Doctor în psihologie, psihoterapeut și terapeut relațional, Raluca Anton a observat că în ultima perioadă a crescut semnificativ numărul românilor care apelează la serviciile de specialitate ale unui psiholog. Aceasta nu înseamnă că a crescut numărul de tulburări emoționale, ci că oamenii sunt mai deschiși să vorbească despre ce li se întâmplă, spune ea.
Psihoterapeuta crede că în perioade de criză, precum războiul sau pandemia, ar fi bine ca oamenii să se concentreze asupra resurselor interioare pe care le au, astfel încât să treacă prin dificultăți mai sănătos din punct de vedere emoțional.
„Mintea noastră va analiza constant lucrurile negative și va face asta oricum. Este o caracteristică naturală ca oamenii să vadă mai degrabă pericolul. Așa am supraviețuit. Noi suntem supraviețuitorii celor mai anxioși oameni”, arată Raluca Anton în interviul pentru Europa Liberă.
Psihoterapeuta recomandă asumarea responsabilității și a nu aștepta ca altcineva să facă ceva pentru a ne simți mai bine. „Mereu așteptăm ca ceilalți să facă ceva. Statul să facă ceva, instituțiile să facă ceva și ne luptăm de foarte multe ori cu morile de vânt.Astfel, rămânem mereu dezamăgiți, cu o stare negativă”, mai spune Raluca Anton.
Europa Liberă: După doi ani de pandemie, România are un război la granițe. Specialiștii vorbesc de o posibilă criză economică. Pare că problemele nu se mai termină. Cum se poate trece peste aceste crize?
Raluca Anton: Evident că vom trece, pe parcursul vieții noastre, prin diverse tipuri de crize. Problema cu crizele prin care trecem acum este că sunt sociale, că marea majoritate dintre noi trece prin asta. Pe de altă parte, fiecare dintre noi trece pe parcursul vieții prin alte categorii de crize personale.
Viața ne scoate în față diverse experiențe emoționale foarte intense. Însă, noi, în domeniul psihologiei, ce spunem este că atunci când sunt astfel de perioade, cum este și cea despre care vorbim acum de criză financiară, este important să ne concentrăm pe resursele pe care le avem, astfel încât să trecem prin situația asta mai sănătos emoțional.
Noi suntem supraviețuitorii celor mai anxioși oameni.
Afectați tot vom fi, fiecare dintre noi în diverse moduri. Și resursele ce înseamnă? Înseamnă focalizarea pe lucrurile pe care știm că le putem face, pe care avem control, viața profesională sau relațiile de cuplu sau grija pe care o putem îndrepta spre copiii noștri, componenta educațională de grijă la viață, la sănătatea noastră.
Altfel, mintea noastră va analiza constant lucrurile negative și va face asta oricum. Este o caracteristică naturală ca oamenii să vadă mai degrabă pericolul. Așa am supraviețuit. Noi suntem supraviețuitorii celor mai anxioși oameni. Și atunci noi trebuie să știm asta: creierul nostru va vedea mai degrabă pericolul. Odată ce îl vedem atât de frecvent în social media, la știri, mintea noastră, va fi cu atât mai activată și în mâinile noastre stă responsabilitatea de a vedea, de a spune: „uite, sunt expus acestor stimuli din exterior, însă eu știu că în ceea ce mă privește pe mine am câteva resurse în care mă pot ancora”.
Dar această pendulare între ceea vine din exteriorul nostru și ceea ce este în interiorul nostru e o pendulare continuă, e o mișcare pe care nu ar trebui să o oprim vreodată. Ce ni se întâmplă, de cele mai multe ori, este că rămânem blocați în exterior, doar în momentul: „Doamne Dumnezeule, câte lucruri ni se întâmplă și cât de periculoase sunt timpurile în care trăim”.
Europa Liberă: În ce măsură putem să trăim clipa în condițiile în care suntem înconjurați de pericole și crize și nu știm, de fapt, ce se va întâmpla mâine din cauza lipsei controlului?
Raluca Anton: A trăi clipa nu este ceva ce mintea noastră face în mod natural. În mod natural, noi ne plimbăm spre viitor (nu doar pentru a vedea potențialele pericole) sau înspre trecut (regretând ceva ce nu am făcut). A trăi momentul este ceva ce învățăm. Este un comportament învățat, care nu ne vine natural.
Nu trăim clipa constat, ci trăirea clipei, din perspectiva noastră psihologică, este acel moment în care stăm puțin cu noi înșine, spunând: „OK, ce mi se întâmplă acum este că simt teamă, că simt pericol. Ce știu despre mine în astfel de momente este: astea sunt resursele pe care eu le am pentru a trece prin situația asta”.
