Într-un interviu pentru „One-to-one” de la Europa Liberă, istoricul Cosmin Popa explică cum pot influența criza economică și cea alimentară conflictul din Ucraina, dar și cine ar fi capabil să îl dea jos pe Vladimir Putin, de ce nu decretează liderul de la Kremlin mobilizarea generală sau de ce Occidentul va face față presiunii economice crescute din perioada următoare.
Europa Liberă: Ce urmărește Vladimir Putin cu războiul pe care îl duce împotriva Ucrainei?
Cosmin Popa: Este cea mai grea întrebare care se poate pune despre acest război. De ce? Pentru că dacă, în primă fază, puteam spune că urmărea anihilarea unui stat ucrainean independent, în mod sigur, în momentul de față, chiar dacă planurile pe termen lung nu s-au schimbat, obiectivele de parcurs ale lui Putin sunt cu totul altele. De exemplu, uitați-vă cum s-a așezat, în momentul de față, situația politică. Principalele argumente de negociere în acest conflict ale lui Vladimir Putin, deși este cel care a pornit războiul, în momentul de față nu mai sunt de natură militară. Victoriile sunt, în cel mai bun caz, de ordin tactic.
În momentul de față, nici măcar cele două regiuni nu au ajuns la granițele administrative așa cum și-au propus, fără să mai pună problema decuplării Ucrainei de la litoralul Mării Negre. Sigur că prezența intruzivă și violentă a Rusiei în Marea Neagră perturbă, din toate punctele de vedere, comerțul, dar și politica acestor state, iată ce se întâmplă în relația energetică între Kazakhstan și Rusia, spre a aminti doar acest lucru. Reîntorcându-mă la întrebarea dumneavoastră, principalele argumente acum nu mai sunt de ordin militar, ele sunt de ordin economic. Practic, Putin, prin acest război, ține ostatic o lume întreagă abuzând de argumentul crizei alimentare în relația politică pe care o desfășurare în continuare cu o bună parte a Europei Occidentale, dar mai ales cu Turcia. Al doilea argument este cel energetic.
Aș cita o declarație a ministrului adjunct de externe al Rusiei, observați vă rog și această schimbare de accente, atunci când sunt făcute declarații politice importante, vedeți că ele nu mai sunt făcute nici de către ministrul Lavrov, nici de către Zaharova, purtătoarea de cuvânt, oameni pe fond discreditați, ci de către unul dintre adjuncții ministrului de Externe. Declarația arată că gazul prin Ucraina poate fi livrat și după 2024, în cazul în care va exista cerere din partea țărilor occidentale. Acestea sunt cele două argumente principale de care uzează și abuzează Putin în acest război, în momentul de față, ceea ce, pe fond, înseamnă că Rusia s-a întors la o politică aș zice tradițională, într-o oarecare măsură previzibilă, și anume de cultivare a anarhiei în Europa.
Anarhia, tensiunea care, prin logica internă a lucrurilor, face ca importanța politică economică și militară a Rusiei să fie disproporționată în raport cu posibilitățile ei reale. Deci, cu cât este mai afectat de această neliniște continentul european, cu atât ponderea politică și economică a Rusiei în administrarea Europei devine mai mare. De aici apare interesul absolut al lui Putin pentru cultivarea acesteia. În momentul de față, obiectivul lui Putin este menținerea anarhiei în Europa până când va reuși prin mijloace militare și economice să-și atingă obiectivele și anume anihilarea Ucrainei.
Europa Liberă: Se va opri la Ucraina sau va dori refacerea Imperiului Rus? Apropiații lui vorbesc de Eurasia, un concept, sigur, straniu pentru Europa lui 2022, dar vorbim despre aceasta. Acesta este scopul final al lui Vladimir Putin?
Cosmin Popa: Sigur că Putin, dacă vreți imagistic, propagandistic, se fundamentează nu în înghețul lui Brejnev, nu în reformele lui Hrușciov, nici măcar în interesanta experiență polițienească și destul de scurtă a lui Andropov, cel care i-a servit drept model inspirațional profesional. El se fundamentează în perioada stalinistă. Desigur că raportat la valorile și la maniera de funcționare a Uniunii Sovietice stalinistă, cel mai probabil, cea mai mare parte a celor care conduc astăzi Rusia, ar fi împușcați destul de repede. Cu toate astea Putin folosește și abuzează din plin de toate această, dacă vreți, vulgată stalinistă destul de rezistentă în psihologia colectivă rusă.
