La patru zile după ce avionul de pasageri în care s-ar fi aflat și Evgheni Prigojin s-a izbit de pământ la nord de Moscova, autoritățile ruse au confirmat definitiv că șeful mercenarilor Wagner a murit în accident.
Chiar înainte de anunțul Comisiei de Investigații din 27 august, președintele Vladimir Putin sugera că Prigojin a murit.
Pe 24 august, președintele rus vorbea deja despre șeful Wagner la timpul trecut. Putin și-a amintit de prima lor întâlnire, din anii '90, de la Sankt Petersburg, și i-a aplaudat calitățile de om de afaceri. Președintele a adăugat însă că Prigojin a făcut „greșeli grave în viață”.
În timp ce confirmarea morții lui Prigojin oferă o certitudine, consecințele rămân încă incerte pentru Rusia, pentru Putin, pentru comandanții militari ai Moscovei, dar și pentru războiul împotriva Ucrainei, unde Wagner și susținătorii războiului cer o invazie mai agresivă.
Iată cinci lucruri care merită urmărite în zilele și săptămânile care vin.
E Putin mai puternic sau mai slab?
Revolta lansată de Prigojin cu două luni înainte de prăbușirea avionului a fost cea mai mare provocare cu care s-a confruntat Putin, din postura lui de figură politică dominantă a Rusiei. A fost „cel mai direct atac asupra statului rus în cei 23 de ani de putere ai lui Vladimir Putin”, spunea William Burs, directorul CIA.
Totuși, chiar dacă i-a etichetat pe răsculați drept trădători și a numit rebeliunea o „înjunghiere pe la spate”, Putin nu a făcut mare lucru, cel puțin public, pentru a cere răzbunare sau pedepse.
Câteva zile mai târziu, el s-a întâlnit cu Prigojin și cu unii dintre insurecționiști la Kremlin. Apoi, Prigojin a rămas liber, a circulat în Rusia și Belarus, a apărut în Africa, unde avea un imperiu de afaceri în dezvoltare.
Adăugați la aceasta insultele pe față pe care Prigojin le-a lansat la adresa comandanților de război ai lui Putin timp de luni de zile. Pentru mulți observatori cu experiență ai Kremlinului, președintele rus a apărut slab. Putin nu a arătat în trecut milă pentru „trădători” ca Aleksandr Litvinenko sau Serghei Skripal.
„Lipsa semnelor clare privind pedepsirea lui Prigojin ... [a fost] interpretată tot mai mult ca un semn al neputinței și al letargiei sistemului”, scria pe 24 august Aleksandr Baunov, analist la Carnegie Endowment for International Peace.
Acum, Prigojin este mort, eliminat nu cu o otravă puternică, un atac cu dronă, un glonț sau o mașină-capcană, ci printr-o spectaculoasă distrugere aeriană a unui avion privat. Deși Kremlinul a negat implicarea, accidentul este asemănat cu acțiunea dintr-un film.
„Ca în filmele cu mafioți: facțiunile războinice și șefii lor se reunesc pentru a-i putea împușca pe ceilalți dintr-un tort sau, ca în Nașul, pentru a se împăca înainte de a-i distruge”, a scris Baunov.
Dar amenințările nu au dispărut pentru Putin. Elitele ruse au îndoieli tot mai mari privind decizia lui de a invada Ucraina și felul în care poartă războiul. Economia Rusiei, stimulată până acum de cheltuielile de război, dă semne de tensionare.
Se așteaptă ca Putin să câștige un nou mandat de șase ani la alegerile din martie anul viitor, dar eșecurile în război și incertitudinea cu privire la viitor ar putea face campania electorală mai dificilă decât a sperat.
Moartea prematură a omului care l-a provocat deschis pe Putin este un semnal clar pentru cei care s-ar putea gândi să îl înfrunte, o formă de poliță de asigurare a regimului său împotriva loviturilor de stat, cel puțin pentru moment. Dar acest lucru poate avea un cost substanțial pe termen lung.
„Prin uciderea lui Prigojin, Putin a obținut o victorie pe termen scurt în consolidarea puterii sale acasă”,scrie Michael McFaul, fost ambasador al SUA în Rusia. Cu toate acestea, pe termen lung, consecințele negative asupra capacității lui Putin de a-și atinge obiectivele de politică externă în străinătate, în special în Ucraina, pot depăși câștigurile pe termen scurt.”
„Din punctul de vedere al lui Putin și al multora din serviciile de securitate și armată, moartea lui Prigojin ar trebui să fie o lecție pentru orice potențial adept”, spune Tatiana Stanovaia, un expert cu experiență în politica rusă, într-o postare pe Telegram.
„Moartea lui Prigojin este o amenințare directă pentru toți cei care au rămas cu el până la sfârșit sau l-au susținut în mod deschis. Este mai probabil să-i sperie decât să-i inspire să protesteze”, adaugă ea.
