Prețul barilului de petrol a ajuns luni la aproximativ 120 de dolari, după ce Arabia Saudită a anunțat că va crește prețurile pentru țiței începând cu luna iulie 2022 și în contextul reticenței statelor OPEC+ de a crește producția de petrol, pentru a acoperi necesarul european.
Astfel, Brent Crude a crescut cu 0.56 de dolari americani (0,5%) și a atins 120.28 de dolari, în timp ce barilul de țiței U.S. West Texas Intermediate s-a majorat cu 0,54 de dolari americani (0.5%), ajungând la 119,41.
Statele OPEC+ vor să crească gradual producția de petrol până la nivelurile pre-pandemice. Ele nu sunt însă dispuse să acopere vidul creat după ce Uniunea Europeană a anunțat că va renunța treptat la petrolul importat dinspre Rusia. Lipsa țițeiului de pe piață cuplată cu o cerere robustă a acestuia înseamnă un preț tot mai mare la pompă pentru consumatori.
În aceste condiții, președintele Statelor Unite, Joe Biden, a anunțat vinerea trecută că va face o vizită în Arabia Saudită, după ce în trecut el a afirmat că dorește ca țara din Orientul Mijlociu să fie catalogată ca stat paria.
Biden se va întâlni cu liderul de-facto al țării, prințul moștenitor Mohammed bin Salman în luna iulie, potrivit agențiilor de presă CNN, NBC și Axios. Inițial, vizita ar fi trebuit să aibă loc în luna iunie, în timpul unui summit NATO din Spania și a unei reuniuni G7 din Germania din luna iunie.
Ce înseamnă un acord UE-OPEC+
Războiul din Ucraina schimbă alianțele economice din sectorul energetic, un domeniu care, până înainte de invazia Rusiei, se baza pe interese economice mai degrabă decât pe respectarea drepturilor omului.
Dumitru Chisăliță, președinte al Asociației Energia Inteligentă, a transmis că despărțirea de Rusia presupune costuri în primul rând mai crescute pentru consumatorul european.
„E clar că orice alternativă sau aproape orice alternativă la petrolul rusesc înseamnă preț mai mare pentru țițeiul pe care îl importăm. Discutăm cel puțin de creșterea costurilor legate de transport, legate de manipulare, legate de închirierea vaselor, legate de ce să mai zic, asigurări”, a explicat Chisăliță pentru Europa Liberă.
Sunt mai mulți factori ce determină o accelerare a costurilor petrolului importat de Europa. Pentru început, expertul consultat de Europa Liberă notează că distanțele mai lungi presupun în general costuri mai ridicate când vine vorba de importat țiței.
În plus, relațiile economice cu Rusia scot în evidență și o vulnerabilitate a Occidentului, dictată de decenii de politici economice favorabile Europei. În absența petrolului rusesc, Statele Unite nu dispun de o capacitate mai mare de rafinare a petrolului. Alături de creșterea dolarului, acestea determină direct o creștere a costurilor Uniunii Europene în a importa petrol din altă parte.
Nici ceilalți parteneri de comerț ai Uniunii Europene nu provin din sfera democrațiilor stabile. Arabia Saudită e condusă de un lider acuzat de uciderea cu sânge rece a unui jurnalist de la The Washington Post la Consulatul Arabiei Saudite din Istanbul. Irakul încă își revine după invazia americană, lungă de aproape 10 ani și un război împotriva teroriștilor ISIS. Iar Iranul e considerat la scară largă drept un stat paria.
„Europa, în prezent, din perspectiva strategiilor pe care le are, se găsește între 2 mari viitoare dependențe - fie să vorbim de energia regenerabilă, care în configurația sa actuală înseamnă o dependență majoră față de China, fie că vorbim de resursele neregenerabile, ce înseamnă o dependență majoră de anumite centre de putere”, explică Dumitru Chisăliță.
„Rusia va rămâne un centru de putere a resurselor energetice, la fel cum vorbim de Orientul Mijlociu, astfel cum probabil o să vorbim de Venezuela în viitor, adică din păcate această sintagmă nu se va schimba radical. Dependenți tot vom rămâne, fie de resursele neregenerabile, fie de tehnologie, echipamente, materiale sau anumite componente chimice necesare în a dezvolta energie regenerabilă”, a continuat expertul pentru Europa Liberă.