De ce am făcut această introducere? Pentru că suntem foarte tentați să privim acțiunile politice ale Rusiei de astăzi într-o cheie ideologică, lucru care, de fapt, reprezintă mai degrabă un automatism care provine din perioada sovietică. Acolo, cu siguranță, aveam un fundament, o armătură ideologică a acțiunii politice a statului care sigur imprima un tip de previzibilitate, dar, de asemenea, punea și niște limite destul de rigide acestei acțiuni politice.
În cazul Rusiei, noi nu avem de-a face cu un sistem ideologic. În cazul Rusiei, avem de-a face cu un ghiveci ideologic care folosește, în funcție de oportunitatea politică, idei provenite din trecutul imperial, din trecutul sovietic, din trecutul medieval, din Rusia Kieveană, din vremea stăpânirii mongole, în funcție de, dacă vreți, cuvintele cheie pe care le aduce în prim plan momentul politic al zilei.Cosmin Popa, istoric
Sigur că există o tendință a politicienilor ruși de a vorbi, în momentele de criză în relațiile dintre Rusia și Occident, despre vectorul asiatic al dezvoltării în general, al dezvoltării structurale a Rusiei. În realitate, acest vector asiatic nu se manifestă decât prin componenta civilizațională a Rusiei și este mai degrabă rod al unei imaginații politice, decât al unei realități.
Adevărata esență a lucrurilor, structural vorbind, rezidă în faptul că Rusia și China se află pe un curs de coliziune. E un curs de coliziune imprimat de logica naturală a lucrurilor. Mai devreme sau mai târziu Rusia se va întoarce către Occident nu numai ca sursă de dezvoltare dar și ca aproape unică posibilitate de supraviețuire ca entitate politică relevantă a acestei țări.
Europa Liberă: Cu toate astea Rusia a eșuat în ultimii 32 de ani în apropierea către Occident.
Cosmin Popa: Eu aș privi într-o perspectivă istorică, poate e deformare profesională. Dacă ne uităm la gradul de globalizare al economiei ruse, dacă ne uităm la numele pe care îl poartă instituțiile politice ale Rusiei și dacă privim mai atent o societate civilă, poate că nu îndeajuns de viguroasă și îndeajuns de reactivă pe cât ne-ar fi plăcut nouă să o vedem în aceste condiții, dar cu siguranță ea există și, sub acest acoperământ al tăcerii pe care le impune Putin sau al uniformității, mai degrabă, decât al tăcerii, există o societate civilă care fierbe. Există oameni foarte mulți nemulțumiți.
Dar întorcându-mă la problema pusă de dumneavoastră, n-aș vedea această apropiere a Rusiei de Occident ca fiind un eșec pentru că, pe fond, Rusia are o structură economică, socială, instituțională foarte apropiată de modelele occidentale. Sigur că mai toate conținuturile care populează aceste forme sunt, în cel mai bun caz, mixte din punct de vedere al extracției culturale, însă tendința fundamentală a acestui stat este de integrare în societatea occidentală. Este sigur un moment dramatic istoric vorbind, dar este doar un moment. Putin este ultima luptă a imperiului care caută să se răzbune dându-ne impresia că a înviat, dar, de fapt, sunt ultimele spasme ale unui organism aflat cu siguranță în moarte.
Europa Liberă: Cine este capabil să îl dea jos pe Vladimir Putin? Există o parte a opiniei publice care așteaptă acest semnal de la cei din jurul lui. Fie că vorbim de militari, fie că vorbim de oligarhi. Are Rusia capacitatea să facă asta, la nivel militar sau la nivelul oligarhilor?
Cosmin Popa: O să vi se pară paradoxal, dar eu cred că subestimăm noutatea formelor de organizare a regimului politic de la Moscova. Putinismul, sigur, din multe puncte de vedere se inspiră din precedentele istorii politice ale acestei țări, dar organizatoric mă tem că reprezintă o ruptură în raport cu tot ceea ce s-a întâmplat în Rusia. De ce? Din punct de vedere personal gândiți-vă la Putin ca la o persoană nu foarte inteligentă, nici măcar generoasă, dar la o persoană cu un instinct de conservare sălbatic. El este omul care a văzut cu ochii lui căderea comunismului, moartea lui Ceaușescu, moartea tuturor celorlalți dictatori.