A trăi clipa nu înseamnă neapărat că eu trăiesc pozitiv experiența prin care trec în momentul acesta. Ci poate să însemne și faptul că eu mă concentrez pe îngrijorările pe care le am în acest moment în viața mea.
Acestea sunt momentele de ancorare, cum le spunem noi, ca un trunchi în care ne înrădăcinăm mult mai puternic și putem face acum exerciții la propriu stând în picioare și ancorați în podea încercând să inspirăm profund și să ne gândim care sunt lucrurile care ne dor, dar în același timp și care sunt lucrurile pe care le știm despre noi atunci când trecem prin situații dificile.
Pentru că sunt sigură că marea majoritate am mai trecut prin situații dificile de-a lungul timpului și uite e că suntem astăzi aici, deci avem ceva resurse.
Europa Liberă: Toate aceste evenimente care vin peste noi, acum și cea financiară, creează o presiune a instabilității asupra noastră. Cum să trecem de ea?
Raluca Anton: Cred că în astfel de momente trăirea impredictibilității este ceva ce facem în fiecare zi. Dacă stăm să ne uităm… eu mă gândesc la clienții cu care lucrez care vin din domenii profesionale pe care le stăpânesc foarte bine, cu un venit suficient, și cu toate astea tot se luptă cu impredictibilitatea. Oamenii din companii cu care lucrez, tot se luptă cu impredictibilitatea pentru că nu își dau seama care sunt lucrurile care se vor întâmpla în compania respectivă pe termen lung.
Această bătălie cu impredictibilitatea este una perpetuă. Omul face chestia asta constant pentru că are nevoie să vadă care sunt pericolele din mediu pentru a se proteja de ele. Ce putem face este nu să trecem peste, ci să trecem prin.
Să ne dăm seama că e ceva natural. A ne proteja de ceva ce este impredictibil nu va dispărea vreodată, pentru că dacă dispare asta e foarte periculos pentru specia umană, pentru că nu vom mai vedea pericole din mediu.
Noi trăim împreună cu anxietatea noastră și cu îngrijorările acestea. Asta facem din punct de vedere emoțional. Dacă ne gândim la criza financiară, pot veni experții în domeniul financiar să spună cum să economisim bani. Aici, invitația mea este să ne dăm seama că noi nu vom scăpa de asta. Să ne punem acest obiectiv de a nu mai trăi această anxietate, de a nu mai trece prin impredictibilitate, înseamnă cel mai probabil că vom vorbi despre faptul că nu ne vom mai dezvolta ca specie, așa general vorbind.
Problema cea mai mare, pe care eu o văd din perspectiva meseriei mele, este faptul că noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru sentimentele pe care le avem, pentru trăirile emoționale și mereu așteptăm ca ceilalți să facă ceva. Statul să facă ceva, instituțiile să facă ceva și ne luptăm de foarte multe ori cu morile de vânt. Iar astfel rămânem mereu dezamăgiți, deci și cu o stare negativă.
Europa Liberă: Avem exemplul românilor care au sărit și încă ajută refugiații ucraineni. Cum îi vedeți/simțiți dvs pe români în această perioadă? Au venit ei să ceară ajutor mai mult de la psiholog?
Raluca Anton: Noi, în meseria noastră, ce observăm nu doar în perioada aceasta cu războiul, dar și în perioada cu pandemia, este că a existat o creștere explozivă a solicitărilor în domeniul psihoterapiei și asta cred că vine din faptul că oamenii și-au dat seama că e natural să mergi să vorbești cu cineva care să te însoțească în suferință si care să nu fie un apropiat al tău. Asta nu arată neapărat faptul că a crescut numărul de tulburări emoționale, cât mai degrabă arată că oamenii sunt deschiși să vorbească despre asta.
Europa Liberă: I-am văzut pe ucrainenii fugiți din calea războiului, care trăiesc o adevărată tragedie și traumă în același timp. Cum am putea să îi ajutăm pe ei, și în același timp să ne ajutăm și ne noi, astfel încât să nu lase urme aceste drame asupra noastră?
Raluca Anton: În ceea ce îi privește pe efectele vor fi de lungă durată, orice am face pentru noi pentru ei, această relocare va fi greu de gestionat emoțional. Dar ce știm din literatura de specialitate, și știm și din practică, este că ce ajută în aceste momente atât pe ei, cât și pe noi, este sentimental de comunitate, de împreună reușim să facem aceste lucruri sau să facem tranziția mai ușoară prin această perioadă.
