Blocarea aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen este pe placul autocratului de la Kremlin, a cărui strategie a fost încă de la declanșarea invaziei divizarea Uniunii Europene și a NATO. Deși un eșec până acum, Putin nu a renunțat, ba din contra, strategia divizării, care nu urmărește decât să reducă ajutoarele militare și umanitare pentru Ucraina, a luat avânt după pierderile de pe front.
Bombardamentele sălbatice ale infrastructurii ucrainene, încurajarea curentelor eurosceptice și populiste, criza energetică sunt armele folosite de Rusia în războiul hibrid împotriva occidentului. Frustrarea și sentimentele anti-UE pe care le-ar putea declanșa în România și Bulgaria, neadmiterea în Schengen după cei 11 ani de așteptare, fac parte din această strategie.
Să nu înțeleagă asta Austria, așa cum a înțeles Olanda? Puțin probabil, mai ales că răzgândirea Vienei s-a produs pe nepusă masă, în decurs de doar câteva zile - între 16 noiembrie, când la conferința ministerială de la București și-a însușit oficial declarația statelor membre despre oportunitatea extinderii, și 18 noiembrie cînd a anunțat că se va opune prin veto intrării României în Schengen.
De atunci și până acum, argumentul Austriei cu privire la migrație a fost demontat cu cifre furnizate de Frontex, deci date europene.
Atitudinea Austriei face jocul lui Putin
Eventualul veto al Austriei este un cadou făcut lui Vladimir Putin, așa cum sunt și cele ale Ungariei atunci când blochează sancțiunile europene la adresa Rusiei și ajutoarele pentru Ucraina.
Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu spune pentru Europa Liberă că avem de-a face cu o maximă „ipocrizie politică” din partea Austriei, dar nu există vreo dovadă că această atitudine este dictată de Moscova, chiar dacă îi face jocul.
„Toate aceste frustrări, nemulțumiri care apar în țările europene, cu atât mai mult în țări periferice ale Uniunii Europene, cum sunt România și Bulgaria, nu fac decât să alimenteze curentele politice eurofobe, naționaliste, suveraniste, antioccidentale și, indirect, rusofile. Este fără discuție un joc făcut Rusiei”.
Poate mai degrabă în Bulgaria decât în România, susține profesorul Naumescu, „există riscul creșterii partidelor populiste, rusofile, antioccidentale, există risc de instabilitate politică”.
Dacă se mai adaugă și sentimentul că sunt tratate nedemn de către UE „ca niște țări de mâna a doua, sigur că poate crește un curent sceptic cu privire la onestitatea UE”.
Rusia, spune Valentin Naumescu, are nevoie de falii în interiorul lumii politice occidentale.
Balet la nivel înalt cu Moscova
Dar baletul pe care Austria îl face cu Vladimir Putin datează de mai mult timp, doar că acum a devenit mai vizibil și are consecințe dureroase. Este vorba de relații economice și politice, individuale și la nivel de stat, care arată marea influență pe care Kremlinul o are la Viena.
Când în vara lui 2018, Karin Kneissl, fost ministru de externe dansa la propria nuntă cu Vladimir Putin, probabil că se gândea nu doar la noul serviciu de informații sub influență rusească despre care se discuta în acel moment, demers nefinalizat dar anchetat de autorități, ci și la postul din Consiliul de Supraveghere al concernului petrolier rusesc Rosneft pe care urma să-l ocupe în 2021.
A fost colegă cu fostul cancelar german, social-democratul Gerhard Schröder, care conducea concernul rusesc, și a demisionat în 23 mai anul acesta, după plecarea lui Schröder.
Fosta ministră de externe și-a descoperit după plecarea din funcție și calități de editorialist, dar nu oriunde, ci la Russia Today, post de propagandă al Kremlinului, pentru care a scris articole de opinie.
De altfel, Kneissl, o expertă în Orientul Mijlociu fără afiliere politică, a fost numită în cabinet de Partidul Libertăţii de extremă-dreapta, care a avut un acord de cooperare cu partidul Rusia Unită a lui Putin.
Dar Karin Kneissl nu este singurul politician austriac aflat pe statul de plată al Moscovei și în grațiile lui Putin. Rețeaua de influență a Rusiei, despre care scria cotidianul austriac Kurier, este mai extinsă.
- Christian Kern, șef de guvern între 2016-2017, face parte din consiliul de supraveghere al căilor ferate de stat ruse, RZD.
- Hans Jörg Schelling a fost ministru de finanțe al executivului vienez între 2014-2017, a lucrat timp de un an drept consultant pentru Gazprom, în special pentru controversatul proiect al conductei de gaz Nord Stream 2.
- Fostul vice-cancelar de extrema dreaptă, Hans-Christian Strache, care a trebuit să demisioneze în 2019, înainte de alegerile europene, ducând la căderea guvernului de dreapta, după ce un video l-a arătat gata să primească bani pentru favoruri din partea unei false milionare ruse.
- Rainer Seele, directorul grupului austriac OMV, a fost decorat în 2018 de către președintele rus Vladimir Putin cu ”Ordinul Prieteniei”.