Cu siguranță, a tras concluziile care se impuneau pentru el din toate aceste experiențe, în primul rând personal, și și-a organizat sistemul, decizional sistemul politic astfel încât să nu împartă puterea cu nimeni semnificativ. Uitați-vă, de exemplu, astăzi când vorbim despre „moștenitorii” lui Putin, despre cine vorbim? Despre Patrușev? Dar, dacă nu Patrușev, atunci poate de fiul lui. Dacă nici cei doi Patrușev, atunci poate Serghei Kirienko, Serghei Kirienko care a fost, în cel mai bun caz, o marionetă, un om pus să servească drept presupus prim-ministru pentru a încasa lovituri generate de criza financiară în 1998, un om care s-a inserat, în momentul de față, în agenda personală a președintelui Putin vorbind despre posibilitatea Rusiei de a-și organiza politic instituțional și economic teritoriile cucerite. Și, desigur, că prezența acestui Kirienko care, dacă vreți - din anumite puncte de vedere - cu siguranță lui Putin îi amintește de persoana sa în tinerețe pentru că este lipsit de calități evidente, dar cu siguranță extrem de atent în ceea ce face și extrem de hotărât în a duce până la capăt însărcinările primit.
Sigur că acest Kirienko este simptomul crizei de încredere între Putin și sistemul pe care l-a creat, sistemul înțelepților cu epoleți care au preluat controlul asupra întregii țări și gândiți-vă la ce dezastru poate aduce o astfel de situație atunci când o adunare respectabilă de oameni unilateral formați - singuri în sisteme militare care nu sunt extrem de generoase cu manifestarea personalității - ajung să preia puterea. Acest sistem și-a arătat limitele în Rusia, și-a arătat limitele în felul în care funcționează armata, care s-a dovedit mult mai puțin competentă decât sugera propaganda și decât, cu siguranță, i s-a spus lui Putin. Dar cum funcționează chiar și celebrul sistem informațional al Rusiei care, cu siguranță, a ajuns într-o situație foarte, foarte diferită față de cea care era la începutul războiului, deși semnele eșecului general existau. Celebrele demascări ale nu mai puțin celebrilor spioni GRU care au fost prinși de serviciul de informații olandez, numai în baza unei simple percheziții, găsindu-li-se în buzunar chitanțe din Moscova și așa mai departe. Asta arăta un tip de neglijență care înseamnă o percepție greșită a Occidentului.
Europa Liberă: Nu ne așteptăm ca cei din clasa politică să-l dea jos pe Putin. Ne putem aștepta ca societatea să facă lucrul ăsta în perioada următoare. Cât de pregătită este societatea rusă să genereze o revoltă, o revoluție?
Cosmin Popa: Unul dintre motivele importante pentru care Putin ezită în declararea mobilizării generale astfel încât să pună la dispoziția ofițerilor armatele de care au nevoie pentru a obține victorii strategice în Ucraina este această frică de societate. Din punctul meu de vedere, există mai multe șanse ca Putin sau ca regimul lui Putin să fie serios zdruncinat de o serie de revolte populare, decât de o serie de comploturi din interior. În momentul de față, noi nu mai avem oligarhi. Deripaska nu este, în sensul, dacă vreți, elținist al cuvântului, oligarh, Deripaska și toți ceilalți, frații Kovalcenco, Rotenberg și așa mai departe, ei nu sunt oligarhi, nu sunt oameni care închid într-o singură persoană decizia politică și puterea economică. Ei sunt avataruri din lumea business-ului pe care le controlează foarte strict Vladimir Putin. Deci, din acest punct de vedere, nu cred în posibilitatea ca Putin să fie răsturnat de oligarhi.