„Prin urmare, nu ar trebui să ne așteptăm la nimic special în ceea ce privește o reacție. Vor exista resentimente și nemulțumiri, dar nu consecințe politice”.
Războiul este iadul. Cum rămâne cu operațiunea militară specială?
Trupele Wagner conduse de Evgheni Prigojin au jucat un rol extrem de vizibil și important pe câmpurile de luptă din Ucraina în ultimele 18 luni. Forțele Wagner au fost implicate în asediul orașului-port Mariupol, din Donbas, din primăvara anului 2022 și s-au aflat în avangarda asaltului de 10 luni asupra orașului Bahmut, care a căzut în mâinile forțelor ruse în mai.
Prigojin s-a asigurat că rușii vor afla de prezența și de sacrificiile soldaților Wagner, nu numai ale soldaților săi cu experiență în luptă, ci și ale miilor de condamnați recrutați și aruncați în luptă.
Dar forțele Wagner sunt doar o mică parte din sutele de mii de soldați ruși care se confruntă acum cu o contraofensivă ucraineană lentă, dar neobosită, despre care Kievul speră că va schimba decisiv cursul războiului.
Pe câmpul de luptă, este puțin probabil ca performanța Rusiei să fie afectată semnificativ de incertitudinea din cadrul Wagner, spun analiștii. Kremlinul acționa deja pentru a încerca să aducă trupele sub comanda formală a Ministerului Apărării. Cel mai probabil, acest proces se va accelera.
„Liderul rus a fost capabil să lupte în acel război timp de 18 luni și să oprească efortul ucrainean de a elibera mai mult din teritoriul său nu datorită performanței mult lăudate a lui Wagner pe câmpul de luptă”, scrie, în Financial Times, Aleksandr Gabuev, directorul Centrului Eurasia Carnegie Rusia din Berlin, „ci datorită volumului mare de resurse pe care le poate mobiliza guvernul, datorită abilității oamenilor care ajută la menținerea economiei rusești pe linia de plutire, dar și datorită poziției de necontestat a lui Putin de acasă”.
Între timp, la nivelurile superioare de comandă, înlăturarea lui Prigojin va întări controlul celor două ținte ale insultelor sale: ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General.
Criticile lui Prigojin și ale aliații săi la adresa lui Șoigu și Gerasimov, legate de conducerea, comportamentul și deciziile lor de război în Ucraina, sunt subiecte care i-ar putea bântui pe Putin și pe ofițerii din Statul Major. Observatorii externi au spus că aceste critici au fost justificate în mod obiectiv.
Îi va îmblânzi pe naționaliști și pe critici?
Experții au speculat că unul dintre motivele pentru care Prigojin a rămas la putere a fost critica sa la adresa lui Șoigu și Gherasimov. Șeful mercenarilor a dat glas plângerilor reale ale soldaților de rând care au suferit de pe urma problemelor din armata rusă.
Ieșirile lui Prigojin au fost cu atât mai remarcabile cu cât Kremlinul a incriminat toate criticile publice la adresa efortului de război din Ucraina, sub eticheta de „discreditare a forțelor armate ale Federației Ruse”. Zeci de ruși care au criticat sau chiar s-au opus războiului au fost închiși, dar nu și Prigojin.
Înlăturarea liderului Grupului Wagner elimină cele mai puternice critici publice, dar îndoielile cu privire la Șoigu și Gerasimov rămân și vor fi amplificate dacă Ucraina va progresa major în contraofensivă.
Prigojin nu a fost singurul care a criticat prestația armatei ruse în Ucraina. Și Igor Girkin, fost ofițer de informații condamnat de un tribunal olandez pentru rolul său în doborârea avionului Malaysia Airlines MH17 deasupra Ucrainei în 2014, a devenit cunoscut pentru criticile sale dure făcute public. La fel ca Prigojin, Girkin cerea comandanților, și implicit lui Putin, să declare mobilizare generală și să folosească și mai multă forță împotriva Ucrainei, pe care să o transforme în moloz. În iulie, Girkin l-a numit pe Putin un „laș incompetent".
Cu toate acestea, la fel ca Prigojin, Girkin nu a fost redus la tăcere. El a fost arestat sub acuzația de extremism în iulie, la câteva zile după ce a făcut această remarcă, și rămâne în celebra închisoare Lefortovo din Moscova, în așteptarea investigațiilor și proceselor care urmează.
Încă nu este clar dacă a fost redus complet la tăcere. Un mesaj criptic a apărut pe canalul său Telegram pe 24 august, care îl numește pe Prigojin „un dușman al Rusiei” și avertizează asupra tulburărilor politice.