De ce îi ajută asta? Pentru că omul a învățat de-a lungul timpului că este mai în siguranță în comunitate decât în singurătate.
Am reușit să creăm acest sentiment de comunitate, care de cele mai multe ori liniștește o perioadă mai scurtă de timp sistemul nervos. Acesta este cel mai sănătos lucru pe care putem să îl facem din punct de vedere emoțional.
Pe de altă parte, sigur, ei vor avea nevoie de intervenții de-a lungul timpului și sigur se vor vedea într-o formă sau alta de ce au nevoie.
Europa Liberă: Care e cea mai importantă lecție pe care ar fi bine să o învățăm dintr-o criză?
Raluca Anton: Eu poate sunt acum influențată de meseria pe care o am și de credințele pe care le am în meseria mea. Dar cred că atât din pandemie, cât și din război, ceea ce putem extrage este acest sentiment de comuniune, de împreună putem trece prin acesta greutăți, despre care vorbeam m ai devreme.
Noi mergem prin această viață destul de singuratici și prea puțini oameni se mai conectează unii cu ceilalți și cred că despărțirea în pandemie ne a făcut să vedem că avem nevoie unii de alții. Și războiul cu atât mai mult ne-a arătat că împreună, ca state și ca oameni, am putut să îi ajutăm pe ucraineni să treacă prin astfel de greutăți. Ăsta e mesajul pe care eu îl extrag și cu care mi-ar plăcea să rămână mulți dintre cei care au trecut prin perioada asta.
În psihologie, noi zicem nu experiența în sine este traumatică, ci faptul că treci prin experiență singur. Și cred că asta ar putea fi vindecător: să treci prin aceste experiențe împreună.
Europa Liberă: Când mergem pe stradă, în magazine, în parcuri, observăm oameni triști și încruntați. Asta observăm cu ochiul liber când ne întoarcem dintr-o altă țară. Ce spune acest lucru despre noi ca societate?
Raluca Anton: Există un studiu făcut în urmă cu câțiva ani de către psihologul Daniel David, care a și studiat psihologia popoprului român, și pare că avem niște trăsături mai vechi ca popor care caracterizează și ne face să fim sceptici și mereu putem la îndoială diverse lucruri, suntem neîncrezători în ceilalți.
În psihologie, noi îi zicem neajutorare învățată, adică avem impresia că noi nu ne descurcăm, dar nici nu-i nimeni acolo care să ne ajute. Pare a fi o trăsătură a fostelor popoare comuniste, dacă stăm să ne uităm istoric.
Dar pare că e și o trăsătura a acestui popor tocmai pentru că a fost constant într- o zonă intermediară conflictelor. În care oamenii au trecut pe aici și-au luat lucrurile cu care s-au plecat mai departe, lăsându-ne singuri să ne lingem rănile. Și atunci avem acest scepticism, dar nu prea știm să trăim bucuria existenței lucrurilor din viața noastră.
Pe de altă parte, dacă ne uităm la alte țări, și cred ca acum vara mulți dintre noi putem vedea în Grecia, de exemplu, unde cu bani puțini trăiesc simplu și sunt bucuroși de viața pe care ei o au râzând încontinuu.
Noi avem chestia asta de creștere din punct de vedere financiar, că doar banii te pot ajuta să te bucuri de viață. Cred că sunt niște trăsături pe care le avem ca popor și cred că vor trece ani până se vor schimba lucrurile. Generațiile noi vor privi lucrurile altfel.
Europa Liberă: Se vorbește despre un nou val covid, cazurile au început să crească. Cum să ne protejăm de frica de boală?
Raluca Anton: Frica de boală vine și din faptul că a fost atât de mediatizată această patologie a covidului, lucru care nu s-a întâmplat cu alte boli virale în trecut. Pentru că mai sunt și altele la care am dezvoltat imunitate. Ce s-a întâmplat acum a fost faptul că a fost extrem de mult expusă boala în media.
În psihologie, din zona aceasta a procesării inconștiente de informație, noi știm că, chiar dacă eu rațional îmi spun că nu mai are rost să mă gândesc la toate lucrurile astea, că am făcut trei doze și am trecut de două ori prin covid, faptul că sunt expus în continuare la aceste informații este prelucrat de creierul meu. Creierul nu prelucrează conținutul pe care eu îl ascult, ci emotia pe care conținutul o transmite.
