Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România, vorbește în interviul pentru Europa Liberă despre momentul incipient în care se încheie majoritatea anchetelor juridice referitoare la cei care încalcă legislația referitoare la interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Profesorul Florian arată și felul în care unii istorici români minimalizează dramele suferite de evreii din România în secolul trecut.
Alexandru Florian este profesor universitar în științe politice, membru al Comisiei „Elie Wiesel", cu expertiză în sisteme politice de tranziție, locuri ale memoriei, istoria și memoria Holocaustului. Este Director General al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel".
Europa Liberă: Președintele Klaus Iohannis a vorbit recent despre România ca „model regional în ceea ce privește asumarea Holocaustului și combaterea antisemitismului”. Sunteți de aceeași părere?
Alexandru Florian: „Da, pentru că memoria publică a Holocaustului are mai multe niveluri și comparat cu țările din jur, România stă mult mai bine, cel puțin dacă ținem cont de tot ceea ce s-a întâmplat după finalizarea Raportului Wiesel privind studierea Holocustului în România. Avem de exemplu o Lege a memoriei, care este Ordonanța de Urgență privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Apoi, în timpul președinției României la Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului s-a adoptat definiția de lucru a antisemitismului, care în România s-a transpus în lege, dar a fost asumată și de alte state. Ambasadorul Mihnea Constantinescu a reușit să convingă peste 30 de țări să preia acea definiție.”
Europa Liberă: Teoretic, România stă într-adevăr foarte bine și are standarde înalte, dar practic sunt politicieni negaționiști, în manualele de istorie subiectul e tratat în cel mai fericit caz superficial, iar la nivel general lucrurile nu stau pe roze. Ce-ar mai trebui făcut?
Alexandru Florian: „Conform datelor sociologice pe care Institutul Wiesel le-a comandat, într-adevăr nivelul de informare referitor la Holocaust în România este precar în societatea autohtonă. Este nevoie de dezvoltarea politicilor educaționale referitoare la istoria Holocaustului din România.”
Europa Liberă: După apariția volumului „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova", în 2018, sub semnătura actulului șef al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, și a profesorului Ioan Bolovan ați trimis o scrisoare publică în care vorbiți despre deformarea istoriei. Ați primit vreun răspuns la această epistolă?
Alexandru Florian: „Această scrisoare, care a fost republicată zilele trecute din motive care-mi scapă și care face parte dintr-o corespondență interinstituțională mai amplă între Institutul Wiesel și, pe atunci, rectorul Universității din Cluj, Ioan Aurel Pop, menționează erorile istorice care sunt în acel volum referitoare la atrocitățile care au avut loc în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Domnul Pop a răspuns că nu este autorul acelui capitol, ci doar coordonatorul volumului. A apărut, însă, o a doua ediție, în care s-au menținut unele erori istorice, pentru că este vorba despre minimalizarea Holocaustului”
Europa Liberă: Cum vedeți această minimalizare a Holocaustului făcută cu girul președintelui Academiei, e un reflex al vechii școli de istorie, e o tendință care se reia sau doar un fenomen izolat?
Alexandru Florian: „Au mai fost asemenea manifestări în istoriografia românească, nu știu dacă este o tendință sau o școală de gândire, dar acest volum coordonat de domnii profesori academicieni Pop și Bolovan este ultima apariție editorială pe care o cunoaștem în care se minimalizează tragedia evreilor din România. Orice carte exprimă opinia autorului, aici este vorba despre un volum cu doi editori coordonatori, care ar fi trebuit să stăpânească întreg conținutul și să și-l asume. Nu înseamnă că dacă ești coordonator strângi acolo cu fărașul orice și nu ești responsabil.”
Europa Liberă: Se poate vorbi de o formă de ideologizare a istoriei în acest caz sau de manipulare?
Alexandru Florian: „Este un punct de vedere deformator, nu se neagă faptul că evreii au fost omorâți în secolul trecut, dar sunt unele aspecte acolo care reduc intensitatea tragediei. Din 1990 până astăzi, această minimalizare se întâlnește și în alte lucrări de istorie, aceasta este doar ultima pe care o cunoaștem. Nu inventariem tot ce se publică. Această carte coordonată de actualul președinte al Academiei și de profesorul Bolovan este foarte interesantă pentru că pune accentul pe imagine, unele sunt mai mari, în mod voit, altele mai mici. Este un volum de popularizare a istoriei, deci poate ajunge în mâinile cititorilor neavizați, de unde oamenii își pot extrage ceea ce ei cred că ar fi informația primară reală. De aceea am făcut publică scrisoarea, pentru a trage un semnal de alarmă, că anumite informații nu sunt corecte și nu cred că există informații istoriografice care să dezmintă Raportul Wiesel.”
