6 iulie 1985
Reflecțiile lui Vlad Georgescu pe marginea lucrărilor Forumului cultural post-Helsinki de la Budapesta și ale Colocviului privind spațiul cultural european de la Madrid.
„Pentru regimurile comuniste cultura nu este decît o funcție a politicului, un instrument pe care puterea îl mînuiește în funcție de scopurile sale proprii. Cultura se identifică cu statul, individul își pierde autonomia, iar libertatea culturii semnificațiile. ... Oricît am fi de învățați cu mentalitățile Kremlinului și ale sateliților săi, tot surprinde duritatea cu care delegații răsăritului se opun oricărui dialog real. ...
Pentru reprezentantul Marii Britanii, Norman Stevens, „libertatea individului este idea rodnică care se află în centrul concepției europene despre cultură”. Aceasta înseamnă libertatea de a citi, de a scrie, de a compune, liber de orice cenzură, scriitorul alegînd liber ce să scrie, călăuzit nu de ce îi dictează statul, ci de normele sale lăuntrice privind binele și adevărul. ...
Faptul că la Budapesta au putut fi organizate, între altele și un seminar neoficial, la care au luat cuvîntul mai mulți dizidenți est-europeni, arată că totuși, limitele sistemului sînt mai elastice decît se crede. Ce au cerut acești dizidenți, cei maghiari de pildă ? Au cerut în primul rînd încetarea monopolului de stat asupra mijloacelor de mass media. Apoi, dreptul de a întemeia tipografii particulare. Au cerut revenirea la vechea autonomie universitară și au cerut, de asemenea, respectarea drepturilor religioase și naționale, ale minorităților naționale. ...
Reprezentantul României la Forum, un diplomat, nu un cărturar, nu a făcut decît să prezinte, a spus presa din țară, punctul de vedere al președintelui Ceaușescu asupra cooperării culturale între state. Din păcate președintele Ceaușescu are o concepție ciudată asupra cooperării culturale. Domnia sa consideră cultura, o știe orice locuitor al României, un bun personal; cooperare înseamnă în realitate renunțarea la cumpărarea de cărți în străinătate, limitarea și stricta supraveghere a românilor cu oamenii de cultură străini, înseamnă identificarea valorilor culturale cu cele politice ale partidului. Prin toate aceste puncte de vedere, linia românească se apropie pînă la identitate aproape de linia sovietică a tovarășului Kondrașev.
Din păcate, cultura, așa cum este imaginată de regimul cultului personalității, nu ține nici de Europa, nici de cultură. De fapt, se poate spune că, grație politicii dlui Ceaușescu, România iese cu încetul din ceea ce se socotește a fi cultură europeană, pentru a se identifica tot mai mult cu sensurile care se dau acestui cuvînt în lumea a treia și în lumea comunistă.
(O arhivă sonoră din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu).
Facebook Forum