Dacă emoția este una de panică și îngrijorare, eu voi simți în continuare îngrijorare sau disconfort în relația cu povestea asta. Acum mergem mai departe în domeniul psihologiei și spunem că fiecare dintre noi, la disconfort, are câte o reacție diferită. Unii minimizează și spun că nu mai are sens să ne tot îngrijorăm. Alții maximizează și se supraprotejează în tot felul de contexte sociale.
Ideea este că, tot în zona de igienă comportamentală, ar fi bine să avem grijă de noi și să ne alegem știrile cărora ne expunem și cantității de știri la care ne expunem, pentru că s-ar putea ca acestea să ne influențeze foarte tare conținutul emoțional în relație cu diverse subiecte.
Exact cum se întâmplă acum cu știrile despre armele din SUA. Am auzit în jurul meu în ultima săptămână de cel puțin 3-4 ori replica: „Nu m aș duce să vizitez America acum pentru nimic în lume”. Cu toate că eu sunt sigură că au fost astfel de experiențe și până acum doar că n-au fost mediatizate.
Cred că ține foarte mult de igiena lucrurilor la care ne expunem. Și, apoi, e o tulburare despre care specialiștii ne tot spun, îl ascultam deunăzi pe Răzvan Cherecheș, care a vorbit foarte mult și asumat despre pandemie, spunând că cel mai probabil toată povestea asta cu virusul va dura 6-7 ani, perioadă în care marea majoritate a oamenilor se vor imuniza în mod natural.
Europa Liberă: Medicii spun că stresul și gestionarea lui incorectă poate duce la scăderea imunității, ceea ce ne face să ne îmbolnăvim. Cum putem trăi cu stresul astfel încât să nu se afecteze?
Raluca Anton: Nu stresul în sine este problema, ci faptul că nu avem un bun management al lui. Nu prea știm ce să facem în momentul în care simțim discomfort din punct de vedere emoțional.
Cred că fiecare dintre noi ar merita câțiva pași și să înțelegem care este confortul pe care îi trăim și practice ce înseamnă asta. Și care sunt domeniile din viața noastră ne produc discomfort.
Nu toate domeniile din viața noastră sunt factori de stres. Unii sunt mai stresați din cauza sănătății, alții din cauza relațiilor, alții din cauza jobului etc.
Trebuie în primul rând să îmi identific domeniul care îmi afectează cel mai mult și apoi important ar f ice din domeniul respectiv mă îngrijorează.
Insist cu ce spuneam mai devreme: să văd ce din ceea ce am în viața mea mă poate ajuta să gestionez ceea ce se întâmplă în acel domeniu care îmi produce discomfort.
Să învăț să mă uit și la acele lucruri care îmi devin resurse. Și apoi să învăț să mă uit la comunitate. Noi privim în continuare suferința emoțională ca pe ceva ce trebuie ascuns. Nu nu vorbim despre suferințele noastre emoționale și din păcate asta ne afundăm și mai tare în a trăi mai intens stresul.
Europa Liberă: Sunt oameni care muncesc mai mult de 10 ore pe zi, fără să își ia vacanță ani la rând. Cât de necesară este o vacanță pentru psihicul nostru?
Raluca Anton: Eu i-aș zice pauza. Așa când zicem vacanță ne gândim că trebuie să luăm niște bilete de avion și să călătorim în altă parte.Cred că pauza este foarte importantă.
Sigur, călătoriile sunt și ele importante și studiile ne arată că în momentul în care călătorim și vedem alte culturi și vedem alte moduri de a trăi ne este mai ușor să integrăm ce ni se întâmplă nouă. E o altă perspectivă asupra ceea ce se întâmplă asupra ego-ului și asupra propriei persoane.
Dar pe de altă parte, eu aș vorbi mai degrabă despre pauză, asta este cea mai mare problemă. Nu faptul că nu ne permitem să mergem în cine știe ce concedii, ci faptul că nici măcar nu ne luăm pause în timp ce lucrăm.
Și cred că ne trebuie o puternică educație cu faptul de a lua pauzse. În principal, când luăm în pauze, ce e important de făcut este să conectăm cu simțurile noastre –auz, văz, miros, simțul tactil, astfel încât creierul să aibă acest sentiment de încorporare, sunt aici și acum și pot face asta pur și simplu concentrându-mă pe o cafea bună, la ceva ce mănânc și îmi place sau la o plimbare în natură. Ideea este de a conecta cu simțurile noastre.
E recomandat să facem asta în timpul zilei. Știți povestea aceea cu „pauzele lungi și dese” care s-a dovedit a fi validă. Creierul produce mult mai multe conexiuni atunci când luăm pauze pe parcursul zilei.