Sigur că Rusia este o țară care ne furnizează constant surprize, dar, judecând după greutatea politică și intelectuală a celor care populează spațiul imediat al lui Putin, nu reușesc să identific un pretendent la putere îndeajuns de puternic, astfel încât să-l provoace pe Putin la o astfel de luptă. Șansele ca regimul să fie serios zdruncinat de o serie de revolte populare sunt mult mai mari. De aceea și mobilizarea nu se petrece pentru că Putin se teme să nu aibă de-a face cu o societate nemulțumită, pusă să lupte într-un război pe care nu-l percepe ca fiind unul drept, iar acest lucru este o chestiune este important din punct de vedere al reacțiilor societății ruse, un război pe care nici nu are capacitatea economică să îl ducă la un nivel tehnologic foarte înalt, așa cum a pretins - s-ar putea să fie și în situația să nu își poată înarma această masă mobilizată, de unde și pierderile inerente - și, cu siguranță, acest lucru se va răsfrânge și asupra regimului politic.
Europa Liberă: Există momente când opinia publică are senzația că Occidentul nu înțelege Rusia. Suntem atât de diferiți?
Cosmin Popa: Sigur că, dacă vorbim despre expertiza științifică a lumii ruse, ca să folosim sintagma oficială, din multe puncte de vedere, ea a ieșit din moda occidentală. Occidentul, și în primul rând America de Nord, dar nu numai, au fost țări preponderent, în ultimii ani, concentrate asupra unor spații de unde veneau probleme mult mai stringente. În primul rând Orientul Mijlociu, Africa, China, Asia și așa mai departe, ceea ce a făcut ca prezența expertizei ruse în decizia politică occidentală să scadă. Acest lucru a imprimat și un tip de alocare a resurselor pentru cercetare. Concluzia este foarte clară: studiile slave, studiile ruse, au ieșit din modă, nu s-au mai alocat resurse, specialiștii care existau și care există nu au mai fost consultați, de unde și această percepție care, din anumite puncte de vedere, este reală. Nu cred că Rusia nu este înțeleasă, cred că Rusia spune că nu este înțeleasă atunci când vrea să semnaleze faptul că cineva nu este de acord cu ea.
Există tot timpul o aparentă confuzie a planurilor în discursul cultural și politic rusesc între înțelegere și acceptare. De foarte multe ori, Rusia când folosește termenul de înțelegere se referă la acceptare. Acceptarea alterității nu înseamnă și aprobarea a orice produce acea alteritate. Din acest punct de vedere, Rusia este înțeleasă, dar nu întotdeauna primește, din partea celor cu care susține într-o formă sau alta dialogul, semnalele și răspunsurile pe care le așteaptă. Iar, în privința diferenței, poate că există o diferență semnificativă între mentalitățile colective să spunem din Europa de Nord, Europa de Vest și cele din Rusia. Dar, dacă ne referim la spațiul Europei Centrale și de Sud-Est, similitudinile culturale, mentale dintre noi și ruși sunt mult mai mari decât ne-ar plăcea să credem la un moment dat.
Europa Liberă: Cum ne influențează asta reacțiile pe care le avem față de Rusia?
Cosmin Popa: În niciun fel. Asemănarea culturală și civilizațională dintre noi și ruși nu impietează asupra reacțiilor politice pe care le avem față de această țară. Am vrut să subliniez că asta este una dintre explicațiile pentru care războaiele civile sunt cele mai violente și cele mai dure. Cu cât sunt mai asemănători cei care se luptă, cu atât apelul la violență extremă este mai des. Deci nu ne influențează în niciun fel.
Europa Liberă: Din punctul de vedere al Occidentului, considerați că Occidentul înțelege suficient Rusia și strategia ei? La începutul războiului am văzut că Occidentul era oarecum pregătit. A știut foarte clar ce urmează, care sunt pașii militari pe care Rusia îi va face la început în primele zile ale războiului. Acum pare cu totul altfel. Părem că suntem într-o stare de expectativă în care toată lumea așteaptă următorul pas și nu știm dacă sunt suficient de pregătiți cei din Occident ca să reacționeze.
Cosmin Popa: Eu aș subscrie acestei idei de Occident politic și România și toate țările din această din această zonă și cu siguranță că nu există o unitate de vederi. Pe măsură ce înaintăm în vară și ne apropiem de toamnă, vedem foarte clar că problemele economice pe care le generează acest război vor fi din ce în ce mai mari. Există, chiar și în pofida declarațiilor publice care se fac, speranța că undeva, într-un colț al minții lui Putin, se va găsi un tip de raționalitate care îl va face să pună capăt acestui război.