Duplicitatea de după invazie
Atitudinea „ipocrit duplicitară” de care vorbea profesorul Valentin Naumescu s-a văzut și după invadarea Ucrainei de către Rusia. Unul dintre motive îl constituie gazele, Austria importă 80% din gaze din Rusia.
Primul lider occidental care l-a vizitat pe Putin în aprilie 2022, la scurt timp după invazie, a fost cancelarul austriac Karl Nehammer, la inițiativa sa. Discuția a durat aproximativ 75 de minute la reședința lui Putin Novo-Ogaryovo de lângă Moscova și a fost ”directă, deschisă și dură”, după spusele cancelarului.
Întâlnirea nu a fost văzută cu ochi buni de ceilalți lideri occidentali, mai ales că venea în contextul atrocităților făcute de ruși la Bucea. Cert este că rezultele ei s-au făcut simțite: Austria, care nu face parte din NATO, fiind neutră, a anunțat că nu va furniza arme Ucrainei, a refuzat să susțină sancțiunile asupra importurilor de gaze rusești, ca și Germania și Ungaria, de altfel, invocând faptul că țara este dependentă de gazul rusesc.
După o lungă discuție (45 de minute) din luna mai cu președintele Putin, cancelarul austriac a spus că Moscova își va îndeplini angajamentele de livrare de gaze naturale către Austria. Conversația a avut loc în contextul în care Rusia avea pretenția ca plata gazului să se facă în ruble, lucru pe care Polonia și Bulgaria l-au refuzat, alegându-se cu gazul tăiat. Austria a acceptat plata în ruble. Nu a fost însă singura, ulterior și alte state europene au achiesat la schema de plată a Kremlinului.
OMV are un parteneriat strategic cu Gazprom, cele două au semnat un acord prin care cantitatea de gaze rusești livrate către Austria va crește la 150 de miliarde de metri cubi până în 2027.
În plus, OMV și Gazprom sunt legate și de Hub-ul de gaz Baumgarten (Central European Gas Hub), cel mai important terminal pentru gazul venit din Rusia și Norvegia. Tot pe filieră rusească, OMV a preluat o cotă de aproximativ 25% din câmpul de gaze naturale „Yuzhno Russkoye“, situat în Siberia de Vest, de la Uniper SE, scrie Newsweek.
Atitudinea favorabilă Rusiei s-a văzut și în luna august, când Austria s-a împotrivit suspendării vizelor pentru ruși
Ungaria nu se dezmite, continua politica pro-rusească
Marți, Ungaria s-a opus prin veto pachetului în valoare de 18 miliarde de euro sub formă de ajutor macrofinanciar pentru Ucraina pentru anul 2023 propus de Comisia Europeană.
Este singurul stat din cei 27 de membri ai UE care respinge acest ajutor,- veto-ul se produce se produce în contextul negocierii altor dosare care afectează Budapesta: aprobarea planului de recuperare pentru această ţară central-europeană şi îngheţarea fondurilor europene pentru nerespectarea statului de drept.
Cu toate acestea, premierul Viktor Orban susține că Ungaria este gata să ajute financiar Ucraina, dar la nivel „biletaral”.
„Vrem să convingem, totuşi, statele membre ale UE că datoria comună a UE nu este soluţie. Dacă vom continua să mergem în jos spre o comunitate a datoriei, nu ne vom mai putea întoarce”, a spus Orban.
Ungaria nu este la prima mișcare de acest fel, fiind o veterană a veto-urilor prin care a blocat diverse sancțiuni împotriva Rusiei.
Nu mai departe de sfârșitul lunii trecute a blocat organizarea unui reuniunii NATO-Ucraina în cadrul summitului Alianței de la București.
Franța, fisura din UE care se adîncește
În cursul vizitei sale de stat în SUA de săptămâna trecută, președintele francez Emmanuel Macron a declarat presei că Europa ar trebui să pregătească o nouă arhitectură de securitate care să țină cont de preocupările Rusiei privind expansiunea NATO și să se pregătească pentru a oferi garanții de securitate, dacă președintele rus Vladimir Putin va consimți la negocieri pentru încheierea războiului.
O ramură de măslin pe care Valdimir Putin ar putea să și-o pună victorios la „ushanka” atunci când inspectează linia frontului. Pentru că astfel de declarații îi fac probabil mare plăcere- ele arată că UE ar putea să-și atenueze intransigența în fața iernii care aduce frigul în casele europenilor.
Declarația lui Macron poate fi un semnal în acest sens, deși a primit critici din partea liderilor occidentali pentru ea. Doar că și cancelarul Olaf Scholz, care a discutat recent cu Putin la telefon vreme de o oră, spune că Rusia ar trebui primită înapoi printre celelalte țări după încheierea conflictului.
Nu e prima oară când Macron și Scholz teoretizează pe tema asta, chiar dacă în registru diferit, dar nu ar fi de mirare ca iarna să slăbească determinarea europeană în ce privește susținerea Ucrainei.
