Definiția bunei guvernări, din perspectiva politicilor publice, presupune respectarea unui set de reguli și valori de către toți actorii unui stat, amintesc din capul locului experții consultați de Europa Liberă.
Ei menționează aici respectarea legilor, participarea cetăţenilor la buna funcţionare a instituţiilor publice, transparență, integritatea funcționarilor ori servicii publice de calitate.
Însă, schimbarea miniștrilor între două partide, opuse ca doctrină, la un anumit interval de timp și guvernarea în tandem nu prea are legătură cu buna guvernare, deoarece singurul scop al „rotativei” guvernamentale este stabilitatea politică.
Acest model de guvernare este tot mai întâlnit în ultimul deceniu, în contextul polarizării alegătorilor.
Reversul acestor înțelegeri politice este că bulversează alegătorii și sapă la temelia încrederii în politicieni. Actorii politici demonstrează că deși, teoretic, sunt rivali, în practică pot guverna împreună, dacă este respectat un calendar prestabilit.
Luând în detaliu cazul României, specialiștii în politici publice consultați de Europa Liberă au explicat care ar fi rostul schimbărilor de ministere între PSD și PNL, ce aduce bun acest proces, dacă se pierde timp cu instalarea noilor cabinete și ce se întâmplă dacă UDMR iese de la guvernare.
Rotația premierilor ca inovare politică
Octavian Rusu este președintele Centrului pentru Legislație Nonprofit (CNLR), asociație care a dezvoltat un centru pentru Monitorizarea Politicilor Publice.
El afirmă că „rocada guvernamentală își are logica în republici parlamentare unde două mari partide politice dețin o majoritate parlamentară, fără ca fiecare dintre acestea să poată asigura un guvern stabil”.
Aceste modele s-au întâlnit în ultimii zece ani în țări precum Germania, Israel, Irlanda, Turcia, Malaesia sau Macedonia, a enumerat el câteva exemple de țări, cu completarea că o rotație guvernamentală menține un echilibru între blocurile de putere.
El mai crede că principalul avantaj al unei rocade guvernamentale este acela de a asigura o stabilitate politică pe baza unei înțelegeri între partidele politice, dar „fără ca balansarea puterii politice să se facă prin moțiuni de cenzură sau demisii”.
În această situație el dă ca exemplu instabilitatea politică din timpul guvernelor Ponta, Grindeanu, Tudose sau Dăncilă.
În plus, moda coabitării este o inovație recentă: „Rocada guvernamentală este privită de unele studii și ca o inovare politică, pentru că ar avea șanse să aducă o stabilitate politică după lungi perioade de instabilitate. Cea mai recent exemplu este Bulgaria, care a adoptat o măsură similară săptămâna trecută”.
Riscul pentru UDMR
În ceea ce privește decizia PNL și PSD de a continua colaborarea cu UDMR, Rusu este de părere că Uniunea are tot interesul să rămână la guvernare deoarece există riscul să nu mai intre în Parlament la viitoare alegeri.
„Reducerea accesului la resurse publice a aleșilor locali ai UDMR ar putea însemna neintrarea în viitorul parlament și aici vorbim de pragul de 5%”, a mai declarat Octavian Rusu.
Un alt specialist în politici publice chestionat de Europa Liberă pe tema utilității rocadei guvernamentale este Septimius Pârvu de la Expert Forum.
El consideră că noua garnitură de miniștri nu va aduce noi reforme: „Este în primul rând o înțelegere politică. Așa s-a format coaliția, nu are nimic de-a face cu îmbunătățirea politicilor publice”.
„Pur și simplu s-au schimbat unii cu alții, deși văd că o mare parte dintre miniștri vor rămâne pe funcții. A se vedea cazul ministrului Budăi, care a fost acuzat de hărțuire și care nu a pățit nimic. Nu văd îmbunătățiri semnificative, vor apărea în prim plan niște lideri de partid care au așteptat rocada pe tușă, pentru a ocupa o funcție. Nu văd beneficiul pentru publicul general”, a declarat Pârvu.
El mai arată că partidele nu au înțeles că au o problemă cu portofoliile de la Educație, Muncă și Sănătate și îi păstrează pe respectivii miniștri.