Europa Liberă: E reală o astfel de speranță? Având în vedere că nu s-a întâmplat lucrul acesta în ultimele luni ci, din contră, s-a repoziționat și pare să câștige teren.
Cosmin Popa: Sigur că da! Pentru Putin orice rezultat politic incert al războiului înseamnă o înfrângere. Pentru el, orice înfrângere aduce o creștere semnificativă a pericolului dispariției sale fizice. Așa că, pentru Putin și cei din jurul lui, lucrurile nu se pun doar în termeni politici generali, se pun și în termenii siguranței personale a regimului. De aceea, cred că speranța în reapariția unui Putin rațional din dosarul tancului cu care a pornit împotriva Ucrainei este una deșartă și ține mai degrabă de ceea ce anglo-saxonii numesc încercarea de a lua imaginarul drept realitate. Deci, nu, nu cred în această posibilitate!
Sigur că Putin poate manevra politic dând impresia că poate redeveni un partener previzibil de negociere, poate manevra această presiune energetică, presiunea securității alimentare, pârghia securității alimentare, însă, pe fond, Putin nu poate pune capăt acestui război fără să obțină o victorie pe care să o vândă propriului popor ca fiind dincolo de orice relativizare. Planurile inițiale ale lui Putin au fost mult mai grandioase. El pur și simplu a sperat că dă întregului dispozitiv de securitate european și, dacă vreți, într-o oarecare măsură a făcut-o, că dă o lovitură prin transfer, că lovește îndeajuns de puternic, că anihilează Ucraina, astfel încât să pună pe gânduri toate țările din flancul estic și să le oblige astfel să-și regândească relațiile cu NATO într-o formulă mai relaxată. Acest lucru nu s-a întâmplat și este greu de crezut că se va întâmpla. Problema vine din dilemele pe care le generează acest război. Cu cât mai mare, și este bine că acest lucru să se întâmplă, cu cât mai mare și mai directă va fi implicarea NATO în acest război, cu atât numărul opțiunilor rusești va deveni din ce în ce mai mic.
Politic și militar.
Politic și militar! În momentul de față, Putin are două opțiuni: mobilizarea și obținerea unor rezultate, a unor victorii semnificative în război prin folosirea numărului, dar acest lucru este extrem de periculos pentru regimul politic de acolo urmare a slăbiciunilor de ordin logistic, economic și tehnologic de care, în mod evident, suferă Rusia. Iar a doua opțiune este obținerea unor progrese semnificative în acest război prin folosirea armamentului neconvențional. A treia posibilitate, deși în momentul de față nu cred că cineva mai îndrăznește să facă previziuni cu parfum de certitudine în privința Rusiei, ar fi continuarea acestei mașini de tocat carne care se întâmplă în Ucraina, sperând în erodarea morală a Occidentului și divizarea acestei tabere astfel încât să apară o presiune politică destul de puternică asupra Ucrainei pentru cedare.
Problema este că, în spatele acestei cedări, nu stă pacea, în spatele acestei presupuse cedări a Ucrainei sau alte cedări, în primul rând ale statelor vecine Ucrainei, într-o primă fază, și după aia ale Occidentului. Deci, dacă vreți, această a treia posibilitate, sigur că ea este destul de solidă, însă, ca și prima - cea legată de mobilizare - comportă o serie de riscuri politice destul de importante pentru regimul Putin, care se află el însuși sub puternice presiuni de ordin economic și social. Sesiunea din 15 iulie a Dumei de Stat a fost consacrată adoptării unui pachet de 86 de legi, multe dintre ele de natură economică de susținere a efortului de război. Probabil că se va continua procesul de mobilizare a industriei și a economiei, el deja a început. Ultimele legi legate de obligativitatea satisfacerii contractelor armatei arată foarte clar că avem de-a face cu o punere a economiei pe șinele economiei de război, dar sesiunea care se anunță va fi consacrată și adoptării unui pachet de legi cu tentă socială pentru că, sigur că vedem că economia marilor centre urbane Moscova, Sankt Petersburg a rezistat mai bine decât ne așteptam.
