Atacul asupra infrastructurii din porturile dunărene ucrainene Reni și Ismail, aflate la granița cu România, are un efect direct asupra transportatorilor fluviali români.
Cel puțin până când nu se semnează un nou acord privind tranzitul cerealelor sau până nu li se oferă garanții de securitate, cei mai mulți dintre marinarii din România preferă alte destinații.
Luni dimineață, timp de patru ore, infrastructura portuară din Reni, Ismail și Odesa a fost ținta unor atacuri cu drone kamikaze iraniene.
În rada porturilor erau și vapoare sub pavilion românesc, iar comandanții au decis atunci să se retragă din apele ucrainene, fără a mai aștepta acordul autorităților țării vecine.
Dacă la momentul agresiunii în rada portului Reni (situat la 15 kilometri pe calea aerului sud-est de Galați) erau șase nave românești, marți mai era doar una, conform aplicației de trafic marinetraffic.com. Ceva mai jos, în Ismail, erau la încărcat alte două nave sub pavilion tricolor.
Europa Liberă a vorbit cu persoane direct implicate în tranzitul de mărfuri pentru a vedea care este starea de spirit a navigatorilor români și dacă mai au intenția de a se deplasa în țara vecină.
„Aveam contract, dar nu mai merg în Ucraina”
„Ne afectează pe toți incidentele de ieri, e clar că îți pun în pericol siguranța navei și a echipajului”, a declarat pentru Europa Liberă armatorul Coreliu Barbu.
Nava sa, Erika – o motonavă de 1.361 tone - face de un an cel puțin o cursă pe lună în Ucraina, de unde vine încărcată cu rapiță, grâu sau porumb.
Proprietarul este de părere că tensiunile din zonă nu vor dura prea mult și că se va prelungi înțelegerea referitoare la transportul cerealelor. Cu toate acestea, a luat decizia că următoarea destinație nu va mai fi la vecini.
„Pentru următorul voiaj nu mă voi duce în Ucraina, asta-i clar. Eram în discuții pentru a semna următorul contract, dar nu-l semnasem cu o dată fixă. Nu am semne din partea echipajului, că nu ar vrea să mai meargă, dar în primul rând trebuie să mă gândesc eu dacă-i pun sau nu în pericol”, a mai spus Barbu.
Acesta susține că asigurarea nu reprezintă o problemă, în pofida incidentelor de luni, costul fiind relativ același, ci faptul că nu vrea să riște viața echipajului.
Opinia sa este susținută și de alți proprietari de nave implicați în transportul pe Dunăre.
„Până nu ni se asigură și nouă o minimă securitate... Din ce am mai discutat și cu colegii armatori, nu prea mai sunt dispuși la cărat cereale din Ucraina. Mai ales angajații. Ne gândim și la siguranța oamenilor, dar și a vapoarelor”, a declarat pentru Europa Liberă armatorul Silviu Pralea.
Acesta este proprietarul navei Karan, cu o capacitate de transport de 960 de tone.
Nici mulți dintre marinarii care au asistat la atacul porturilor ucrainene nu vor să se mai întoarcă. Este și cazul celor de pe nava încărcată cu motorină, comandată de Mihai Radu.
„Echipajul refuză să se mai întoarcă în Ucraina. Nici eu nu mai revin pentru că la noi este foarte grav... La cereale (ca încărcătură, n.r.) mai ai o șansă, la noi într-o secundă mori în explozie”, spunea Radu pentru Europa Liberă chiar în ziua de după noaptea atacului.
Consecințele atacului de la Reni
Conform unor responsabili din Ministerul Transporturilor consultați de Europa Liberă, un turn de control din Reni a fost aproape complet distrus în urma atacului de luni dimineață, la fel și trei depozite portuare ale societății comerciale Trans Expo (cu o capacitate de 3.500 tone cereale).
Au mai fost avariate depozite goale de benzină, o macara portuară cu o capacitate de încărcare de 200 de tone, precum și containere pentru depozitarea uleiului vegetal.
În atac au mai fost lovite, fără a fi incendiate, stația de pompare și containerele din terminalul Reni Oil SRL, deținut de Kernel Group.
Personalul companiei a încercat să oprească scurgerea de ulei. Aproximativ 300 de tone au fost deversate.
În total, șase persoane (dispeceri portuari și șoferi) au fost rănite de schije și au fost transportate la spital pentru îngrijiri medicale.