Europa Liberă: Mai există undeva în Europa un președinte al unei Academiei naționale care să promoveze un astfel de discurs istoric deformator de minimalizare a Holocaustului?
Alexandru Florian: „Nu, nu există. În România, Academia este contraponderea publică a sistemului educațional și cultural. Academia are statut de minister public și promovează o serie de politici culturale, care sunt oficiale. Sunt, spre exemplu, acțiuni ale magistraților sau ale diferitelor instituții care se adresează Academiei pentru a cere un punct de vedere, inclusiv în ceea ce privește contextualizări istorice. Academia este, deci, ca medicul care pune un diagnostic. Și, nu, nu există un alt șef al vreunei Academii din UE care să aibă un astfel de discurs.”
Europa Liberă: Acest fapt arată nivelul culturii civice din România?
Alexandru Florian: „Da, felul în care se raportează societatea românească, inclusiv la nivelul instituțiilor publice sau prin diverși actori publici sau privați, demonstrează nivelul conștiinței civice sau mentalul democrat al societății românești, care se află deja de atâția ani în UE și NATO. Recunoașterea Holocaustului, adoptarea unor atitudini adecvate față de victimele Holocaustului reprezintă o componentă importantă a civismului. De aceea Institutul Elie Wiesel reacționează de câte ori observă derapaje prin comunicate de presă, prin dialog instituțional sau, uneori, prin plângeri penale pe baza Ordonanței de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.”
Europa Liberă: Care ar fi rezultatul general al acestor plângeri?
Alexandru Florian: „Marea lor majoritate sunt soluționate în defavoarea punctului nostru de vedere. Adesea, dosarele sunt închise, de fapt, încă din faza de cercetare”.
Europa Liberă: Deci, justiția nu descurajează comportamentul antisemit, cultul legionar nu a dispărut și istoria eludează adevărul, chiar într-o carte girată de președintele Academiei. Cu toate acestea, România stă cel mai bine în regiune.
Alexandru Florian: „Da, stă mai bine. Recent, de exemplu, Institutul Elie Wiesel a publicat Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, de unde se poate afla ce s-a întâmplat cu toate comunitățile din Ardealul de Nord. Antisemitism, rasism, naționalism etc. nu mai au loc în Parlamentul României, există un Memorial al victimelor Holocaustului din România făcut din fonduri publice, există o zi dedicată specială de comemorare a victimelor Holocaustului, pe 9 octombrie, ocazie cu care sunt ceremonii oficiale cu participări la cel mai înalt nivel. Sunt și elemente care arată că, spre deosebire de Polonia, Ungaria și chiar Bulgaria, putem spune că România este un exemplu de bune practici.”
Europa Liberă: ONU va avea un înalt reprezentant care se va ocupa de memoria Holocaustului. Se va ocupa cu monitorizarea lucrurilor?
Alexandru Florian: „Probabil că da, va fi o monitorizare la nivel global, așa cum există birouri specializate în multe țări, e foarte activ în acest sens, de pildă, Departamentul de Stat al SUA, dar și UE are un subcomisar responsabil cu memoria Holocaustului.”
Europa Liberă: Există temerea că istoria s-ar putea repeta într-un fel sau altul și de aceea e nevoie de toate aceste instituții care să prevină și să conștientizeze dramele trecutului?
Alexandru Florian: „Din punctul nostru de vedere, istoria nu se repetă niciodată: sunt fenomene tragice, chiar crime împotriva umanității, dar niciodată istoria nu este aceeași. Totuși, cu toate că au trecut mai bine de 75 de ani de la Holocaust, clasa politică nu a uitat ceea ce s-a întâmplat atunci și își dă seama că trebuie să promoveze cunoașterea acestei drame și trebuie să mențină vie conștiința civică, pentru că tragedii genocidare se mai pot întâmpla. Trebuie să fim vigilenți, să nu uităm, să avem o societate civilă puternică, gata să reacționeze de câte ori statul încearcă să devină autoritar, arbitrar sau totalitar, fiindcă Holocaustul este legat numai de un regim totalitar. ”
