„Acordurile de la Minsk” au vizat soluționarea conflictului din estul Ucrainei, unde separatiștii susținuți de Rusia se luptă, din 2014, cu militarii ucraineni. Kievul spune că până acum au murit 14.000 de oameni în acest conflict.
Vladimir Putin vrea respectarea propriei interpretări a Acordului de la Minsk, precizează pentru Europa Liberă istoricul Armand Goșu, specialist în spațiul ex-sovietic.
Puterea politică pe care Moscova o dorește pentru separatiștii din Donbas ar bloca orice aspirație a Kievului de a acționa independent de Moscova, spune acesta.
„Rusia a dat jumătate de milion de pașapoarte rusești locuitorilor din Donbas. Oricum, a fost prima care a încălcat acordurile. Toată lumea știe că nu pot fi respectate”, spune Armand Goșu.
Potrivit reporterului The New York Times din Moscova, Andrew E. Kramer, interpretarea pe care o dă Rusia acordurilor ar obliga Kievul să adopte legi și amendamente constituționale care le-ar da reprezentare parlamentară separatiștilor susținuți de Rusia și drept de veto în chestiuni de politică externă.
Interpretare Ucrainei exclude această posibilitate și oricum plasează modificările legislative menționate în acorduri după momentul desfășurării unor alegeri libere și independente în Donețk și Luhansk. Or, cu forțele sprijinite de Rusia pe teren, acest lucru nu poate fi realizat.
În viziunea Rusiei, adaugă o analiză OpenDemocracy.net, regiunea ar urma să aibă propria forță de poliție, și-ar alege magistrații, ar organiza alegeri iar luptătorii ar beneficia de amnistie înainte ca forțele sprijinite de Moscova să se retragă.
„Doar într-o lectură neutră pot fi acordurile de la Minsk o bază pentru rezolvarea crizei”, spune Armand Goșu, nu în lectura lui Vladimir Putin, care „vrea ca Ucraina să rămână profund ancorată în lumea rusească”.
Acordurile de la Minsk
Primul acord de la Minsk a fost semnat în septembrie 2014 de reprezentanții Rusiei, Ucrainei și Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), alături de doi lideri ai separatiștilor din estul Ucrainei.
Prevedea, printre altele, încetarea imediată a focului în regiune și îndepărtarea tuturor „forțelor militare ilegale, echipamentelor, militanților și mercenarilor de pe teritoriul Ucrainei” (punctul 10).
Imaginile cu așa-numiții „omuleți verzi” făcuseră înconjurul presei din Occident. Îmbrăcați în uniforme fără însemne oficiale, cu arme rusești, au avut ceea ce Ucraina a considerat o contribuție majoră la anexarea Peninsulei Crimeea și, apoi, la luptele din estul țării.
Rusia a negat că ar avea vreo legătură cu aceștia, SUA au considerat dovezile prezentate de Kiev drept convingătoare.
Acordul de la Minsk a fost încălcat aproape imediat și a fost urmat, în februarie 2015, de așa-numitul Minsk+ sau Acordul de la Minsk II, care a propus un set de măsuri de implementare a punctelor convenite în 2014. Acesta a primit susținerea Franței și Germaniei.
Cele două țări, alături de Rusia și Ucraina formaseră în 2014 grupul informal de negociere a conflictului - „Formatul Normandia”.
După cum explică Reuters, Moscova insistă că nu ar fi parte a conflictului din Estul Ucrainei și, deci nu are de ce să se supună prevederilor acordului. Kievul spune că punctul 10 din acord se referă la înlăturarea forțele ilegale ale Rusiei din Ucraina, Moscova spune că nu are așa ceva.
Minsk II a adus și o serie de precizări legate de autonomie pentru Donețk și Luhansk (din regiunea Donbas), felul de guvernare a acestora și organizarea de alegeri.
Armand Goșu remarcă pentru Europa Liberă că discursul lui Vladimir Putin s-a schimbat de mai multe ori în ultimii ani, iar în prezent e greu de estimat ce dorește exact, în afară de a recalibra poziția Rusiei în arena internațională
„Nu va obține un nou aranjament de securitate, dar a crescut enorm miza și nu mai poate da înapoi. Despre Minsk, știe că acordul nu poate fi respectat așa cum dorește el”.
De față cu Vladimir Putin, și apoi alături de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, Emmanuel Macron a oferit totuși acordurile de la Minsk ca bază de negociere pentru detensionarea situației actuale. Ambele părți ar fi de acord, spune el.
La Moscova, Macron a precizat însă că Ucraina are acum 125.000 de militari ruși la graniță, deci este firesc să simtă tensiunea acestei situații, la Kiev a îndemnat la calm. „Vrem fapte, nu vorbe din partea Rusiei”, a răspuns Zelenski.
Cât despre Vladimir Putin, acesta s-a plâns că în conferința de presă din 7 februarie, alături de președintele Franței, că Kievul nu respectă acordul.
„Nu au făcut nimic în chestiuni esențiale precum reforma constituțională, amnistia, alegerile locale și statutul legal special pentru Donbas”, a spus Vladimir Putin înainte de replica controversată prin care a sugerat că Ucraina nu are de ales, preluând un vers dintr-o melodie „obscenă cu aluzii la viol și necrofilie: ’Îți place sau nu, suportă, frumoasa mea’”, relatează Politico.
Următorul pas al negocierilor este vizita la Moscova a ministrului de Externe al Marii Britanii, Liz Truss, care a anunțat miercuri că va pleda pentru o soluție diplomatică și va face clar Moscovei că „încă o invazie a unui stat suveran ar avea consecința majore pentru cei implicați”.
Marea Britanie amenință cu sancțiuni, iar acesta poate fi un punct sensibil pentru Vladimir Putin. Apropiații lui, arată Armand Goșu, „vor să își trimită copiii la școli în Occident, nu în China. Vor tot la Londra și la Berlin. Nu vor castele în India, vor castele în Franța”, spune acesta, subliniind că întreaga situație are prea multe necunoscute pentru o eventuală concluzie.
Potrivit observatorilor, prezența militară sporită a Rusiei la granița Ucrainei, presărată cu runde de negocieri, ar putea rămâne neschimbată pentru multă vreme, scrie The New York Times. Dar, în câteva săptămâni, Vladimir Putin ar putea fi nevoit să ia o decizie practică: fie invadează Ucraina, fie își retrage măcar o parte din forțe de la granița cu această țară.
Noi imagini cu mobilizarea masivă de armament rus la granița cu Ucraina
Exercițiile militare din Belarus, unde Rusia are acum circa 30.000 de soldați, ar urma să fie finalizate în 20 februarie. Un posibil moment de clarificare pentru investiția pe care Rusia vrea și poate să o facă în menținerea Ucrainei sub amenințarea unui atac.