„Mă rog, au înțeles, dar nu-le pasă. Cert este că lumea este nemulțumită de politicile existente”, mai susține Pârvu.
Bătălia pe Ministerul Dezvoltării
Septimius Pârvu mai arată că cele mai mari mize le reprezintă ministerele Dezvoltării, Transporturile și Finanțele - pe care toată lumea le vrea.
„Cea mai mare bătălie este pe Ministerul Dezvoltării, pe care liberalii ar vrea să și-l asume. Banii prin programul Anghel Saligny s-au împărțit deja și s-a văzut că a fost un mare câștig pentru UDMR după ce primăriile sau consiliile județene conduse de Uniune au primit mai mulți bani”, mai arată expertul.
Pe de altă parte, dacă iese de la guvernare, UDMR ar putea avea totuși de câștigat.
„Trece în opoziție, se apropie alegerile. Nu știm câtă opoziție reală o să facă, deoarece știm cum au acționat până acum. Dacă pierde guvernarea, liderii partidului nu vor fi mulțumiți deoarece pierd marea miză în acest guvern. PNL și PSD au majoritate confortabilă și fără UDMR, desi nu cred că va fi o despărțire definitivă”, a mai declarat Septimius Pârvu.
Nevoia de stabilitate
Florin Bondar este consultant în domeniul reformei administrației publice, politici publice și schimbare instituțională.
El spune că „cea mai avantajoasă este o majoritatea parlamentară solidă”, pentru ca politicile publice guvernamentale să fie mai ușor implementate. De exemplu, inițierea de propuneri legislative.
„«Rotativa/rocada» ar putea fi folosită pentru a fixa reperele unei posibile înțelegeri capabile să asigure o bază pentru negocierea unei majorități parlamentare favorabile, ceea ce înseamnă mai puțin timp pierdut cu lupta pentru putere guvernamentală”, a declarat Bondar.
El este de părere că tendința de a crea astfel de majorități pornește din calculul parlamentar și este regăsită sub diverse forme în toate construcțiile politice bazate pe alianțe pre sau post electorale.
Ce s-a promis și ce s-a realizat
Care ar fi câștigul concret pentru societate în urma acestor permutări politice?
„În principiu, avantajele pentru societate sunt egale cu avantajele pe care le-ar avea implementarea politicilor guvernului. Pentru aceasta ar fi nevoie de o evaluare care să compare promisiunile actualei coaliții guvernamentale înainte de formarea actualului guvern și investirea lui, respectiv ce a reușit să îndeplinească până acum acesta”, mai susține Bondar.
Expertul mai arată că recentele greve din sistemul public demonstrează că alianța politică nu a reușit să răspundă la toate dolențele populației, iar „rotativa” nu va rezolva mare lucru.
„Putem bănui măcar că, judecând după recentele greve sau expresii de nemulțumiri, cel puțin în cazul politicilor privind Educația și Sănătatea există în continuare probleme care au rămas nerezolvate sau rezolvate nesatisfăcător. „Rotativa” probabil că nu va îmbunătăi aceste soluții, ci va asigura continuare implementării politicilor publice deja inițiate”, mai susține expertul.
Timpul irosit
„Rotația consumă timp și lasă unele lucruri bune neterminate. Mereu se pierde timp când se schimbă miniștri, cu atât mai mult guverne întregi. De-obicei, între schimbările de guverne există un interval de aproximativ șase luni sau chiar mai mult până când administrația redevine proactivă”, mai este de părere Bondar.
Mai mult, el afirmă că „în orice guvern există idei bune care eșuează din cauza modificării contextului politic și pierderea sprijinului”.
„Senzația este că fiecare echipă de guvern promite la început reformele structurale majore așteptate de toată lumea, când de fapt singura problemă este supraviețuirea politică”, ne-a mai declarat expertul în politici publice.
Despre partidele oligarhice
Dorin Dobrincu, istoric și cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, afirmă că PNL și PSD s-au aliat în toamna anului 2022 din motive de „stabilitate” politică.
„Din considerente tactice, în combinație a fost atras și UDMR. Marele vis al președintelui Klaus Iohannis a fost să aibă liniște, să-și securizeze propria poziție, în mod expres să evite tulburări care puteau duce la o eventuală suspendare a sa din fotoliul de la Cotroceni”, apreciază el.