„Nu pot spune că sunt supărat, deoarece Prigojin nu a fost doar dușmanul meu personal, ci și un dușman al Rusiei”, se arată în postare. „În același timp, ceea ce s-a întâmplat nu poate provoca o reacție pozitivă din partea mea, deoarece este încă o dovadă a adâncirii tulburărilor din Rusia”.
Cu Wagner, fără Wagner
Companiile militare private sunt oficial ilegale potrivit legilor din Rusia. Acest lucru nu i-a împiedicat pe întreprinzători să le înființeze, cu sprijinul, finanțarea sau supravegherea diferitelor agenții de informații sau corporații controlate de stat.
Wagner a fost cel mai cunoscută, cu luptători care au înfipt steaguri și au lăsat în urmă haos în Mali, Republica Centrafricană, Sudan, Libia și Siria. Wagner a fost și în Ucraina, încă de când Moscova a instigat și a ajutat la războiul care a început în Donbas, în 2014.
Dezvoltarea grupului a fost pusă pe seama scopurilor sale unice. Compania Wagner generat venituri semnificative din afaceri, cum ar fi mineritul și traficul de aur în Republica Centrafricană. A generat venituri și din servicii de securitate oferite aliaților Rusiei, cum ar fi protejarea instalațiilor de petrol și gaze deținute de regimul din Siria.
În acest ultim rol a servit ca o extensie a politicii externe rusești, influențând politica internă și extinzând raza de acțiune a Moscovei, mai ales acolo unde intra în competiție cu Statele Unite sau Franța. Poate fi considerată o formă de putere „hard-soft”, care a oferit o fațadă prin care Moscova putea nega orice implicare.
Din acest motiv, puțini experți cred că Wagner va dispărea în întregime. Luptătorii săi și-au câștigat reputația pentru cruzime și pricepere pe câmpul de luptă.
La fel cum structurile sale militare din Ucraina ar putea intra sub controlul Ministerului Apărării, afacerile Wagner vor primi noi supraveghetori, posibil de la agențiile de informații rusești sau de la alte entități controlate de stat.
Totuși, Wagner ar fi o forță mai puțin puternică fără Prigojin. Acest lucru putea deschide drumul și pentru alte companii militare care au fost înființate în ultimii ani, unele cu legături apropiate cu statul.
Cum rămâne cu „Generalul Armaghedon”?
O altă figură importantă în această dramă shakespeariană este comandantul rus care a fost câteva luni comandantul operațiunilor din Ucraina, în 2022: generalul Serghei Surovikin.
Surovikin, care a condus anterior și Forțele Aerospațiale, are faima unui comandant nemilos, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care mandatul său a fost susținut de Prigojin, Girkin și alții.
La scurt timp după ce a preluat comanda operațiunilor din Ucraina, în octombrie, el a ordonat forțelor ruse să bombardeze rețeaua electrică a Ucrainei și a altor infrastructuri civile, în încercarea de a teroriza populația și de a convinge guvernul de la Kiev să se supună.
Se crede că Prigojin s-a apropiat de Surovikin la mijlocul anilor 2010, când acesta a servit ca comandant superior al forțelor ruse din Siria. Soldații Wagner erau în Siria în acel moment, păzind instalațiile de petrol și gaze.
Surovikin a rezistat doar două luni în fruntea operațiunilor. Putin l-a înlăturat de la comandă și l-a înlocuit cu omul pe care Prigojin l-a batjocorit, Gherasimov.
Surovikin avea aliați în structurile de apărare rusești pe care Prigojin se baza pentru a se asigura că trupele sale care luptau la Bahmut erau aprovizionate corespunzător. Dar Prigojin s-a plâns și în primăvară că nu primește muniție adecvată.
Când Prigojin a lansat revolta din 23 iunie, Surovikin a apărut într-un videoclip neobișnuit, cerând trupelor Wagner să se retragă și să nu continue rebeliunea. Unii observatori au pus la îndoială autenticitatea apelului său, spunând că pare forțat. Oficiali americani anonimi au declarat că Surovikin pare să fi știut despre revoltă dinainte.
După ce revolta s-a încheiat, Surovikin a dispărut și zvonurile erau că a fost reținut, arestat la domiciliu, în închisoare sau chiar mai rău.
Sunt, de asemenea, suspiciuni că ar putea exista și alte persoane în rândul comandanților ruși sau al structurilor de informații care știau sau erau de acord cu revolta lui Prigojin.
Pe 22 august, mass-media rusă a relatat că Surovikin a fost eliberat de la comanda Forțelor Aerospațiale, dar a fost pus „la dispoziția” Ministerului Apărării, probabil mutat pe un alt post în cadrul armatei.
De remarcat că relatările presei ruse, deocamdată neconfirmate, nu au spus dacă a fost arestat, lăsat la vatră sau degradat.
La o zi după relatările privind noile responsabilități ale lui Surovikin, avionul lui Prigozhin s-a prăbușit.