Rusia, noul vasal al Chinei
În luna februarie, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a călătorit în China pentru a afirma că nu există limite asupra prieteniei dintre cele două țări. În contextul războiului din Ucraina, China a preferat să nu intervină de partea Kievului, iar Beijingul urmează să majoreze exporturile de petrol rusesc către China.
Însă Moscova nu e nici pe departe câștigată de pe urma unor viitoare acorduri energetice cu noul partener de afaceri. Întrucât statul chinez este în prezent una din cele două superputeri ale lumii – alături de Statele Unite – aceasta va putea dicta după bunul ei plac prețul la care va importa țiței din Rusia. La o populație de peste 1,3 miliarde de locuitori și cu o economie încă în curs de dezvoltare, autoritățile chineze vor încerca să obțină un preț mult mai scăzut pentru acesta.
„În sens invers față de modelul impus de Războiul Rece, Rusia va fi partenerul junior al unei Chine mai puternice. Asta îl va irita pe Putin”, a declarat Matthew Kroenig, director adjunct al Centrului Scowcroft pentru Strategie și Securitate de la Atlantic Council, pentru Politico.
Orice înțelegere favorabilă și pentru Moscova depinde, de asemenea, și de continuarea exportului de arme rusești către India, care la momentul de față reprezintă pentru China o problemă de securitate în zona munților Himalaya. În acest context, e posibil ca Beijingul să-i ceară Moscovei să renunțe sau să reducă exportul de arme către New Delhi.
Noah Gordon, Senior Fellow la Carnegie Endowment for International Peace, a declarat pentru Europa Liberă România că Rusiei nu îi va fi deloc ușor să redirecționeze vânzările de petrol pierdute cu Uniunea Europeană, deoarece nu are suficiente conducte și capacitate de stocare pentru o astfel de operațiune. Gordon notează că decizia Kremlinului de a le interzice companiilor din Occident să asigure petrolierele rusești se adaugă la problemele actuale.
Cât despre Europa, Gordon spune că „unele rafinării sunt menite să proceseze anumite tipuri de țiței crud și ar putea avea dificultăți în a avea acces la ele din alte surse decât Rusia”.
Încă nu se poate discuta de noi alianțe stabile. Uniunea Europeană încă nu a renunțat la importul de țiței prin conducte, iar alternativele pentru gazul rusesc rămân puține, deși unele state europene – precum Germania – au început să elaboreze strategii de renunțare la acesta.
„Nu sunt sigur că asistăm la o reformulare a alianțelor comerciale, dar OPEC+ este cu siguranță într-o poziție bună atunci când prețurile petrolului depășesc 120 de dolari pe baril. China (ca și India) se află într-o poziție bună de negociere față de Rusia, dar în calitate de importator de petrol încă se confruntă cu costuri ridicate”, transmite Noah Gordon pentru Europa Liberă.
Întrebat dacă e vorba de o nouă Cortină de Fier în domeniul energiei, Chisăliță a preferat să se refere la contextul geopolitic și energetic în mod diferit.
„Nu știu dacă putem să vorbim neapărat de o Cortină de Fier. Putem să vorbim cel puțin de o reașezare a hărții mondiale a energiei – inclusiv pe partea alimentară sau cea legată de alte tipuri de resurse. Deci ceea ce se întâmplă acum înseamnă o regândire a întregii hărți din punct de vedere energetic, care, bineînțeles, în spate are și niște alianțe comerciale care se vor dezvolta, niște contracte comerciale care se vor dezvolta”, a punctat Chisăliță.
Expertul de la Carnegie Endowment e de aceeași părere cu Dumitru Chisăliță și spune că nu putem vorbi de două blocuri energetice complet separate, cât mai degrabă de o izolare a Rusiei de Occident.
„Ceea ce e sigur e că după anul acesta, lumea va arăta cu totul și cu totul altfel. Vor fi unele țări care, să zicem, se vor găsi în bărci câștigătoare. Vor fi alte țări care se vor găsi în niște bărci mai puțin câștigătoare”, a concluzionat acesta.
