Primul care a demisionat de la conducerea serviciului a fost Virgil Măgureanu, cel care a condus Serviciul Român de Informații (SRI) în primii șapte ani de democrație în România.
Numit la șefia unei instituții controlată masiv de foști membri ai Securității comuniste, Virgil Măgureanu, el însuși fost colaborator al Securității, a demisionat pe 25 aprilie 1997, la un an după ce alegerile prezidențiale fuseseră câștigate de Emil Constantinescu.
Mandatul său a fost unul umbrit de mari scandaluri de corupție, în care însuși serviciul sau unii membri ai acestuia au fost suspectați că ar fi fost implicați. Cele mai celebre sunt afacerile cu petrol și cu tutun din anii ’90.
Pe 13 iunie 2017, Măgureanu a fost trimis alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul Mineriadei din 1990.
Dosarul a fost restituit la Parchet și se află și astăzi în lucru.
După demisie, Măgureanu a continuat să predea la catedra de sociologie politică la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.
Costin Georgescu & Radu Timofte
După demisia din 1997 a lui Virgil Măgureanu, la conducerea serviciului a fost numit de către președintele de atunci, Emil Constantinescu, Costin Georgescu, decedat acum câteva zile.
Georgescu prelua șefia SRI din funcția de parlamentar al Convenției Democrate Române, care era la putere pe atunci, mandat în timpul căruia s-a opus deconspirării foștilor ofițeri ai SRI.
După ce CDR a pierdut alegerile și la putere a ajuns PDSR – actualul PSD – Georgescu a demisionat. A fost numit, în schimb, ambasador al României în Cipru, fiind rechemat în 2004.
În ultimii ani de viață, Costin Georgescu era o prezență frecventă la televiziunile de știri RTV și Antena 3, fiind citat în calitatea sa de fost șef al SRI.
Pe 7 februarie 2001, la conducerea SRI era numit Alexandru Radu Timofte, senator social-democrat din 1990.
Erau anii în care, sub conducerea PSD (Ion Iliescu președinte, Adrian Năstase premier), apărea așa-zișii „baroni”, politicieni cu influență la nivel local, acuzați adesea că ar fi implicați în cazuri de corupție.
Timofte a demisionat pe 20 iulie 2006, după dispariția lui Omar Hayssam, un controversat politician român acuzat de terorism, care ar fi fost implicat în răpirea din Irak a trei jurnaliști români.
Numele său este citat de presă de câteva săptămâni în știrile privindu-o pe fiica sa, Ioana Timofte, anchetată de DIICOT într-un caz de delapidare cu prejudiciu de două milioane de euro.
Maior & Coldea
După demisia lui Timofte, conducerea interimară a SRI a fost preluată, pentru câteva luni, de Florian Coldea, un nume care avea să devină mult mai cunoscut în România un deceniu mai târziu, pentru presupusele sale legături cu sistemul judiciar.
Următorul director „plin” avea să fie numit, în octombrie 2006, George Maior.
Mandatul lui Maior s-a suprapus peste cel al președintelui Traian Băsescu, perioadă marcată, mai ales după 2012, de nenumărate anchete penale care vizau politicieni ce, în trecut, păreau intangibili.
Era perioada în care majoritatea „baronilor” de la începutul și mijlocul anilor 2000 erau anchetați; mulți arestați sau condamnați, în frunte cu fostul premier Adrian Năstase.
Însuși fratele președintelui Băsescu și una dintre protejatele sale, fostul ministru Elena Udrea, erau arestați în acei ani.
George Maior a demisionat în primele luni de mandat ale actualului președinte al României, Klaus Iohannis.
Demisia venea la câteva zile după ce Maior critica dur decizia Curții Constituționale de a declara neconstituțional proiectul legii securității cibernetice și după ce președintele CCR, Augustin Zegrean, a denunțat public presupuse presiuni venite din partea SRI.
Interimar la conducerea serviciului avea să vină, din nou, generalul Florian Coldea, despre care mulți spuneau că avea deja o influență în serviciu peste cea a directorului Maior.
Din 2015 și până în 2021, George Maior a fost ambasadorul României în SUA.
Hellvig
Pe 19 februarie 2015 era numit în funcția de director al SRI cel care și-a anunțat demisia astăzi.
Eduard Hellvig fusese până atunci deputat, europarlamentar și ministru în cabinetul condus de Victor Ponta.
Unul dintre proiectele importante derulate de SRI în timpul mandatului lui Hellvig este „Regio”, prin care s-a reorganizat teritorial instituția, fiind desființate serviciile județene ale SRI și a fost înființat un lanț de comandă mult mai scurt.
Nu au lipsit controversele.
În 2022, un proiect legislativ care conținea mai multe prevederi ce dădeau puteri sporite serviciilor de informații a fost retras după ce a fost publicat de presă.
La acel moment, Eduard Hellvig susținea că SRI are nevoie de legi moderne și România este încă bântuită de „fantoma Securității”.
În discursul în care și-a anunțat demisia, Eduard Hellvig a spus că „e un gest de sănătate democratică.”
„Este sănătos pentru democrație, pentru echilibrul puterilor în stat ca un director de serviciu să aibă un mandat limitat în timp. Funcția de director oferă acces la un volum semnificativ de informații sensibile”.
În România, mandatul directorului SRI nu este limitat de o anumită perioadă de timp și, conform legii este supus, teoretic, controlului unei comisii comune a Parlamentului.
