Tudor Nedelcu are 34 de ani și este profesor de fizică la Școala 103 din București, unde lucrează ca suplinitor din noiembrie 2021. Până toamna trecută, bărbatul a fost cercetător în prelucrări de imagini digitale în Portugalia. El spune că a vrut să lucreze în învățământ pentru că știe că poate să-i facă pe elevi să le placă fizica.
Salariul lui de încadrare este de 2.100 de lei, mult mai mic decât ce câștiga în Portugalia, dar și decât salariul mediu din România. Tudor Nedelcu spune însă că nu salariul de profesor l-a convins să se întoarcă în România, ci dorința de a avea o carieră didactică în țară.
„Stau la părinți, nu plătesc chirie, că dacă aveam de plătit chirie nu mă descurcam. E imposibil să trăiesc numai din salariul de profesor. Mă descurc destul de greu. Eu mai am niște economii”, a spus Tudor Nedelcu.
Economiile le-a strâns în cei șapte ani cât a lucrat în străinătate, unde a câștigat mult mai bine. Tudor Nedelcu spune că un profesor din Portugalia primește cam 1.000 de euro salariu după câțiva ani de predare.
„Îmi place să le predau elevilor. O lecție de fizică o pregătesc destul de mult, pregătesc și experimente pe care le fac. Nu e doar că predau o lecție, trebuie să mă gândesc și la experimente și cum să fac proiectele să fie cât mai atractive”, spune Tudor Nedelcu.
Profesorul vrea ca în vară să dea examenul de titularizare pentru a ocupa un post permanent. Îi place deocamdată în învățământ, unde spune că a întâlnit mulți dascăli implicați.
„Cu banii am foarte multă grijă în fiecare zi”
Gabriel Neagu are 27 de ani și este un alt profesor tânăr care nu câștigă prea mult din învățământ. Predă Educație fizică și sport la Școala 194 din București.
A terminat Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport în 2017 și apoi a făcut un masterat. În 2018, a dat examenul de titularizare, unde a obținut peste 7.
„La momentul acela salariul era de 2.240 de lei. Acum am 2.600 de lei, în condițiile în care primesc și sporul de hrană în perioada anului școlar. În vacanță, suma pentru hrană nu o mai primim”, spune Gabriel Neagu. Despre salariul lui nu vrea să comenteze foarte mult. Spune doar că e foarte atent la bani și nu-și permite decât strictul necesar.
„Cu banii am foarte multă grijă în fiecare zi. 950 lei îi dau automat către chirie, apoi 165 lei pentru întreținere, 50 de lei pe telefon, apoi ce-mi mai rămâne de mâncare și pentru lucrurile neprevăzute. Cel puțin la momentul la care sunt eu acum în carieră, chiar e recomandat să fiu organizat”, a spus Gabriel Neagu.
Profesorul de sport spune că a ales învățământul deoarece și-a dat seama încă din timpul facultății că îi place să lucreze cu cei mici.
„Așa am decis să intru în învățământ. Cu toate că foarte multe persoane spun că nu este salariul atractiv, cel puțin când ești debutant. De multe ori am multe gânduri că aș putea să aleg și o altă carieră. Dar îmi place domeniul acesta, mai ales că lucrez cu generațiile viitoare”, a mai spus Gabriel Neagu.
„Bunicul a făcut o datorie din a mă ajuta”
O altă profesoară care lucrează de puțin timp în educație este Daniela David. Are 26 de ani și este învățătoare de un an și jumătate, după ce a terminat liceul pedagogic și, ulterior, Facultatea de Litere. Acum e masterandă.
„Am salariu de 2.670 de lei, cu tot cu indemnizația de hrană și sporul de dirigenție. Altfel, aș avea 2.150 de lei. Mă descurc destul de greu în București. Locuiesc cu chirie și mai mult de jumătate merge la chirie. Îmi rămân mai puțin de 1.000 de lei pentru mâncare și alte cheltuieli”, spune Daniela David.
Femeia spune că este norocoasă că o mai ajută bunicul ei pensionar. „El a făcut un soi de datorie în a mă ajuta”, spune învățătoarea.
Daniela își dorește să rămână în educație, poate nu ca învățătoare, ci ca profesoară de Limba română după ce termină cu masteratul.
„Dacă ar fi să am în vedere doar latura pecuniară aș putea să ies din învățământ. Dar eu fac cu pasiune ceea ce fac și atunci încerc să oscilez între starea de nemulțumire legată de salariu și satisfacția pe care o am la catedră.”
„Eu nu am familie și copii. Cu atât mai greu mi-ar fi dacă aș avea în întreținere copii. Îmi place să lucrez direct cu elevii și să țin legătura cu oamenii”, a mai spus Daniela David.
Potrivit unei legi din 2017, din 2018 și până anul acesta, salariile profesorilor ar fi trebuit majorate anual cu până la 20%.
În pandemie, guvernul a prorogat aplicarea legii, invocând lipsa banilor.
Din acest motiv, în decembrie 2021 și ianuarie 2022, câte o sută de profesori au pichetat Guvernul cerând respectarea legii și mărirea salariilor.
În România sunt 240.000 de angajați în învățământul preuniversitar, iar 185.000 dintre aceștia sunt profesori.
Sindicaliștii spun că majorările salariale care ar fi trebuit să fie acordate sunt, în medie, de 250 de lei pe lună. „Fără aceste majorări, în contextul scumpirilor deja existente la utilități și alimente, peste 70% dintre salariații din învățământ vor fi la limita subzistenței”, au arătat sindicaliștii din învățământul preuniversitar românesc, într-un comunicat de presă comun.
Faptul că salariile din învățământul preuniversitar sunt mici îl recunoaște și ministrul Educației.
„În acest an au fost majorări salariale de puţin peste 4%, jumătate de cât ar fi prevăzut Legea 153 (n.r. din 2017). După ce anul trecut, în 2021, ar fi trebuit să fie majorate cu alţi 8% şi nu a existat nicio majorare”, a declarat Sorin Cîmpeanu într-o emisiune la Prima TV.
Ministrul nu a oferit însă și termene concrete cu privire la posibilele creșteri salariale din sistemul de învățământ.