„Negocierile Iohannis-PNL cu PSD au presupus și ca acesta din urmă să aibă acces la vârful puterii, să aibă ministere cu greutate, iar la un moment dat să preia inclusiv poziția de prim-ministru. Asta se întâmplă acum, în aceste zile. Punerea în practică a rocadei guvernamentale – sau a rotativei, cum se spune în mediile oficiale sau la televiziuni – este urmarea acelei înțelegeri inițiale între cele două partide oligarhice principale. Asta e logica schimbării premierului și miniștrilor”, ne-a declarat Dobrincu.
Cine a adus la putere PSD
Istoricul mai arată că această alianță PSD-PNL va conduce, în timp, la descurajarea societății de a se implica în politică.
„Societatea nu contează în acest joc politic al rocadei guvernamentale. Vocea ei se aude, dar mai degrabă în surdină. Opinia publică este ignorată, nu este luată în seamă. Nu ar trebui să uităm că votul exprimat de cetățeni în alegerile din 2019 (prezidențiale) și 2022 (parlamentare) a fost pur și simplu călcat în picioare de președintele Iohannis”, mai spune Dobrincu.
„Acesta s-a prezentat ani de zile drept campionul intransigent al luptei contra PSD, s-a urcat pe valurile protestelor populare din primul său mandat. Însă în cele din urmă, în pofida unei retorici chinuite, președintele nu a ezitat să aducă la putere chiar acest partid”, mai arată Dobrincu.
Pericolul dezangajării politice
Cercetătorul mai vorbește despre riscul de dezamăgire a societății față de politică odată cu parafarea alianței dintre principalele partide de stânga și de dreapta.
„Este confirmarea unui mod cinic de a face politică, în care valorile clamate ieri sunt călcate în picioare astăzi. Urmările politice pentru societatea românească sunt proaste, ca să nu spun catastrofale, oricât ni s-ar vinde propagandistic contrariul. Dezangajarea politică se va menține la cote înalte, poate chiar se va accentua. Pare că se întărește larg răspândita concepție că a te preocupa de viața cetății este ceva neserios, pierdere de vreme, că «politica este o curvă»”, mai arată Dobrincu.
Întrebat despre eventualele proiecte bune începute de unii miniștri și care vor fi, cel mai probabil, abandonate de noii veniți, Dobrincu s-a întrebat, retoric, care ar fi acestea.
„Nu știu care ar fi ideile bune care s-ar pierde odată cu schimbarea miniștrilor. Încerc să identific repede idei bune și rezultate ale fostului premier Nicolae Ciucă, ale miniștrilor Adrian Câciu sau Cătălin Predoiu, Marius Budăi sau Ligia Deca, Daniel Popescu sau Gabriela Firea. Cu excepția menținerii liniilor mari ale politicii externe, dar cu o nefirească lipsă de transparență în privința ajutorului oferit Ucrainei, nu știu ce mari rezultate aș putea aminti”, a mai declarat Dorin Dobrincu.
Parazitarea funcțiilor publice
El a continuat cu nerealizările acestora: „Mai degrabă aș putea face un inventar al nefăcutelor acestor simboluri ale parazitării funcțiilor publice, cum ar fi lipsa de voință pentru reforma sistemului de pensii speciale, întârzierile legate de PNRR, mărirea taxelor, creșterea datoriei publice, inflația care a tăiat sever veniturile cetățenilor, protejarea plagiatorilor, propunerea unor proaste legi ale educației, ratarea intrării în spațiul Schengen ș.a.m.d.”
„Având în vedere materialul uman din cele două partide reunite sub pulpana prezidențială, nu am așteptări nici de la viitorul guvern pe care îl va încropi Marcel Ciolacu”, mai arată Dobrincu.
Despre potențiala ieșire a UDMR de al guvernare, cercetătorul este de părere că acest lucru nu ar afecta principalul partid din România.
„Nu ar fi un dezastru pentru PSD. Acest partid ar fi în mod evident unul hegemonic în coaliție. Ceea ce înseamnă că PNL devine și mai dependent de PSD. Prețul plătit de peneliști pentru ducerea trenei prezidențiale este deja mare și s-ar putea să mai crească”, a conchis Dorin Dobrincu.