În momentul de față avem chiar o creștere cu 17% a extracției de petrol în Rusia, ceea ce înseamnă că Rusia și-a găsit noi piețe de desfacere, sigur cu discount, cu probleme logistice mari, dar există aceste piețe. Gazul a scăzut. Încă nu au început să și facă efectele sancțiunile legate de cărbune, unde avem milioane de tone de export rusesc către Europa, pe care China nu le va putea înghiți foarte ușor, ea însăși fiind o mare producătoare. Efectele sociale se aglomerează, de aceea cred că această a treia posibilitate despre care vorbeam a regimului Putin comportă cel puțin la fel de multe riscuri, așa cum comportă pentru Occident și pentru noi.
„Moscova și Sankt Petersburg rezistă la sărăcie exact cât rezistă și Bucureștiul, și Parisul”
Europa Liberă: Practic avem Occidentul care se află tot într-o situație economică dificilă contra Rusiei, care se află la fel într-o situație economică dificilă. Care dintre aceste părți va rezista din punct de vedere social? Care este rezistența Occidentului la sărăcie, deși poate nu e un cuvânt potrivit față de rezistența rușilor la același lucru? Vom ajunge să vedem cine rezistă mai mult din punct de vedere economic?
Cosmin Popa: Este foarte interesant ce spuneți și aveți perfectă dreptate. Eu însă nu aș pune problema în termenii conflictului dintre Rusia și Occident, este exact ceea ce Putin vrea să obțină de la acest război. Nu este doar un conflict între Rusia și Occident.
Europa Liberă: Este un conflict între autoritarism, între dictatură, și democrație, în primul rând?
Cosmin Popa: Este un conflict care se replică nu doar în relațiile internaționale, dar și în societatea rusă.
Europa Liberă: Contează chiar într-un cadru economic incert?
Cosmin Popa: Contează foarte mult într-un cadru economic incert.
Europa Liberă: Și cât timp poate să conteze?
Cosmin Popa: Sigur că rezistența la sărăcie, am fi tentați să spunem, că este mai mare a rușilor pentru că prezența sărăciei ca factor dacă vreți cultural creează un soi de rezistență. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm faptul că prosperitatea Occidentului așa cum ne-o imaginăm noi este totuși un fenomen destul de recent. Sigur că te-ai obișnuit cu binele mai ușor decât o faci cu greul, sigur că da. Dar este un fenomen destul de recent. Ceea ce a ignorat Putin, din greșeală sau din prostie, are foarte puțină importanță de ce, a ignorat această aderență Occidentului la valori, care a fost o greșeală care s-a întors împotriva lui. Sigur că acest război se va transforma într-unul de anduranță. Sigur că vom vedea cine rezistă dificultăților economice mult mai bine, însă, atenție, după cum foarte bine știți, doar capitalele au drept de revoluție, iar mecanismele sociale și economice care guvernează Moscova, așa cum guvernează și Sankt Petersburgul, sunt foarte asemănătoare cu cele din Occident. Problema nu este cât rezistă Krasnodar sau Republica Tuva la sărăcie, problema este cât rezistă Moscova sau Sankt Petersburg la sărăcie, iar Moscova și Sankt Petersburg rezistă la sărăcie exact cât rezistă și Bucureștiul, și Parisul. De aceea m-aș feri să calific apropierea Rusiei de Occident ca fiind un eșec istoric pentru că este de fapt un succes. Putin este cel care vrea să ne facă să pară că a fost un eșec. În realitate, este un succes structural care îl va înlătura.
Europa Liberă: Ce urmează în perioada următoare, la ce să ne așteptăm de la următoarele luni, de la iarna care vine, din punct de vedere militar și din punct de vedere social?
Cosmin Popa: E foarte greu de spus ce se va întâmpla militar. Totul va depinde de rezultatele presupusei, anunțatei ofensive ucrainene. Gândiți-vă că este un război. El nu este de tip nou prin tehnologia pe care o folosește, el este de tip nou de război pentru că marile mișcări ale celor doi combatanți sunt anunțate public, sunt transformate într-un discurs public aducător de imagine, de beneficii sau de efecte negative.
