faci online trebuie să te pregătești mult mai mult acasă: tutoriale, să te inregistrezi, după care să vezi explicațiile, apoi să vezi ce nevoie are fiecare copil și în funcție de răspunsul lui să îi trimiți lui ceva anume față de restul clasei”.
În schimb, spune ea, la clasă profesorul se adaptează „natural din dialog cu copilul, online nu ai acest dialog continuu și atunci trebuie să anticipezi ce probleme va avea și cum îi dai materialul explicat foarte bine. E foarte mult de lucru online. Un profesor lucrează în momentul acesta dublu sau triplu față de cum lucra la clasă”.
„Acum ce se întâmplă: se va vedea și mai tare diferența dintre cei motivați să învețe singuri, care oricum învață, și ceilalți. [...] Acesta este un factor. Unii sunt motivați să învețe și o să învețe și așa, cu cartea în mână, fără profesor. Și doi, contribuția familiei, mai ales la clasele mici și acest lucru va trebui să fie luat în calcul de fiecare familie, întrucât stau acum cu copiii lor și atunci ar trebui să-i ajute și să își facă lecțiile indiferent de cât de activi vor domnii profesori, care din păcate, majoritatea nu sunt”, a mai spus Mircea Miclea.
Există, totuși și avantaje ale acestor cursuri online. „Nu toți elevii știu să le folosească și atunci înveți, de exemplu, să faci prezentări mai interactive decât dacă le-ai face printr-un referat sau eseu”, spune Sabina Spătariu.
Pe de altă parte, Oana Moraru subliniază că va fi greu de măsurat impactul predării online: „Nu cred că se va putea face vreun studiu câți copii au avansat în această perioadă. Cel mai bine este ca toate școlile, măcar în ceea ce fac mai bine sau mai prost să întrețină acasă senzația ca elevii au program de lucru și de autodisciplina zilnică care contribuie mai mult la sănătatea emoțională decât la evoluția intelectuală”.