În mentalul european există o rezistență foarte puternică la această idee de impunere a păcii prin forță și prin cuceriri, care ține de moralitatea civilizației noastre politice.Cosmin Popa, istoric
Totul depinde de capacitatea Occidentului și de voința politică de a furniza armele promise Ucrainei, astfel încât rezultatele acestei ofensive militare ucrainene să-l aducă pe Putin în postura de a reflecta mai adânc asupra perspectivelor politice ale acestui război. Cu cât mai puternică va fi contrareacția militară ucraineană, cu atât mai mare va fi reținerea Rusiei de a continua războiul, cel puțin în această manieră în care o face în momentul de față. Odată cu trecerea verii, argumentele de negociere ale lui Putin vor crește din ce în ce mai mult. Sigur că Putin va conta pe creșterea prețurilor. Ceea ce ar trebui să nu obosim să subliniem este că Putin se pregătește de război de ani buni, creșterea prețurilor la energie, sigur că nu este doar efectul tacticii și strategiei rusești de pregătire a războiului, însă rolul Rusiei în această creștere a fost foarte important. Deci cel puțin să contabilizăm faptul că Rusia nu mai este un partener energetic credibil pentru nimeni. Este, dacă vreți, un rău necesar. Relațiile politice dictate de acest factor energetic trebuie să fie construite în această cheie: Rusia, sursă de energie ca rău necesar.
Sigur că Putin va sconta pe o aglomerare a efectelor sociale, pe o scădere a rezistenței populației care își va pune, speră el, problema de ce să suportăm toate asta de dragul ucrainenilor, în realitate, de fapt, nu este nicio dramă dacă o țară este ocupată.
Însă, așa cum el și-a îndoctrinat propriul popor determinându-l să creadă în lucruri care mai de care mai bizare, trebuie să țină cont de faptul că în mentalul european există o rezistență foarte puternică la această idee de impunere a păcii prin forță și prin cuceriri care ține de moralitatea civilizației noastre politice. Sigur că putem accepta răul, am mai făcut-o, am făcut o în timpul Holocaustului, am făcut o prin necunoaștere, am făcut o prin ignoranță, sigur că îl mai putem accepta încă o dată, însă efectele politice care se vor întoarce împotriva noastră în cazul în care ne hotărâm să acceptăm răul, vor duce la pierderea temeiurilor morale a civilizației politice occidentale.
Europa Liberă: Occidentul va dispărea în forma în care-l știm acum.
Cosmin Popa: Unul dintre efecte poate fi exact această dispariție, dacă vreți disipare, a legitimității politice și morale a Occidentului. Pentru că întreg sistemul instituțional, economic, societal occidental se sprijină pe această legitimitate. O dată dispărută această legitimitate, sunt foarte puține forțe structurale capabile să susțină în continuare existența unui astfel de sistem. Asta este ceea ce nu a înțeles Putin că, sigur, există realism politic în Occident, sigur există cinism în Occident, însă nu se poate coborî sub limitele unei anumite unor abilități politice.
Europa Liberă: Cum vedeți Rusia la sfârșitul războiului?
Cosmin Popa: În primul rând o văd ca pe o țară capabilă să absoarbă critic istoria. Sper ca sfârșitul acestui război să însemne, pentru Rusia, sfârșitul iluziei că dictatura reprezintă pentru ruși garanția statutului de mare putere. Sper ca acest război să ducă la, dacă vreți, năruirea unor automatisme culturale și mentale specifice civilizației politice ruse care practic le-a transformat istoria politică într-un aproape nesfârșit ciclul de dictaturi, întrerupte de perioadă de anarhie. Și sper ca la sfârșitul acestui război Rusia și rușii să iasă convinși de faptul că sunt un popor european cărora li se potrivește de fapt civilizația occidentală și democrația.
Europa Liberă: Va rămâne Rusia în actualele granițe?
Cosmin Popa: Sunt ferm convins că această conștiință națională rusească este mult mai puternică decât era la sfârșitul Primului Război Mondial. La sfârșitul Primului Război Mondial am avut de-a face o dată cu Revoluția din Februarie și apoi cea bolșevică, cu o prăbușire totală a fundamentelor politice, ideologice și culturale ale imperiului. În momentul de față războiul lui Putin nu este un eveniment de natură să aducă o astfel de prăbușire. Nu cred în teza disipării teritoriale a Rusiei. Nu cred în teza răscoalei, revoltelor naționale în Rusia. Cred că este important ca Rusia să înțeleagă la sfârșitul acestui război, pierzandu-l că nu are nimic de răzbunat.
